Marea dragoste la mare egal SEX?

Am rasfoit Internetul si am citit multe, multe articole pentru a vedea care mai este atmosfera saptamana aceasta. Nu am gasit decat doua subiecte de care s-a legat toata lumea: mare si dragoste; de fapt si un al treilea care le contine oricum pe amandoua: marea dragoste la mare. Nu as vrea sa imi critic colegii, unii dintre ei probabil mai experimentati decat mine in a scrie ceea ce doreste auditoiul sa citeasca, dar eu m-am cam plictisit de atata dragoste si mare.

In fiecare vara suntem atat de bombardati cu emisiuni si melodii pe tema dragostei de la mare ca parca incepe sa-mi fie rusine ca le-am atins si eu putin in editorialul de saptamana trecuta. Si am mai citit si despre faptul ca ne dorim cu disperare dragostea de la mare si ca uneori dorinta nu ni se indeplineste si ca suferim… bla… bla…

Eu propun sa punem lucrurile la locul lor si sa intelegem ca dragostea e dragoste si marea este mare, ca sunt posibile una fara alta, ba chiar iubirea poate aparea si in alt anotimp, de exemplu iarna. Mai cred de asemenea ca iubirea se poate naste si la munte si la campie si in oras si la tara si ca dragostea asta de la mare este un cliseu grosolan care incearca sa ascunda dezlantuirea pur fizica sub sentimente profunde care… nu exista!

Sa-mi explice si mie cineva, va rog, unde anume gasim iubirea in sensul ei complex in pielea bronzata a colegului de cerceaf sau in pectoralii vecinului de cort care ne atrag privirile tot sejurul? Poate in discutiile despre sanii duduii care face topless alaturi – care discutii categoric scot in evidenta IQ-ul ridicat al interlocutorului cu bucle aramii si bicepsi de Johnny Bravo? Unde apar emotiile gingase si bataile de inima care nu au legatura cu alura sculptata a celui din fata noastra in timpul unei sederi de doua saptamani la mare, timp pe care la noi acasa, prin vreun oras prafuit, nu-l consideram suficient nici macar sa-l incurajam pe cel pe care il avem in vedere sa ne invite la o cafea?

Aaaaa, poate dorim sa ducem ipocrizia la maxim si sa ne ascundem dupa ‘dragoste la prima vedere’… Aceasta este o alta inventie a apologetilor dragostei de la mare. Nu ma intelegeti gresit, nu am nimic impotriva unui concediu la mare in care sa se dezlantuie energia sexuala si sa ne luam revansa – unele dintre noi – pentru unele perioade de abstinenta datorita jobului prea incarcat sau a faptului ca ne-a parasit iubitul pentru cea mai buna prietena… Nuuuuuuu, fiecare face ce ii place cu viata lui… Sa numim asta DRAGOSTE este ceea ce ma irita.

Am citit doar articole frumoase cu aspect de compuneri de clasa a patra despre visele noastre care se indeplinesc la mare, unde il intalnim pe Fat-Frumos cel perfect care ne face sa uitam totul si in bratele caruia ne pierdem si viata noastra capata un sens prin aceasta iubire de vara… Mi se intoarce stomacul pe dos de atata ipocrizie.

Sa spunem, doamnelor, lucrurilor pe nume. Dragostea aceea mult cantata de la mare se numeste sex (daca este protejat, daca nu – se numeste PROSTIE) iar Fat-Frumosul se cheama obiect sexual – ceea ce si noi suntem pentru domnia sa, de altfel, si nu vad nimic de judecat in a iti incarca bateriile cu energia unei mici aventuri care a lipsit in restul anului, asa ca de ce sa ne ascundem dupa metafore si exagerari poetice doar pentru a pastra o falsa atitidine de puritani?

Pana si specialistii spun ca SEX is GOOD!!!