Mame reparate pe casco

Luati o mica pauza de la diversele voastre preocupari si fiti atente. O sa va scriu cateva randuri despre ceva ce, la prima vedere, s-ar putea sa nu va starneasca prea multa curiozitate. E vorba de sistemul de asigurari de sanatate. Dar, invariabil si inevitabil, va veni ziua cand, pentru absolut fiecare dintre voi, acest subiect nu doar ca va fi de interes, dar ar putea sa devina cosmarul vostru numarul unu. Si nu-mi spuneti ca mai e mult pana atunci. Poate noi suntem tineri si sanatosi, daca om fi, dar sigur avem acasa un parinte sau un bunic bolnav, pe care n-am vrea sa-l vedem murind cu zile.

Sa lamurim cateva lucruri: de mii de ani, statele lumii difera unele de celelalte prin:
– sistemul public de invatamant.
– sistemul public de sanatate.
– sistemul public de justitie.
– infrastructura rutiera.

Restul sunt povesti de adormit statisticienii. Nu banii sau economia dau cu adevarat forta statului, asa cum nu portofelul il face pe om mai frumos. Sau vreti cumva sa va intemeiati o familie in China, cea mai mare putere economica a lumii, ori in Brunei, unde produsul intern brut per locuitor e mai mare decat in UE?

Acum, ne intereseaza doar partea cu sistemul public de sanatate.

Sigur, lucrurile merg prost in Romania. Traim in tara in care operatiile de schimbare de sex sunt gratuite, dar daca vrei sa iti pui stenturi la inima platesti multe mii de euro. Dar exact aici apare una dintre cele mai frecvente greseli din psihologia de masa: cand lucrurile merg rau, sa iti inchipuiesti ca mai rau de atat nu se poate. Si, automat, ca orice schimbare nu poate fi decat o schimbare in bine. Asta e o tampenie care ne poate fi fatala.

Cel mai la indemana exemplu despre cat de prost pot merge lucrurile este chiar tara viselor implinite: SUA. Cine a vazut documentarul lui Michael Moore, Sicko (2007), stie despre ce vorbesc. Cine nu l-a vazut, ar face bine sa-si acorde doua ore si sa-l vada. Intre timp, o sa fac eu rezumatul:

Citeste si:  Care e treaba cu femeile care fraternizeaza cu “dusmanul”?

– Incepand din 1973, in SUA exista asa numitele HMO (Health Maintenance Organizations). Ele au fost create dupa o idee a lui Richard Nixon: statul sa scape de cheltuiala sanatatii, deoarece cu cat mai putina grija acorda o institutie membrilor ei, cu atat mai mari sunt economiile facute. (Cinic? E doar inceputul). Asa se face ca in SUA toate spitalele sunt particulare, niciun doctor nu e platit de stat. Sanatatea e o problema pe care fiecare individ trebuie sa si-o rezolve.

– Aceste organizatii functioneaza in paralel (dar, de fapt, sunt subordonate) cu Companiile de Asigurari de Sanatate. Acestea sunt cele care strang banii de la clienti si achita serviciile medicale catre spitale. Regula lor de functionare este simpla: cat mai multi bani stransi, cat mai putini bani achitati. Rezultatul: cu cat mai putini bolnavi primesc ingrijire medicala, cu atat mai mare este profitul.

– Companiile de asigurare sunt intermediari intre banii asiguratilor si marile companii farmaceutice. Logic, ar fi ca acestora din urma sa nu le convina deloc scaderea numarului pacientilor. Mai putine medicamente vandute, mai putin bani, nu? Ei bine, nu. Medicamente putine, dar de sute de ori mai scumpe decat ar trebui, iata calea cea mai scurta spre profit.

Si asa se face ca, desi SUA sunt pe primul loc la contributii anuale pentru sanatate (circa 16 procente din PIB, de 4 ori mai mult ca in Romania!), totusi circa 50 de milioane de americani nu au asigurare de sanatate. Nu sunt nici macar primiti in spital, decat daca pun banii jos. Iar sumele, de cele mai multe ori, sunt atat de mari incat nici macar americanul mediu nu si le poate permite.

Citeste si:  Ce se da?

Moore arata pe larg in documentar cum doctorii americani primesc bonusuri la salariu daca refuza sa trateze pacienti, inventand practic tot felul de motive. E simplu: daca un tratament de cancer costa 500.000 de dolari, mai bine lasi bolnavul sa moara, dai 100.000 doctorului care ti-a spus ca din cauza unei raceli din copilarie asiguratul nu poate primi tratament, iar 400.000 devin profit.

***

Aveti masina? Ati avut vreodata un accident, stiti cum se procedeaza? Esti nevinovat si te-a tamponat un baiat cu carnet luat de la librarie, ca sa nu zic de la Pitesti. Vinovatul iti da o hartie in mana: e polita lui de asigurare. Si cu ea, te duci sa-ti repari masina. Acolo, dai peste un agent constatator si incepi sa te enervezi. Sa zicem ca ai geamul crapat. „E de dinainte, nu e de la accident”, spune agentul. „Cum, domne, ca acum s-a crapat.” „N-are cum, ca doar nu s-a suit masina cu rotile pe parbrizul tau.” Agentul stie, intotdeauna, mai bine. Ai o aripa indoita. „Se repara”, spune omul asigurarilor. „Nu se mai repara, domne, nu vedeti ca e facuta praf?” „Se indreapta, cu ciocanul”. Poate ca, in tamponare, ti s-a taiat si un cauciuc. „Are uzura mare, nu putem sa-l decontam pe tot.” „Pai si cum facem, imi dati doar un arc de cerc?” „Puneti dumneavoastra diferenta.”

Si asa se face ca, daca te-a lovit ghinionul, o sa scoti masina din service plangand. N-o sa mai fie niciodata ce era inainte. Si, desi conform legii nu ar trebui sa ai absolut nicio paguba, pentru ca nu ai avut nicio vina, vei constata ca, in fapt, esti foarte pagubit.

Citeste si:  Eu, misoginul de rit nou

Se poate mai rau? Se poate: sa te loveasca cineva care nu are asigurare. Atunci, ai de alergat prin instante pana castigi procesul, dupa ce castigi trebuie sa alergi dupa bani, banii s-ar putea sa nu-i mai vezi niciodata.

Imaginati-va acum ca, in loc de un tembel de sofer, te loveste o boala. Pe tine sau pe cineva drag. Se va intampla acelasi lucru: compania de asigurari, atat de prietenoasa atunci cand iti ia banii, va face tot posibilul sa iti dea cat mai putin inapoi. Invocand tot felul de lucruri scrise mic de tot in subsolul politei sau alineate si paragrafe din legi si norma despre care nu aveai habar ca exista.

Nu, eu nu vreau sa ajung acolo. Nu vreau sa-mi repar mama pe casco. E o mare diferenta intre sistemul public, interesat ca oricine a intrat bolnav intr-un spital sa iasa sanatos de acolo, altfel se lasa cu demiteri, scandaluri si alte necazuri, si cel privat, interesat doar sa faca profit.

***

Nu o sa scriu despre Traian Basescu sau Raed Arafat. Ar insemna sa cad intr-o capcana prea usoara. Dar o sa va spun atat: spitalele private sunt bune. Ambulantele private, smurdurile private, toate sunt bune. Chiar si companiile de asigurari de sanatate sunt bune. Dar nimic nu are voie sa ciunteasca obligatia statului de a asigura asistenta medicala gratuita si generala tuturor cetatenilor sai. Daca gandeste asa, punand banii inaintea obligatiilor fundamentale, statul nu se mai diferentiaza cu nimic de cei 30 de politisti care, motivand ca au salariul prea mic, au inceput sa taxeze curve, devenind astfel niste proxeneti in uniforma.


9 Comentarii
  1. Nu te supara, tu ai fost platit sa vezi lucrurile in felul acesta?

    In primul rand, nu toate spitalele ar deveni private ci unele. In al doilea rand, problemele astea cu asigurarile le avem si acum. Si in al treilea rand, de ce sa nu ai posibilitatea sa alegi la ce spital te duci? Am avut de-a face acum doua luni cu un doctor chirirug oftalmolog care era atat de incompletent ca mi-a venit sa plang cand am vazut in ce hal isi face datoria. De ce sa nu avem concurenta si in domeniul asta care la urma urmei este o afacere ca si toate celelalte?

    Am avut de-a face in ultimii ani cu foarte multi doctori de la foarte multe spitale si am vazut o multime de probleme pe care nimeni nu vrea sa le bage in seama. De la faptul ca te pune sa cumperi tot de la bandaje, seringi, pastile si absolut tot ce ai nevoie in spital pana la faptul ca aceiasi doctori care se plang ca nu au cu ce sa lucreze isi baga in buzunar toate aceste consumabile si le duc la cabinetele private.

    La urma urmei chiar nu ar fi de preferat un pic de concurenta aici, unde deja toata lumea sa obisnuit sa duci spaga sa doctor chiar daca esti asigurat si dupa ce duci spaga sa stai sa te calce si in picioare pentru ca depinzi de el? De ce nu putem sa iesim din zona de confort in care am intrat de atatia ani si incercam si o schimbare? Daca ceea ce ai zis tu, ca in spital intri bolnav si iesi sanatos ar fi adevarat nici eu nu as dori aceasta schimbare. Dar cand se pune problema ca un doctor este prea incompetent sa incerce sa isi faca datoria si din cauza lui mori cu zile, atunci da, as fi mai mult decat dispusa sa incerc o schimbare.

  2. @Ele: Eu sunt intr-adevar platit sa scriu ce-mi trece prin cap, si scriu despre cum vad eu lucrurile.
    Legat de ce spui tu, punctual pare ca ai dreptate, e un discurs frecvent si, din pacate, bazat pe fapte reale, dar sa ne uitam mai indeaproape daca ai tras corect concluziile:
    – doctorii incompetenti. Ei sunt un rezultat al felului in care se face scoala, de obicei sunt fii-fiice-nepoti etc de doctori bogati si celebri (si adesea buni profesionisti – cei batrani), odrasle care au facut medicina doar pentru a pastra linia familiei, insa ca au trecut prin scoala cam ca gasca prin apa. Pe pile. Ei vor continua sa existe si in spitalele private. Daca nu cumva le vor detine, primindu-le mostenire de la parinti.

    – ce aduci de-acasa in spitalele de stat, platesti la casierie in spitalele private. Tragi linie si vezi unde renteaza sa te tratezi. Diferenta e ca spitalul de stat nu te lasa la usa daca nu ai bani sau plasa cu medicamente in mana. (Ma rog, sunt si exceptii, stiu, dar ele tin de niste dobitoci din sistem, nu de principiul in sine.)

    – sa furi dintr-un spital e infractiune si acum. Nu trebuie sa reformezi sistemul de asigurari sociale de sanatate ca sa opresti furturile din spitale.

    – concurenta exista deja. Asigurari de sanatate private exista deja. Si chiar functioneaza bine acum, tocmai pentru ca au o pozitie de inferioritate, alearga dupa clienti si vor sa ii pastreze, si nu una de monopol, care le-ar face sa le doara undeva de tine.

    – si, cel mai important: daca spitalele de stat, alea destinate celor care nu isi permit un tratament contra cost, sunt acum atat de sarace, de ce crezi ca vor fi mai bune in momentul in care din aceeasi felie de tort se vor infrupta si cele particulare?

    Eu am spus si in text: lucrurile merg groaznic de prost in momentul asta. Dar asta nu e o scuza pentru a le distruge definitiv.

    Ca sa vorbesc doar despre partea vizibila a legii, nu de cea legata de cui era ea dedicata.

  3. Sa stii ca nu am facut o insiruire a unor nereguli deja arhistiute. Tot ce am enumerat mai sus este din propria mea experienta: sora mea de 22 ani a murit dupa ce a umblat pe la 5 spitale bucurestene si nici un doctor (toti oameni cu zeci de ani de experienta in spate, nu boboci proaspati iesiti de pe bancile facultatii) nu au stiut ce sa-i faca. Au diagnosticat-o dupa 8 luni de operatii si tratamente gresite. Luni de zile in care daca nu te duceai cu plicul saptamanal la doctor nici macar nu venea sa te vada. Din cauza tratamentelor gresite, a facut depresie nervoasa si a ajuns la spitalul 9. Daca nu mergeam cu spaga la doctor murea in primele 2 luni. Inainte sa moara, cu vreo 2-3 saptamani i-a dat diagnostic corect si tratament. Mai bine taceau din gura si nu se mai laudau atata ca dupa luni de chin in sfarsit si-a scos unul capul din fund si si-a dat seama ce are. Si nu este singurul caz. Spui ca sunt doctori care te primesc si fara sa dai bani. Nu stii ce spui! Gaseste-mi si mie un singur doctor si ii ridic statuie in mijlocul Bucurestiului. Imi pare rau dar mai bine platesc si sunt tratata corect decat sa dau aceiasi bani in plic si apoi sa le multumesc ca se uita la mine. Uite-te la mizeria din spitale, din toate spitalele si spune-mi ca nu ai vrea o sa vezi o schimbare.

  4. Sunt de acord cu autorul acestui articol si rezolvarea acestei probleme ar incepe cu:
    1. spitalele din domeniul public sa isi intocmeasca un buget real care sa reflecte necesarul pe anul respectiv, pentru a se asigura necesarul de medicamente, materiale sanitare, reactivi,dezinfectanti,etc (in momentul de fata CAS acorda o suma pentru bugetul fiecarui spital, dupa numarul de paturi, pe care spitalul trebuie sa se plieze si sa intocmeasca bugetul);
    2.CAS sa isi achizitioneze un program IT national care sa centralizeze aceste bugete, sa le verifice, sa ceara modificarea sau explicatii acolo unde sumele sunt prea mari si sa le aprobe;
    3.sa existe parghii de control privind cheltuirea sumelor alocate prin buget atat din partea CAS, cat si din partea Curtii de Conturi care ar trebui sa efectueze controale mai dese, nu sa vina numai in urma unei solicitari sau la doi ani cum se procedeaza in momentul de fata. Eventual, aparitia unei Politii Economice in domeniul medical care sa faca controale \”eficiente\” la jumatate de an, si aici nu vreau sa spun mai multe pentru ca in general se stie cum decurg o serie de controale.
    Asa este romanul, trebuie sa stie ca este in permanenta controlat pentru a cheltui banul public cu mai mult discernamant si folosind legile date in domeniul achizitiilor publice.
    4.CAS trebuie sa fie controlata pe fiecare program in parte.Un exemplu este programul de hepatita cronica unde CAS deconteaza tratamentul pe trei luni (~66.000 euro), dupa care se face viremia si daca nu a scazut se intrerupe tratamentul deoarece se pp ca persoana respectiva are un alt tip de virus C care nu raspunde la acest tratament.Prin urmare suntem niste cobai (eu sunt un cobai fericit pentru ca la mine viremia a scazut si acum pot continua tratamentul, desi trei luni de zile am suportat efectele adverse ale acestui tratament gandindu-ma ca s-ar putea sa fie si in zadar) pentru ca exista un test numit TESTUL GENOTIPULUI VIRAL, care cred ca este mai putin de 66.000 euro si prin care s-ar stabili de la inceput daca este indicat a se face tratamentul cu interferon si ribavirina sau nu. In felul acesta ar fi scutiti si oamenii sa suporte un tratament care este si ineficient si cu multe efecte adverse, pentru unii dintre ei, si s-ar cheltui si banii mult mai eficient.In momentul de fata a aparut terapia tripla, adica la interferon, ribavirina se adauga boceprevir, care ar fi eficient in cazul persoanelor cu HCV tipurile 2 si 3.
    Pe programul de diabet chiar domnul Oprescu, primarul capitalei, spunea ca o insulina costa 12 euro, desi in afara tarii pretul este de 2 euro.

    Si ca sa citez \”Ca sa vorbesc doar despre partea vizibila a legii, nu de cea legata de cui era ea dedicata.\” si eu pot sa intreb macar retoric, in cazurile descris mai sus CNAS ale cui interese serveste?

  5. Imi pare rau sa aud ce aud, dar revin: sunt doctorii care nu vor sa auda de bani. Cativa, dar sunt.
    Deci, ca sa nu mai repet: sunt sisteme de sabatate mai bune decat cel de aici. Si ele sunt in Europa Centrala si de Vest. Dar din ce am vazut eu, noi nu am luat modelul lor, ci un hibrid netestat, pe acelasi principiu al democratiei originale.
    Ma doare inima cand trec pe langa fabrici devenite malluri, benzinarii vandute cu resurse cu tot, banci care isi exporta profitul et. In Romania, privatizarea n-a mers nici unde era menita sa mearga. N-am deloc incredere in regulile romanesti ale privatizarii, aplicate acolo unde ea nici macar nu e necesara. Se poate construi un sistem privat de sanatate in continuare, fara afectarea celui deja existent.

  6. La multi ani, Mihai !

    Sunt de acord cu ultima ta fraza, cine doreste privat foarte bine, dar orice cetatean al unui stat care se respecta are dreptul la sanatate si educatie.

    Daca cineva vrea mai mult si poate oferi mai mult, sa plateasca diferenta.

    Intr\’adevar, la privat esti platit mai bine. Cred in sistemul privat de sanatate, in care cetateanul isi alege singur clinica unde vrea sa se trateze.

    Dar aceste schimbari sunt de durata.

    In fiecare institutie in care poti sa te tratezi, ar trebui sa existe modul de justificare a banilor fiecaruia cu dreptul la sanatate.

    Exemplu : in clinica x, cu pretul x, mi se deconteaza din pret atat.

    Dar sistemul de sanatate obligatoriu pentru toti cetatenii este asigurat de stat, indeosebi cel de urgenta. Cel de urgenta, din punctul meu de vedere, nu are ce sa caute in sistemul privat. Cade cineva pe strada, e dus automat la institutie de stat ( in primul rand trebuie sa existe). Ca e lucid si-a fost istet si si-a ales alta clinica, se duce acolo.

    Deficienta in aceasta reforma de sanatate, o vad ca si mesaj transmis catre populatie. Un speach pe intelesul tuturor din partea reprezentantilor de sus.

    Pana se face trecerea din sistem total de stat, la partial privat.. dureaza, munti de hartogaraie, etc. Pas cu pas, si in functie de receptivitatea locuitorului.

    Educatia si sanatatea sunt stalpi ai unei societati care trebuiesc intretinuti de stat. Iar pentru aceasta, statul trebuie sa aiba un sistem economic extraordinar de bine pus la punct. Sunt sute si mii de fabrici si firme care contribuie la bugetul statului, automat exista si buget pentru educatie si sanatate, pentru populatia statului.

    Cine vrea mai mult si isi permite, este liber sa aleaga pachete mai sofisticate !

  7. Institutiile de stat ce ofera servicii in sanatate, au deja coplata la servicii ( intrepatrunderea cu sistemul privat), iar cele private sa inceapa sa acorde servicii de stat pe asigurare obligatorie.

    Intrepatrunderea celor 2 sisteme, in care pacientul sa isi directioneze banul cum crede el, catre institutie de stat sau privata in care are un anumit discount pentru ca este platitor de taxe.

  8. As prefera sa ma tratez la particular. Platesc tot cat si la stat, dar nu mai pandesc pe culoar cu pliculetul in buzunar sa le prind pe infirmiere, pe asistente, pe doctor si pe cine o mai fi in portie. Si sunt tratata cu respect. Posibil sa fiu tratata si de incompetenti, desi cand e vorba de privati, vestea se duce, cine e bun si cine nu.
    Sa nu afirme cineva ca la stat poti fi tratat fara sa dai banul. Vorbesc din experienta mea si a apropiatilor mei.
    Poate ati ascultat la televizor, nu mai stiu pe ce canal, un chirurg care a venit sa ne explice, ca la prosti, cum vom fi furati cu noua lege a sanatatii ( aia care n-o sa mai fie). I-a scapat o vorba mare. Vorbind de mita in spitale a spus ca asta a tinut sistemul in picioare, ca \” Ce medic ar mai fi operat pana la 7 seara fara asta?\” E clar, nu?

  9. Exagerati cand spuneti ca la privat se plateste la fel.

    Va dau un singur exemplu.

    Sora mea a nascut in spital de stat acum trei ani. Elias, mai exact, adica unul in alea ok. 20 de mil. a costat-o spaga pentru nastere, inca vreo cateva milioane pe la asistente, maruntisuri. A stat in rezerva singura, conditii chiar impecabile, Elias fiind un spital modernizat, renovat etc.

    Prietena mea a nascut tot acum trei ani la spital privat. 90 de milioane a costat-o nasterea, internarea, tot.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.