La noi, vara

Vara e anotimpul cand la noi infloreste prostul-gust. Prostul-gust are petale mari, carnoase, pline de zemuri indoielnice, iar parfumul lui se face simtit cu precadere pe litoralul romanesc, leganat in care alegorice.

Citesc azi ca „un milionar roman”, caruia i-am si uitat numele (un anume Eduard nu stiu cum), aflat la Mamaia, a dorit sa manance in restaurantul preferat. A sunat sa faca o rezervare, numai ca, ghinion, nu mai erau mese. Omul nu s-a dat batut. Te pui cu milionarul hotarat? Asa ca s-a dus si si-a cumparat masa si scaune si zdrang! in restaurant cu ele. Tonul relatarii era unui elogios-salivar, daca-mi permiteti figura de stil. Uite, domnule, ce smecher e asta!

Intr-o tara normala, acestui fel de oameni le este aratata usa. La noi, patronii restaurantelor si ale altor stabilimente de acest fel au probleme cu spatele de la cat de aplecati stau in fata „milionarilor romani”. Clientul nu devine doar stapanul lor, ci si stapanul celorlalti clienti, ceva mai discreti.

Citeste si:  Cand regele romilor da in judecata patriarhi, presa e cu desuurile la vedere

In aceeasi nota, cineva imi povestea de greutatile profesiei de dealer in Romania. Respectivele lucrau acum in Irlanda, dar o facusera si-n Africa. S-au simtit mai protejate acolo decat aici. Acolo, cand un client le vorbeste urat sau incearca sa le loveasca, incapabil sa-si controleze starile dupa ce pierde la masa de joc, era trecut pe lista neagra si ii era interzis accesul in casino. La noi, se intampla asta doar cu clientii mici, cei care nu achizitioneaza prea multe jetoane.

E frumos vara la noi. Oamenii de carton spoit impanzesc terasele si „litoralul romanesc”. Presa ne anunta ca sunt obisnuiti ai unor plaje mult mai cunoscute, vezi Nikki Beach din Cannes, iar pe aici, prin Ibiza de Romania, cum titreaza ziarele, vin numai cand se plictisesc de azuriul Coastei franceze. Cine poate baga mana in foc? Presa franceza nu cred ca stie cine e Eduard Nu-stiu-cum. Niciun paparazzo nu sta dupa el. E trist si plicticos la francezi.

Citeste si:  Mobilul - telecomanda vietii

Termenul de „nouveaux riches” a aparut tocmai pentru a-i desemna pe noii detinatori de capital, pentru a le sublinia proasta educatie si lacunele culturale in contrast cu vechii. La noi, toti sunt „nouveaux”, „vieux” nu exista si, chiar daca ar exista, nu i-ar vrea nimeni. Sunt plictisitori, n-au pic de sclipici, nici nu cer roabe cu sampanie asezonata cu artificii sa se uite, sa se minuneze, sa saliveze toti vecinii de restaurant. Cand si cand, apar interviuri cu ei, pe care nu le citeste nimeni. Istorii de familie, mosteniri, comunism.

Citeste si:  Atractia psihologica a prostituatelor

Iar cu comunismul!, exclama un tanar blazat, aruncandu-si parul dinspre est spre vest si dand un like pe FB. Caldura mare, mon cher.

Muzica bubuie. Muzica sa ne bubuie si distractia. Sa nu uitam sa ne distram. La noi, vara, e obligatoriu sa te DISTREZI. Cine nu se distreaza e prost. Am zis.

Nu stim respectul, dar limba noastra da luciu linguselii zilnic. Nu stim frumosul, dar ne da coate ascutite ostentatia. Nu avem bun-gust, dar caram sampania cu roaba. Ne plictiseste trecutul, dar ne chioram la vata din nasul mortilor. E frumos la noi, vara. E distractie (mainile in aer!) si avem si-nmormantari in direct. Am reusit performanta de a dezbraca moartea de tragic si de a o confia in divertisment. La noi, vara, totul e fapt divers.

Iar eu sunt batrana.


3 Comentarii
  1. Of, draga Irina, taman ce m-am intors de pe litoral si n-am calcat in Mamaia sau Vama, fix ca sa scap de bogatani si bogatani deghizati.

    Ce-am vazut? O lipsa deeducatie crasa. Nu pot sa cred ca in tara asta mai sunt femei care nu stiu ca absorbantele folosite se infasoara in ambalajul care are o hartiuta cu lipici care le inchide! Nu! Ele pun absorbantul folosit in cos, ostentativ, cu fata in sus, si ambalajul langa el.

    Semintele se dau pe jos, cocenii de porumb se lasa la piciorul umbrelei si mucurile de tigara sunt precum scoicile.

    La micul dejun, se umplu farfuriile cum nu se umplu nici la pranz si se urla la chelneri ca nu mai e omleta cand cel de dinanintea lui a luat vreo 4-5 portii intr-o singura farfurie!

    Si se striga tare, ASA-I IN ROMANIA!
    Nu, asa-i la nesimtiti, nu in Romania!

  2. a, si inca o rugaminte pentru mamicile ale caror copii se joaca cu paharale de bere goale, ale tatilor, la intrarea in apa.

    Daca odorul nu s-a intors la sezlong cu paharul, duceti-va la intrarea in apa si luati unul, oricare din multele care fac naveta intre valuri si nisip, ca singur unul e al dumneavoastra!

    Asta, ca sa nu va mai inflamati ca e plaja murdara!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.