fbpx

Ma vaneaza niste branduri

Cand s-a deschis Ikea in Romania, m-am bucurat, trebuie s-o recunosc. Eram familiarizata cu brandul si mi se parea ca in magazinele lor gasesti produse dragute la preturi accesibile. Asta era ideea. In plus, noi la capitolul decoratiuni stam cam prost, piata fiind impartita intre doi mari jucatori: kitsch-urile (aici intra un numar enorm de produse, de la bibelourile cu printese, pescari, animale domestice pe care le-am avut toti prin casa in copilarie, pana la chinezarii si feng shui-isme colorate negru-rosu, o combinatie pe care eu una o resping cu toti porii mei) si produsele de calitate, insa extrem de scumpe. Cine n-a visat la portelanurile de Limoges sau la produsele Vileroy&Boch sau Rosenthal? Intre cele doua extreme, se intinde un hau in care ne pravaleam cu totii, noi cei din asa-numita „middle class”, din lipsa de optiuni.

Din aceste motive, spun ca m-am bucurat cand a aparut Ikea. Stati linistiti: mobila lor cu aroma pretins scandinava nu-mi dadea fiori estetici pe sirea spinarii. Tot ceea ce imi dadea era o speranta, o simpla alternativa la plasticul lacom adunator de praf sau la cristalul scanteietor pe care, helas, nu mi-l pot permite.

La scurt timp insa, am suferit o intoxicatie. O alergie. Mergeam in vizite la diversi. Prieteni, rude, cunostinte. Eram servita cu cafea. Din cana de la Ikea. Cafeaua curgea maronie, fierbinte si fericita, dintr-un ibric de la Ikea. Cat ne sorbeam noi licoarea, Amalia ne pregatea ceva chinezisme intr-un wok produs nu de o firma din Beijing, ci de baietii blonzi si palizi de la, ati ghicit, nu-i asa, Ikea.
Vitrinele din Bucuresti sunt decorate toate cu veioze si vaze de la Ikea. In dormitoarele noastre, ale celor care nu ne permitem sa cumparam tablouri de la Hanul cu Tei, troneaza magicele postere inramate de la Ikea. Surogatul accesibil. Arta digerabila. Covorasul pentru picioare din fata usii pe care sora mea a facut prostia sa-l scoata pe terasa (pentru ca nu rezista in umezeala si a inceput sa se dezintegreze in mii de firicele) este identic cu cel al vecinei mele octogenare.

Citeste si:  Cat valoreaza o sotie?

Ceea ce la inceput mi s-a parut o binecuvantare acum mi se pare un blestem. Din cand in cand, ma mai nimeresc in complexul acela din Baneasa, unde salasluieste, albastra si cascand a prosperitate in lumina soarelui, Ikea. Si vad ca nu prea are de gand sa plece si intentioneaza sa ne fericeasca pe toti. Nu numai cu paturi, birouri, covoare, paharele, hartie igienica si pilote. Ci chiar si cu chiftelute, sandvisuri cu somon si suc de merisoare. Oamenii care dorm in dormitoarele Ikea (iar marinimosii designeri iti propun ad-hoc numeroase solutii de amenajare) vin sa munceasca in birourile lor Ikea, iar in pauza de pranz se duc sa-si umple stomacul cu gogosile si hot-dog-ul la 1 leu de la Ikea.

Ma simt urmarita. Ma simt haituita. Traiesc in universul Ikea si simt ca nu mai am scapare. Mi-e teama sa nu incep sa ma blonzesc, sa nu mi se transforme ochii si sa nu mi se lungeasca membrele inopinat. Sa nu incep sa seman cu oamenii aceia care mi-au desenat canapeaua si pe care ii vad pe peretii magazinului, oamenii care mi-au dat solutii ingenioase pentru spatiul meu locativ de dimensiuni reduse si care ma fac sa umblu prin tara Ikea cu un creionas intr-o mana si un carnetel in cealalta.

O vreme ma gandeam ca imi aflu scaparea in provincie. Dar ti-ai gasit! Am prieteni care vin cu masina din Timisoara sau din Cluj si nu se opresc in Bucuresti, la o cafea la Universitate, ci mana mai departe, spre nord, spre Ikea. La fotolii si lustre, la lampadare si somon.

Ikea nu e singurul brand care mi-a bulversat existenta. Mai exista cel putin doua care ma strivesc in prezent, apasand pe umerii mei de consumator fragil: Zara si Meli Melo. Inca mai tin minte vremurile fericite cand in oras exista un singur magazin Zara. Cel din mallul de pe Bulevardul Timisoara. Iarasi, recunosc spasita, pe atunci imi placea. Mai dadeam cate o raita pe la ei. Acum nu pot sa merg sa-mi iau paine fara sa zaresc pe strada cel putin 5 fete cu plasute in maini de la Zara. Ikea mi-a furat casa, Zara mi-a luat trupul. Iar pe cap fetele au bentite de la Meli Melo in timp ce in urechi li se balangane veselii cercelusi produsi de aceiasi francezi.

Citeste si:  Inevitabilul menage a trois: el, ea si niste bani (I)

Toate sertarele vietii noastre poarta etichete si bonuri. Ce este si mai dramatic este ca, la noi, poarta cam aceleasi etichete. Sa fie comoditatea noastra? Sa alegem aceleasi produse din lipsa de imaginatie? Nu pot sa cred ca un singur brand poate satisface nevoile unor personalitati atat de diferite. Nu pot sa cred ca vorbeste aceeasi limba ca multimi provenind din diverse medii. Ce ma uimeste este ca fenomenul, in loc sa stagneze sau macar sa ramana la aceleasi cote, pare sa ia amploare. Oare cate canapele si cate becuri si cate fete de masa poata sa mai vanda Ikea in Bucuresti? Cand va fi saturata populatia?

E deja un fapt banal sa auzi conversatii de genul „Mi-ar trebui o masa de bucatarie” si raspunsul aferent „Vezi ca au la Ikea unele foarte dragute si ieftine”. Sau „Sotia mea e insarcinata. Trebuie sa mobilam camera copilului” – „Du-te la Ikea. Gasesti de toate.”

Asa ca ma tem ca nu sunt consumatorul ideal. Sunt o cumparatoare nazuroasa si cu pretentii de unicitate. Imprevizibila, uneori. Voi ce fel de consumatori sunteti?

4 Comentarii
  1. Acum un an daca te uitai in caruciorul oamenilor din hipermarketuri observai ca cumpara in nestire …ORICE! Produse inutile care se aduna in casa si de care scapi cu greu.
    Cu totii stim ce inseamna o renovare a locuintei si ce presupune acest lucru…Daca pana acum vroiam multe obiecte de decoratiune acum singura mea dorinta ar fi sa am casa goala,SIMPLA…
    IKEA-Mobexpert…si multe altele…te imbolnavesc..intri in ele si te fascineaza combinatiile,aranjamentele expuse…
    Parerea mea este ca un singur obiect cumparat nu schimba cu nimic aspectul camerei si ca reusita se datoreaza unui ansamblu armonios constituit cu IMAGINATIE si cu SIMT PRACTIC.
    Suntem cumparatori de cantitate nu de calitate oricat am incerca sa negam acest lucru. Brandurile sunt o iesire din cotidian, o incercare de a fi altfel,de a iesi din anonimat …dar multi incearca acelasi lucru si nu ajungem la nici un rezultat 🙁

  2. :)) adevarat!!! toata lumea se chinuie sa-si cumpere \\\”etichete\\\”. Dar sti ce urasc eu cel mai tare tricourile alea ieftine de la marile brand-uri care au pe piept logo-ul, cat de mandre poarta fetele pe pietul lor Mango, Zara, Terra Nova, etc, facand reclama gratis acestor firme.

    Si daca tot e sa vb de amenajarea casei… Noroc poate ca inca nu a ajuns Ikea in Timisoara :))… Vederea imi este obosita de mobila masiva, greoaie plina de bibelouri care de care mai kitch-oase care ocupa 3/4 din camerele minuscule de bloc (sa nu fiu prost inteleasa: exista bibelouri f frumoase care se preteaza unui anumit decor dar si pretul lor e pe masura), de chinezisme cat mai deformate care se chinuie fara succes sa copieze.

    SI ACUM SOLUTII. Da chiar am solutii, suna bine nu-i asa? :p Eu am cunoscut cativa \\\”tineri talentati\\\” care fac traba f f f buna, tot in cautarea mea de a cumpara ceva special. Asa ca daca vrei o veioza de la Ikea dar sa fi sigur ca nu mai are nimeni una ca si tine? iti cumperi una simpla alba semitransparenta si apelezi la tineri artisti care se ocupa cu pictura pe sticla, lemn, ceramica… sau cumperi una gata facuta de ei (veiozele si ei le procura tot de la Ikea). Gasesti orice de la vaza , fructiera, sfesnicee, suporturi de candele de orice dimensiune si forma, in plus ai seturi de cesti, ceanicuri, zaharnite, farfurii, etc. Practic gaseti orice pentru ati intampina musafirii cu ceva deosebit. Poti sa mergi direct la ei la firma sa iti comanzi modelul si compinatia de culori care iti place. Toate prietenele mele carora le-am facut cadou obiecte de acolo au fost f incantate si unele mi-au cerut sa merg si cu ele sa faca la randul lor cadouri.
    O alta pasiune a mea sunt cutiile de bijuterii din lemn pictate manual. Si spre surprinderea mea, cautand pe net am gasit o cutiuta care m-a cucerit si spre surprinderea mea era facut de aceasi domnisoara talentata care \\\”mi-a umplut\\\” casa de obiecte de sticla 😀 … Chiar azi mi-am cumparat ceva f f f frumos si la un pret mai mult decat accesibil.
    In aceasi cautare pe net am gasit un set pentru servit ceaiul din ceramica (cam scump ce-i drept dar mai ieftin decat ce gasiti in unele locuri gen diverta sau carturesti unde preturile mi se par emoooorme). Asa ca prietenele mele au profitat de concediul meu si la intoarcere le-am primit cadou de ziua mea (printre altele). Atat cana cat si ceainicul sunt decorate cu portativ, note muzicale si cateva versuri in franceza in plus am primit gratis si un disc electrorecord pe post de platou in plus mi-au mai cumparat si o cutiuta de lemn decorata in acelasi mod de la aceasi persoana. Din pacate insa cana mi-a sosit din Brasov cu toarta sparta asa ca trebuie sa caut pe cineva care sa reuseasca s-o refaca :(( deci, un sfat din partea mea: deschideti coletele la posta sau si mai bine cereti trimiterea lor prin curierat rapid cu specificatia obiecte fragile, costa putin mai mult dar merita si negociati cu producatorul sa nu platiti obiectele care nu ajung in stare buna.

    Asa ca dragele mele, vreti ceva deosebit, cautati, cautati si iar cautati… sunt sigura ca aproape in orice oras cat de cat mare gasiti tineri talentati la care sa apelati daca nu aveti curajul sa incercati chiar voi sa va personalizati obiectele.

  3. Sincera sa fiu, cred ca unii au mari probleme cu capul

    Eu una am toata casa mobilata cu mobila de la ikea. Si am asteptat 4 ani sa se deschida in Romania ca sa imi cumpar mobila noua. Si nu, nu am vazut la altii ce am eu in casa. Sunt mii de produse pe care le poti combina cum vrei daca ai un pic de imaginatie, pentru a obtine ceva unic si armonios. Evident ca iti poti lua lucruri simple pe care le poti picta si le poti decora dupa cum iti doresti.

    Nu cred ca Ikea, MeliMelo sau Zara sunt problema, ci lipsa de imaginatie a unor persoane, incapabile sa asorteze si sa combine ceea ce-si cumpara, atat in ce priveste articolele de mobilier, cat si in ce priveste articolele de imbracaminte. Dar cum sa ai pretentii de la niste persoane care ling toata ziua televizorul si revistele pentru femei si sunt convinse ca numai ce e acolo e bun, frumos, de calitate si se poarta. Pai daca maine scrie in 3 reviste de femei ca in iarna asta de poarta caramiziu cu patratele roz bombon, se umplu toate magazinele de toale cu haine in culorile astea si toate tutele isi cumpara haine si accesorii in culorile astea. Daca unora le place ce le spun altii ca trebuie sa le placa si cumpara toti aceleasi produse, asta e fix problema lor, nu a celor care le produc si le scot la vanzare.

    A si ca sa nu uit, nu stiu ce vad unele la Zara ca dupa parerea mea sunt numai zdrente de proasta calitate, cu finisaje sub orice critica, la preturi total aberante.

Lasă un răspuns la zuzu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.