Limite intr-ale pisicelii

Doamnelor si domnilor, recunosc, cu umilinta necesara momentului, ca nu stiu sa ma pisicesc. Nu stiu daca asta e un dezavantaj major, daca viata amoroasa are teribil de suferit din cauza asta, daca ar fi mai bine cu pisiceala decat e fara din simplul motiv ca nu am termen de comparatie. Nu am fost nicicand o femeie pisicita, o fata pisicita, o fetita pisicita. Nici genul baietos nu am fost. Nu sunt peste masura de destoinica, nu stiu sa repar electrocasnice cu mainile goale, nici nu-mi schimb singura bateria la cada. Nu obisnuiam sa urc in copaci, iar genunchii ii aveam arareori juliti. Ba chiar purtam si rochie, fara sa fiu nemaipomenit de gratioasa in ea, dar nici din cale afara de stanjenita nu paream. Eram, pur si simplu, bine in pielea mea.

Nu am fost invatata sa cer ajutor nici chiar atunci cand problema ma depasea. Am fost invatata sa-mi bat singura capul cu ea si, doar cand vad ca nu se mai poate si nu se mai poate, sa cer ajutorul. Dar, recunosc, imi vine cumplit de greu si peste mana, e ca si cum m-ar pune cineva sa port o fusta prea scurta si m-as teme ca, la fiecare miscare, voi ramane cu jumatate de fese in bataia brizei.

Citeste si:  Poti pastra un secret?

De la un timp incoace, tot mi s-a reprosat ca sunt insensibila. Si cam natanga, sincera sa fiu. Ca e bine sa ceri ajutorul mai des decat e cazul. Cu alte cuvinte, mi se recomanda sa fiu mai neajutorata decat sunt, de fapt. Pare-se ca jumatatile noastre trebuie sa simta ca exista capitole la noi, in viata noastra carora li se poate aduce o continua “upgradare”, o neintrerupta imbunatatire. Nu in sensul unei rezolvari complete si ireversibile insa. Nu, doamne fereste. Mi s-au dat exemple concrete:

– cand te intalnesti cu X pe strada si tu cari o sticla de doi litri de apa, desi te simti perfect ok, nu suferi de vreo spondiloza, scolioza sau alte afectiuni ale coloanei vertebrale, nici bratele nu-ti sunt ranite si nici febra musculara nu te chinuie, da-i totusi voie lui sa te ajute. Asta se pare ca il va ajuta si pe el cu stima de sine si pe mine intru dezvoltarea de relatii armonioase cu sexul tare.

Citeste si:  Contraceptia pentru barbati: dragule, ti-ai luat pilula, nu?

Mi s-a mai spus si ca femeia pisicita este miloasa. O dama mizericordioasa, cum ar veni. Adesea, femeia pisicita se cutremura de mila atunci cand afla ca animalul pe care il are, de exemplu, in farfurie, a fost ucis inainte de a fi macelarit cum se cuvine si ca n-a murit de moarte buna decat in cazuri putine, nefericite si periculoase din punct de vedere sanitar si medical. Cand afla una ca asta, in multe situatii, femeia pisicita devine vegetariana. Sau, macar, trece sortimentele de carne prin filtrul dragalaseniei. Astfel, va manca porc, dar va refuza categoric mielul spunand “e atat de draguuut! Nu-l pot manca!”. Si-si va aminti de Bambi sau de Moartea Caprioarei ori de cate ori ia masa.

Asa ca, vedeti dvs., doamnelor si domnilor, am stat si am meditat si am ajuns la concluzia ca multe dintre esecurile mele amoroase pot fi din cauza ca mananc, si cu mare pofta, miel, porumbei si potarnichi. Si imi car singura sticla cu apa.

Citeste si:  Sus palaria in fata campaniilor ipocrite!

Si, vai mie, marturisirea nu se incheie aici: nu stiu sa clipesc languros. Sa privesc printre gene. Voi stiti? Va recunosc: cand eram mai mica, am incercat sa exersez in oglinda dupa ce am baricadat temeinic usa camerei mele. Am clipit cu stangul, apoi cu dreptul incercand sa stabilesc care unghi ma avantajeaza mai bine. Nimic. Nada. Zero. Pisiceala nu se lipea de mine. Oricat “adeziv” as fi pus, se dezlipea si cadea la picioarele-mi. Trista imagine, jalnica perspectiva.

De altfel, nici la alte capitole nu stau prea bine. Bunaoara, nu ma dau in vant dupa comediile romantice, nici roz nu port prea des. Cand ma doare ceva, ma inchid in casa si rareori ma prinde omul plangandu-ma prin spatii publice. Nici in situatiile in care imi rup vreo unghie. Probabil chiar sunt profund defecta.

Va spun, doamnelor si domnilor, pisiceala trebuie insusita temeinic, practicata si exersata. Ma tem ca pentru mine e cam tarziu. Pentru voi, cum e?


13 Comentarii
  1. Mie imi place sa ma mai pisicesc din cand in cand, desi in familie mi s-a dat peste nas(metaforic vorbind :p ) la cea mai mica tentativa de a comite asa ceva. Nu cred ca e ceva rau in asta, atata timp cat nu devine de-a dreptul gretos.
    Stiu ca acum e pe val prototipul femeii independente, capabile de a se descurca prin fortele proprii, insa mie, personal mi se pare cam exagerat tot avantul asta razboinic. Cu totii avem limite. Barbatii au limitele lor, noi avem limitele noastre; nu suntem nicidecum egali.

  2. Ah, Ramona, nu faceam aici elogiul feministei agresive. De fapt, nu faceam niciun fel de elogiu.

    Erau doar propriile mele limite.

    Cer si eu ajutor. Dar atunci cand chiar nu pot singura. Altfel, nu vad sensul. 😀 Si mai era vorba de un anumit tip de atitudine pe care unele femei il au atunci cand vor sa obtina ceva. Cum sa zic eu, si cand cer, imi pastrez un ton al vocii egal. Nu il inmoi, nu il fac mai pitigaiat.

  3. nici eu nu ma pisicesc ,nu imi sta in caracter asa ceva. Dar sunt pers care fac lucrul asta , e problema lor .Fiecare adopta stilul ei in relatie.Eu recunosc ca sunt un pic mai agresiva :))

  4. Eu ma pisicesc! si imi merge de minune. Sunt adorabila si irezistibila, dupa cum mi se spune , nu ca eu nu as fi remarcat. Fetelor nu e nimic rau sa va pisiciti langa partenerii vostri. In fond ei si-au luat langa niste femei care sa fie caracterizate de feminitate si dragalesenie. Eu nu cred ca vrea cineva femeia barbat….doar daca respectivul are ceva probleme existentiale serioase. Barbatii trebuie determinati prin metode subtile sa faca ce vrem noi, nu dandu-le cu bata in cap. Deci pisiceala e cea mai buna metoda …si inofensiva totodata!

  5. Uite o alta intrebare: pisiceala tine vesnic? Sa zicem ca e ok sa te pisicesti pana la 22, 23. Dar dupa varsta asta… e cam jalnic.

    Si o alta intrebare: ne dorim barbati atat de prosti incat sa cedeze la \”pisiceli\”? Sau, mai degraba, barbati care sa ne trateze ca pe niste adulti, nu ca pe niste pudeli?

    Cred ca putem fi feminine si fara sa fim ridicole.

  6. Eu nu ma pisicesc, nu sunt obisnuita. Dar imi pare rau ca nu pot face asta, as avea mai multe momente de odihna. De exemplu, daca as fi putut sa o fac atunci cndt am fost insarcinata (ca nu am suferit de nimic in acea perioada, fir-ar sa fie!), ar fi fost un moment nemaipomenit sa-l vad si pe sotul meu ca ia parte la ceea ce inseamna conceperea unui copil ( exceptand momentul initial, bineinteles). Si ar fi fost o odihna binemeritata inaintea anilor care au urmat.
    Fantastique are dreptate in privinta pisicelii pana la o varsta. Cunosc o persoana de vreo 65 de anicare se pisiceste ca o fetita si e gretoasa si enervanta. As vrea sa ma pot baza pe ea, ca pe o persoana cu scoala vietii, nu sa ii satisfac capriciile.

  7. Sunt oameni care se pisicesc si care nu.

    Fii tu insati, pisicos sau nepisicos, fara sa exersezi aceasta arta.

    De ce sa exersezi sa fii pisicos daca nu iti fire ? Poate te fasticesti in locul pisicelii. Fiecare din noi are un anume mod de exprimare.

    Sa nu fii tu insuti mi se pare cea mai mare prostie, si uneori cand obtii fiind altceva, s-ar putea sa nu fie ceea ce e bine pentru tine si ai sa iti dai seama mai tarziu. Pentru ca perdelele vor fi trase la un moment dat.

  8. Eu nu stiu sa ma pisicesc. Si daca incerc, imi iese un mieunat salbatic, ca de puma sau leoaica…..=))))). Asa ca, da, din aceasta cauza am ajuns sa imi cresc singura copilul (ca am dovedit omului de langa mine ca pot). Asadar, nu a avut nici o remuscare lasandu-ma singura cu toate responsabilitatile de-a valma in capul meu…Si-a dgasit o pisicuta tomberonista flamandaaaa si slabaaaaaaa, de ti-era mai mare mila de ea :))))))) Se vedea pe ea ca are potential, ca daca o duci acasa, o despaduchesti, o speli si o hranesti, poti sa-ti petreci restul zilelor cu ea, iti va fi vesnic recunoascatoare si mereu, mereu iti va manca din palma…;;) Niciodata nu va scoate ghearele si coltii, asa ca felina salbatica de acasa=)))))). I-a fost mila de tomberonista ca plangeaaaaa si se smiorcaiaaaaaa, ceva de groaza. A preferat sa o ingrijeasca pe ea, in detrimentul copilului. Scancetele lui de nou nascut erau enervante, pe langa smiorcaiala tomberonistei helpless…:( Il urasc pentru asta! Pentru ca si-a abandonat copilul…si pentru ce??? Tomberonista, fiind bine hranita s-a facut grasaaaaa, rotunda chiar bine 😀 Insa toarce frumos in continuare, si isi pileste in fiecare zi gherutele, sa nu depaseasca dimensiunea de 1 mm…nu carecumva stapanul sa vada ca nu e complet domesticita. Nu vrea in ruptul capului sa ajunga iarasi pe la tomberon, aceea a fost o experienta traumatizanta pentru ea. Prefera pernele moi, din puf de gasca, pe care sa se poata aseza comfortabil si sa toarca langa gura sobei. Iar eu, pisica salbatica, leoaica sau puma, n-am decat sa ma descurc singura cu copilul in aceasta jungla, sa-mi procur singura hrana, sa-mi ingrijesc puiutul si sa ma consolez cu gandul ca celelalte vietati imi vor da tarcoale de la distanta, neindraznind sa se apropie de mine…So, be it! Asta sunt, si am avut aceasta revelatie a pisicelii mai demult…E perfect adevarat articolul, barbatii au nevoie de asta ca aerul. Sunt foarte feminina dar nu sunt helpless. Langa mine s-a simtit inutil si in inferioritate. S-a pacalit din cauza temperamentului meu bland, crezand ca nu sunt capabila de nimic fara el. Nu e asa, nu am stiut ce greseala facuse in ceea ce ma priveste la inceputurile relatiei care au condus la casnicie si la nasterea copilului, mai apoi. Cred ca nici el nu si-a dat seama de eroarea pe care a facut-o, poate nu constientizeaza, dar asta si-a dorit. O dovedeste cu varf si indesat tomberonista din viata lui. Ea il face sa se simta barbat, asta e!!!…Am inteles toate astea, dar nu stiu daca voi putea sa joc rolul helpless-ei, in ideea in care as avea o relatie. Ar fi de preferat sa nu gasesc o persoana cu aceleasi idealuri feminine:DDD, dar pana una alta nu mi-am gasit de nici un fel, si nici nu-mi caut.
    Bafta pisicutelor maidaneze, insa eu le-as castra. Nu sunt de acord cu eutanasierea, insa as opta pentru castrarea si igienizarea lor…uups! No ofense!

  9. sunt de acord cu ceea ce spune primul comentariu. din cand in cand e dragut sa ne mai pisicim, asta neinsemnand ca e ok sa ajungem niste sclifosite. cred ca si barbatilor le place cand ne pisicim si ne rasfatam (din cate stiu chiar de la ei). ideea cu caratul sticlei de apa si deschiderea usii pentru o femeie nu este inventata pentru handicapate. ei stiu si noi stim ca putem deschide singure usa pentru noi insene si ca putem sa ne caram singure sticlele de apa, dar ma simt flatata ca o face el pentru mine, imi place. si lui ii place ca poate avea grija de mine si ma menajeaza si mie-mi place ca-i pasa. cam asa se simt ei utili, asta e treaba lor, printre altele, cum treaba noastra e sa le calcam camasa pentru a doua zi la serviciu. sigur si-ar putea-o calca si singuri, pana la urma, si unii o fac, dar e \”treaba\” noastra. barbatului nu ii place femeia care sufera pentru ca i s-a rupt o unghie, dar nici femeia barbat nu cred ca il incanta. e bine sa fii independenta, dar sa nu mergem prea departe cu ideea asta. Suntem facuti sa ne ducem viata in 2: el si ea. Da, probabil de aici esecul tau pe plan amoros: vrei sa-ti deschizi tot timpul singura borcanele de muraturi.

  10. @ pisica salbatica
    Draguta, nu are rost sa-ti decarci nervii pe tomberonista pentru ca stii cum e aici? Nu era ea, era alta. Daca fostul tau sot e un dobitoc (scuzati expresia, dar asta e adevarul) apoi nu ar fi contat daca isi gasea o prostituata, atat timp cat ii gadila orgoliul lui de mascul complexat era ok. Ar fi multe de spus aici, cred ca povestea ta merita un intreg articol de-a dreptul (incepand cu comentarii de genul: da, barbatii sunt redusi si depasiti de situatie, aleg sa divorteze pentru simplul motiv ca sunt depasiti de nevasta-fara sa ia in seama beneficiile unei astfel de relatii, cum ar fi banii si puterea castigate etc- dar ce vina are copilul? cat de nenorocit si low caracter poti fi incat sa-ti abandonezi copilul? nu se gaseste nimeni sa castreze asemenea specimene?). Problema aici este ca nu ai stiut cu ce fel de specimen de proasta calitate ai de-a face. Ideal ar fi fost daca si-ar fi gasit o tomberonista pana sa aveti copilul sau si mai bine ar fi fost daca l-ai fi parasit tu pana la nunta. Dar asta este, in viata sunt si astfel de situatii. Asa ca \”sfatul\” meu final este: gandeste-te ca daca te-a parasit cand copilul avea cateva luni foarte probabil umbla cu aia pana sa nasti, cel mai probabil nu umba numai cu ea si mai bine l-ai castra/eutanaia pe el, nu pe ea. Singurul lui aport aici ar fi pensia alimentara, ca nu poate fi bun de exemplu la puiutul tau. Dar daca cretinul nici pensie alimentara nu plateste, e buna si pensia de urmas…
    Nota: stiu ce inseamna sa traiesti fara tata, al meu e numai pe acte. Ai mei nu au divortat de teama ca nu aveau decat un apartament de 2 camere si unde sa se duca fiecare? Dar n-as fi avut ce invata de la ratatul de tata-miu, decat sa beau si sa ma plang ce grea imi este viata si cum nu-mi ajung banii (stiu ca suna crunt, dar asa este). Imi pare bine ca n-am avut multa conexiune cu el. Si de la situatia asta am invatat sa nu ma pisicesc, sa nu cer ajutorul, sa iau orice problema \”in brate\”, sa imi fac o situatie materiala si sa nu depind de nimeni. Pentru ca nimic mai mult nu ma sperie decat sa ajung ca maica-mea, careia i s-a interzis sa mearga la facultate ca sa nu-l eclipseze pe dobitocul de barbata-su (vai, cum pot vorbi asa de taica-miu? uite ca imi permit!). Prefer single mum, orice numai nu asa. Sa fii iubita si nu uita ca personalitatea ta nu se leaga de un mascul redus!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.