Ne dati voie sa devenim mamici???

Indiferent de planurile noastre de moment, indiferent de ceea ce ne dorim de la viata pe termen mediu si lung din punct de vedere profesional, aproape nu exista femeie care sa nu fi crescut cu imaginea clara si luminoasa in minte a momentului in care va fi mamica. Vremurile nu sunt tocmai usoare pentru tinerele mame: statul nu ofera protectia necesara, lasind loc liber angajatorului sa puna mai mult sau mai putin explicit ‘conditii’ aberante, cum ar fi aceea de a nu ramane insarcinata prea curand.

Daca exista o intrebare adresata in cadrul unui interviu care ma scoate din sarite aceasta ar fi urmatoarea: ‘Ce planuri aveti in urmatorii 5 ani in viata personala? Intentionati sa va casatoriti, sa aveti copii?’ – si intrebarile in sine nu ar fi neaparat deranjante daca nu ar aparea in spatele lor privirea iscoditoare a recruiter-ului tintuindu-te in scaun si parind ca vrea sa adauge: ‘Sper ca nu! Nu ne plac femeile care raman insarcinate la doi ani dupa angajare si ne silesc sa le retinem postul desi nu muncesc pentru noi!’.

Citeste si:  Energizantele, cat de periculoase sunt?

Foarte urata postura si penibila mai ales atunci cand recruiter-ul este femeie. Trebuie sa ne mentinem calmul si sa raspundem cu ‘Bineinteles ca nu!’ – singurul raspuns acceptat in fisa postului, desi mult mai fireasca si omeneasca mi se pare o rabufnire de genul ‘Nu, domnule, ma gandeam sa fac un copil abia pe la frumoasa varsta de 50 de anisori si atunci sa te chem pe dumneata sa-l scoti ca eu nu cred ca voi mai putea!!!’.

Ce se intampla in tara asta? Inteleg ca angajatorii sunt in cea mai mare parte privati si ca trebuie sa urmareasca un singur scop – profitul, dar a disparut totusi orice urma de omenie de pe fata pamantului? Chiar este normal sa ne fie indusa ideea ‘copil – nu bun!!! Dauneaza financiar pentru ca nu va mai vrem daca aveti de gand sa faceti copii pentru ca sunteti contraproductive pentru ca… etc’? Nici eu nu sunt pentru amestecul nemijlocit al statului in liberatile individuale, dar nu ar trebui sa existe printre atatea sute de comisii si regii si agentii guvernamentale – ca mai avem putin si facem o agentie guvernamentala si pentru analiza situatiei hartiei igienice! – dupa cum spuneam, nu ar trebui sa existe un organism pe care sa il preocupe faptul ca scaderea continua a natalitatii ne va aduce in situatia de a avea 2 persoane active care muncesc pentru 50 de pensionari? Si n-as spune ca vad acest moment foarte departe in timp – cam in 30 de ani este posibil sa fie o realitate.

Citeste si:  Haina de blana : intre putere si influenta

Daca nu pentru ca a avea copii este o forma de implinire umana, daca nu pentru ca a avea copii face parte din dreptul la cautarea fericirii al oricarui individ, macar din motive de ratiuni superioare – acelea ale perpetuarii speciei in conditii optime, despre care vorbeam mai sus – si tot ar trebui ca femeia care doreste si urmeaza sa devina mama sa fie mult mai protejata decat este in prezent.

Citeste si:  Vicky, Christina, Bucuresti

Cu ce avem de-a face in schimb? Cu o turma de angajatori care nu stiu cum sa mai scoata si pielea de pe noi, cu un cod al muncii care se doreste a proteja angajatul ce contine articole nobile si nerespectate aproape de nimeni, cu organisme guvernamentale care se bat cu pumnul in piept pentru ca au reusit sa obtina aprobarea majorarii cu 5 RON a indemnizatiei de crestere a copilului si, probabil cel mai trist, cu o generatie de 20-30 de ani care izbucneste in ras cand vine vorba de copii: ‘Cine are timp de copii?’…


5 Comentarii
  1. foarte adevarat. avem de ales intre un copil sanatos pe care sa-l nastem la o varsta optima: 20-25 de ani intr-o situatie financiara instabila si a face un copil cu toate riscurile pe care le implica o sarcina dupa 30-35 de ani, dar cu o cariera frumoasa. Nici nu stiu ce ar trebui sa alegem

  2. deja se intampla asta!!! nimeni nu mai are timp intre sedinte si traininguri si deadline-uri si delegatii sa se gandeasca macar la a concepe! cuplurile care rezista in timp mai nou rezista pt ca fiecare are viata lui, profesionala si sociala si trebuie sa isi programeze timp pentru sex… o femeie care alege cariera risca sa ajunga la 35 de ani sa nu mai poata sa isi permita pretiosul timp pe care il implica eforturile de a concepe, singura sau casatorita !

  3. Dragelor, atunci cand \”ceasul biologic ticaie serios\”, cand simti ca cel mai important e sa devii mamica…gasesti forta de a lupta pentru ceea ce simti. Apoi…sanatate de la Dumnezeu sa fie si buna intelegere cu tatal copilului si cu bunicii copilului, ca de grija carierei si probleme financiare nu scapi niciodata…cu sau fara copil.

  4. … iar angajatorii care nu te lasa sa devii mamica…pot fi schimbati cu altii…dupa cei 2 ani de concediu crestere copil…care acum e finantat totusi destul de ok de la buget…

  5. am 27 de ani, sunt director adjnct intr-o societate de asigurari si in dec-ian voi avea primul nostru copil. seful meu care pana acum ma tot intreba \”voi copii cand aveti de gand sa faceti?\” cand a aflat ca vom avea un coil, s-a suparat cumplit. \”il las singur cu toata firma pe cap?\” pe de alta apre stie ca nu voi putea sta in concediu de maternitate cu 800 lei pe luna. astea sunt bani de… scutece eventual.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.