Ca ceva este in neregula cu societatea in care traim nu mai este o noutate pentru nimeni. Acum noutatea consta in a identifica ceea ce este in neregula, acesta fiind primul pas catre revenirea la normal, orice ar insemna acest „normal”. Astfel s-au iscat nenumarate discutii legate de familie. Cum s-a ajuns la familie? Ea este celula de baza a societatii, iar o celula bolnava, inseamna un organism bolnav. Au aparut mituri legate de familie care incearca sa explice de ce familia moderna este bolnava, figurat vorbind, si ce trebuie facut pentru a o insanatosi. Totusi cat adevar se ascunde in spatele lor si cat de bune sunt aceste sfaturi ascunse in spatele unor observatii aparent nevinovate?
Reintoarcerea la valorile traditionale ale familiei si la rolurile initiale ale sexelor ar salva multe casnicii si ar proteja copiii.
Pentru toate problemele, dam vina pe disparitia familiei traditionale. De fapt, aceste probleme exista nu pentru ca familia s-a schimbat prea mult, ci pentru ca ea nu s-a schimbat suficient de mult. Faptul ca barbatul se implica prea putin in treburile gospodaresti este principala sursa de nemultumire si stres a femeii si una din cele mai importante cauze ale conflictelor familiale. Poate ca in anii ’50 era o idee buna ca mama sa renunte la cariera si sa aiba grija de copii, insa reintoarcerea la rolurile traditionale ale sexelor tinde sa strice armonia in casniciile moderne si, adesea, sa provoace conflicte ce ar duce mai tarziu la divort. Femeia devine deprimata, iar barbatul incepe sa piarda acele mici experiente deosebit de importante pentru el, ca tata. Barbatilor care prefera sau accepta rolurile traditionale ale sexelor – barbatul castiga banii, femeia ingrijeste copiii – le vine mai usor sa-si abandoneze copiii in caz de divort.
In trecut, familiile nu au avut problemle pe care le avem astazi.
De fapt, violenta domestica, abuzul sau abandonarea copiilor, dependenta de alcool au destramat intotdeauna familiile. Astazi ar trebui sa ne comparam cu ceea ce trebuie sa fim, nu cu ceea ce am fost. Caci in trecut mult mai putini copii terminau liceul sau facultatea si mult mai multi erau nevoiti sa munceasca pentru a intregi veniturile familiei. Pana la un moment dat, violenta domestica era chiar legala in multe tari ale lumii. Abia in secolul XIX li s-a interzis barbatilor sa-si bata sotiile si copiii.
Copiii care cresc cu un singur parinte nu vor reusi in viata.
Desi divortul poate influenta in mod negativ dezvoltarea unui copil, nu este intotdeauna bine ca parintii sa ramana impreuna de dragul lui. Nu conteaza din cine este compusa o familie, ci educatia pe care acea familie o da unui copil. Altfel spus, conteaza de cate ori pe saptamana iei masa impreuna cu copilul tau, si nu numarul de parinti care se asaza la acea masa.
Barbatii divortati nu pot fi tati buni
Un tata divortat sau necasatorit poate influenta foarte mult si in bine evolutia copiilor sai, cu conditia sa se poarte si dupa divort ca un tata si nu ca un unchi venit in vizita. Tatal care este cu adevarat interesat de soarta copiilor sai poate sa fie un parinte bun, chiar daca nu locuieste impreuna cu ei.
Da, parerea mea este ca e gresit sa ai aceleeasi pretentii de la femeia zilelor noatre ca de la femeia secolelor trecute fiindca atunci femeia avea sarcina de a intretine casa si de a creste copii.Acum femeile au si ele un job,de multe ori mai solicitant,mai bine platit sau mai riscant decat barbatii iar pretentia ca numai ea sa faca munca de-acasa este absurda.Atata timp cat si ea munceste,ajunge acasa odata cu sotul,uneori dupa el,este inacceptabil sa pretinzi ca numai ea sa faca mancare,curat si sa se ocupe de copii.Sarcinile trebuiesc impartite altfel femeia este mult prea solicitata,obosita ,pana la urma devine frustrata si de-aici apar neintelegerile si problemele.
Sunt casatorita de aproape 29 de ani si am trei baieti , de 19, 23 si 28 de ani. Am avut si noi si zile bune dar si zile mai putin bune. Evident , casatoria noastra a fost intemeiata pe dragoste dar cu timpul am devenit si amici, colaboratori . La noi in familie am muncit la treburile casnice si eu, dar in egala masura si sotul meu. El spala rufe, calca, da cu aspiratorul si ma ajuta si in gradina la treaba. Copiii au venit foarte devreme asa ca nu prea am avut timp sa ne dezmeticim. Acum sunt mari, noi nu mai suntem foarte tineri, dar in continuare ne simtim bine impreuna si muncim impreuna , cand este cazul. Nu au existat motive de disputa sau de intrecere intre noi si am incercat fiecare sa ne toleram unul pe celalalt, chiar daca uneori ne venea greu. Toata viata am locuit impreuna cu parintii mei, am fost ca o familie mare si fericita. De aceea , desi nu sunt o femeie de moda veche , cum se spune, modul in care au evoluat relatiile intre un barbat si o femeie ma sperie cateodata. Tinerii se arunca efectiv in relatii, intretin de cele mai multe ori relatii sexuale de la varste foarte fragede si se gandesc din ce in ce mai putin la intemeierea unei familii. Puterea noastra a stat in familie si asa i-am invatat si pe copiii mei. De aceea si ei se simt bine cand suntem cu totii, la sarbatori dar si la necazuri. Tineretul nu trebuie sa uite de adevaratele valori si atunci poate omenirea va mai avea o sansa.