fbpx

Manuale de religie. Soc si groaza cum tabloidele n-au visat

Toamna, se numara bobocii, lipsa claselor, materialelor didactie si a personalului didactic specializat pentru clasa pregatitoare, dar si intoleranta religioasa. Zica cine ce-o vrea, bate cine cate matanii o vrea, dar-ar cine cate acatiste vrea, religia nu are ce cauta in scoli.
Sa vedem ce s-a mai intamplat de data asta.

La sfarsitul lunii august, Ministerul Educatiei si Cercetarii a facut publica lista cu manualele care au primit autorizatie pentru anul scolar ce sta sa inceapa. Printre ele, si manualele de religie. Nu stiu ce calificare au cei care avizeaza manualele, dar, sincer vorbind, vazand ce a reusit sa scape ochiului lor “vigilent”, ma indoiesc ca au aflat ca Pamantul e rotund si ca nu ne vindem de galci daca ne legam o sfoaricica rosie la mana.

Imi imaginam ca manualele de religie arata ca un fel de Biblie povestita copiilor. Eventual, cu accent pe episoadele din care copiii pot desprinde o morala si isi pot insusi principii de etica, general-valabile. Ei, bine nu, m-am inselat.

Extrasele de mai jos sunt din manuale de clasa a treia si a patra.

foto

Chiar ar fi interesant ce ar avea de comentat un psiholog cu privire la violenta din manualele de religie. Daca tot auzim vorbindu-se de violenta din filme si jocuri video si de efectul ei nociv asupra copilului.

foto

Ca fapt divers: schizofrenia are de multe ori o componenta religioasa extrem de puternica, a carei samanta a fost plantata chiar din copilarie. Asa ca mare grija cand le spuneti povesti copiilor cum ii va perpeli cel rau in cazane, cu smoala si pucioasa, atunci cand vreti sa-i convingeti ca nu e frumos sa spuna ca si-au adunat jucariile chiar si cand, evident, n-au facut-o. S-ar putea sa declansati un mecanism pe care sa nu mai stiti cum sa-l opriti apoi. Sau pe care sa nu aveti cum.

foto

Periculoasa mi se pare si tendinta de deresponsabilizare. Copilul care invata ca seismele, inundatiile, epidemiile reprezinta o pedeapsa divina va fi cel putin confuz atunci cand i se va explica, de exemplu, influenta nociva asupra mediului.

foto

Nu sunt insa singurele anomalii. Am mai vazut ca exista indemnuri la discriminare religioasa: copiii sunt sfatuiti sa prefere, sa privilegieze legarea de relatii de prietenie cu copii ortodocsi in defavoarea celor de alte culte.

Citeste si:  Intre noi, totul e calitativ

Poate sunt parinti care nu stiu inca, dar legea invatamantului spune la articolul 18 ca la solicitarea scrisa a elevului major, respectiv a parintilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate sa NU frecventeze orele de religie. In acest caz, situatia scolara se incheie FARA disciplina Religie. In mod similar se procedeaza si pentru elevul caruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat conditiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplina.

Desi normal mi s-ar parea sa depui o solicitare daca vrei s-o studiezi, nu daca nu vrei, tot ce aveti de facut este sa anuntati ca nu va doriti ca cel mic sa studieze aceasta (falsa) disciplina.

Mai exista totusi o perversiune a sistemului. La religie se dau de obicei note mari. Note care sunt de natura sa ridice media generala a elevului. Multi aleg sa mearga la ore in virtutea acestui avantaj, mai ales de cand media anilor de studiu este relevanta pentru ciclul urmator de invatamant, cum ar fi admiterea la liceu sau la facultare. Chiar cei care predau sunt sfatuiti sa procedeze astfel. Citez aici “o recomandare” dintr-o lucrare care se aflaa in bibliografia pe care care dau examenul de titularizare pentru disciplina religie. Lucrarea este semnata de Vasile Timis, fost inspector general de religie in Ministerul Educatiei si fost secretar de stat in Ministerul Culturii: Nu trebuie ignorata nici psihologia copilului, care se simte bine cand ia note bune. Fara a bagateliza notarea la religie, credem ca e binevenita notarea generoasa in virtutea iubirii si a ingaduintei crestine. (…) Fericiti profesorii de religie care nu isi fac un obicei din a da note slabe. Extrasul cu pricina a fost invocat si de cei de la ASUR intr-o dezbatere de la Ministerul Educatiei cu ong-urile privind includerea religiei in programa pentru clasa pregatitoare.

Citeste si:  Draga tati, te rog, nu permite sa fiu violata. O campanie despre umor si viol

Asa stand lucrurile, o idee precum studiatul evolutionismului in scoala pare utopie curata.

17 Comentarii
  1. Wow, Irina…. aaaa… da….. deci…. aaa… n-am cuvinte.
    Nu tin minte ca manualul meu de religie din clasa a 3-a sa fi aratat asa…

    Religia nu ar trebui predata in scoli asa cum se preda la noi. Nici intr-un caz. Citind articolul tau sunt in stare de soc.
    Eu in scoala am avut noroc cu profesori de religie inteligenti care in loc sa ne vorbeasca de D-zeu si de iad, ne-au prezentat diverse credinte si culte religioase din jurul lumii, promovand faptul ca traim intr-o lume diversa in care trebuie sa intelegem si sa respectam credintele altora, chiar daca sunt diferite de ale noastre. De asta, pe mine ma socheaza sa aud ca nu toate scolile sunt cum a fost a mea….

  2. Pe vremea mea, nu erau manuale. Doar ne dictau – din cate tin minte – rugaciuni! Pe care trebuia sa le memoram. O mai fi fost si altceva, dar mi s-au sters din cap.

    Nu as avea nimic impotriva unei ore de istorie a religiilor. Dar nu tinuta de un preoti sau absolventi de teologie ortodoxa. Ci de cineva neutru din punct de vedere confesional, ideologic.

    Ministerul merita dat in judecata pentru astfel de manuale. Sunt sigura ca psihologic vorbind sunt foarte nocive pentru copii de 8-9 ani. De asemenea, mai pot fi dati in judecata de reprezentantii celorlalte culte pentru ca promoveaza discriminarea.

  3. @George

    oricate pacate ai avea, tot in Rai ajungi, ca acolo gasesti intotdeauna locuri libere, Iadul e sold-out : toate locurile sunt ocupate de prelati. Asa ca e dezlegare la pacate !
    ca***m-as si pis***m-as eu pe preotii vostri (ah, nu, ca s-ar putea sa le placa…) ca****m-as si pis****m-as pe toti habotnicii si bigotii vostri !!

  4. \”[…] Copilul care invata ca seismele, inundatiile, epidemiile reprezinta o pedeapsa divina va fi cel putin confuz atunci cand i se va explica, de exemplu, influenta nociva asupra mediului.\”

    Eu sunt cel putin confuz aici. La ce te referi?

    @Love … bigotii – crestini sau liber cugetatori – sunt la cam aceeasi Marie cu alta palarie

  5. Marmotel: da, m-am exprimat total anapoda.

    Voiam sa spun ca daca unui copil i se baga in cap ca o inundatie se intampla pentru ca Dumnezeu pedepseste va fi usor dezorientat cand i se va spune ca defrisarile masive, de exemplu, sunt o cauza a distrugerilor provocate de viituri. Si ca activitatea industriala are, de multe ori, repercusiuni asupra mediului. Adica, ori de Doamne-doamne responsabil, ori sunt omul si natura?

  6. Normal ca omul este responsabil pentru ceea ce i se intampla. Iar asta afirma mi se pare si religia in definitiv: pacatuiesti (formulare neinspirata si victimizanta, in opinia mea) si apoi tragi ponoasele.
    Defrisarile masive, poluarile de \’jde mii de feluri, ethrelul, mercurul sunt doar forma materiala sub care se prezinta diferitele exagerari, ca sa nu zic pacate,ale omenirii: foamea de bani, lupta pentru putere, indiferenta fata de ceilalti.
    Exista desigur cazuri si cazuri. Unii au cules banii, altii au cules copiii handicapati si alte asemenea – ca in cazul asezarilor din zonele minelor radioactive, agentul oranj deversat in jungla vietnameza, viitoarele centrale nucleare germane de pe teritoriul romaniei etc. Accidente? Coincidente? Exceptii? Poate pentru altii, eu nu mai cred in coincidente de la 10 ani si nu din cauza ca m-am uitat la prea multe filme politiste. Fiecare merita ceea ce i se intampla, oricat de ilogic/gresit/nedrept ar parea asta la o prima vedere.
    Asta nu inseamna ca sunt indiferent la suferintele celor din jurul meu ci doar ca acuma inteleg ca fiecare este responsabil pentru propriile actiuni, ganduri si atitudini.

  7. Marmotel, exemplul meu n-a venit din senin.

    La dezastrul de la Fukushima niste inalte fete bisericesti au afirmat ca aia e pedeapsa pentru o tara necrestina. Faptul ca astfel de idei trec in manuale mi se pare cel putin periculos.

  8. Si e una sa educi un copil in spiritul responsabilitatii fata de tot ce ne inconjoara.

    Si alta sa ii spui ca daca se duce la biserica, se unge cu untdelemn si se inchina, Dumnezeu il fereste de nenorociri.

  9. Eu zic sa pastram o atitudine echilibrata. Exista exceptii in orice domeniu al vietii.
    A fi fata bisericeasca sau a lua icoanele si picturile din biserici la pupaturi nu sunt garantii ale protectiei de exagerari, respectiv nenorociri. Asta nu o afirm numai eu.
    Unii isi revarsa harul iar altii fac marketing altfel nu ar mai fi bagati in seama. Omul trebuie sa manance in definitiv, nu-i asa?

  10. Am ramas socata in fata raspunsului dat de o fata de clasa a VII-a la intrebarea cum s-a format pamantul … L-a creat Dumnezeu. Fetita noastra (atunci avea 3 ani si jumatate) a replicat prompt: Ba nu, a fost o mare explozie si s-au creat si stelele si planetele. Pana la urma problematica acestui manual este simpla, ca si in viata: Esti pus in fata multor informatii, insa experienta, cunostintele si propria-ti gandire alege ceea ce trebuie sa ia drept bun sau nu. Nu spun ca nu ar trebui ore de religie, acestea dezvolta gandirea umanista a copilului insa poate ar trebui adaptata astfel incat sa rezulte valorile religiei nu povestile sci-fi ce peste cativa ani vor fi usor negate. Daca este optionala nu ar trebui sa se calculeze media si cu aceasta materie, ar fi nedrept ca media totala sa fie influentata de o materie in care notele mari se impart ca bomboanele de Craciun.

  11. si noi am fost invatati de mici ca daca facem prostii ne pedepseste Dumnezeu si uite ca n-am luat-o razna, n-am facut Schizofrenie. In fine, manualul chiar contine o multime de prostii, dar parca scandalul e putin prea mare. De copii trebuie sa ne ocupam si acasa, cu copiii trebuie sa vorbim, nu sa ne bazam pe scoala si atat. Nu mi-as lasa copilul educat de cadre didactice. Ele doar pun la dispozitia lui informatia, explicatiile i le dau si eu. Si alte manuale contin multe tampenii, asta neinsemnand ca fix ce scrie in carti o sa aplice copilul meu pe/in viata.

  12. Mie nu mi se pare prea mare scandalul. Mi se pare prea mic.

    Da, copiii se educa si acasa, dar cele doua sunt complementare, cele doua tipuri de educatie au valori si functii diferite. Iar unui copil nu cred ca-i fac bine mesajele contradictorii.

    Cat despre cat de razna suntem sau nu, nu cred ca suntem in masura sa evaluam singuri.

    Sunt curioasa pana la ce varsta parintii tin pasul cu scoala copiilor. Sau daca asta e o regula general valabila. Nu tin minte sa fi primit ajutor la lectii decat in primele clase. In rest, parintii habar n-aveau ce contin manualele mele, dar aveau incredere in calitatea informatiei pe care o primeam.

    Ceea ce un parinte de acum nu mai are.

    Daca scoala romaneasca are nevoie de parinti care sa se substituie profesorilor sau sa-i suplineasca, atunci scoala romaneasca e cam de doi bani si toata lumea ar trebui sa stie ca asta nu reprezinta normalitate. Ci o anomalie.

  13. Super binevenit articolul! Foarte bun! Daca am fi constienti de consecintele pe care le are educatia religioasa in dezvoltarea psihica a tuturor (dar mai ales a unui copil), am trai intr-o lume mai buna si nu ne-am mai uri asa ca chiorii! Religia ne invata sa fim mai buni, mai generosi, dar, in esenta, ea insasi este intoleranta!

  14. am vorbit cu un inspector de la inspectoratul scolar, de specialitate, daca ora de religie e obligatorie ca si obiect de studiu si a spus ca da la care eu am replicat ca totusi suntem o tara laica. a spus ca asa e legea. ma-m uitat in lege si nu am gasit ceva , articol sau aliiat ce spune la modul concret ca religia sa fie obiect de studiu obligatoriu, dar exista o gaselnita de care sau legat. poate scriti cineva in aceasta pagina articolul sau paragraful din L.E.N. ce se refera strict la obligativitatea religiei in scoala si contributia notei la media g-la a elevului.

Lasă un răspuns la titi Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.