fbpx

Noua dezordine amoroasa

Ce este normalitatea? Este un lucru absolut sau o interpretare a fiecaruia? Oamenii sunt obisnuiti sa puna destul de usor eticheta, afirmand despre anumite persoane sau lucruri ca sunt fie normale, fie anormale. In genere, ne grabim sa tragem concluzii fara a sta prea mult pe ganduri sau a judeca mai profund.

Normalitatea sau anormalitatea isi gasesc locul pretutindeni. Asa se intampla si in cazul sexului sau, mai degraba, a celor ce au o orientare sexuala diferita de a noastra, de a majoritatii, pentru ca oamenii inteleg prin majoritar si normal! Subiect tabu, pana la un moment dat, in societatea noastra, lucru rusinos si murdar, despre care nimeni nu vorbea. Toata lumea se ferea, se ascundea, copiilor li se puneau mainile la ochi de catre parinti in momentul in care se desfasurau scene de acest gen, iar biserica il considera un pacat.

Dupa anii ’90, fenomenul a luat amploare si in tara noastra si astfel persoanele homosexuale au inceput sa isi afirme liber preferintele. Lumea a fost atunci oarecum zguduita, scandalizata si socata, nu neaparat pentru faptul in sine, ci din cauza numarului foarte mare de adepti, ca sa spunem asa. Dintr-o data, parca o perdea ni se ridica de pe ochi si, astfel pentru prima oara, vedeam realitatea cu care ne confruntam.

La inceput, oamenii au avut intentia sa se fereasca de homosexuali sau lesbiene de parca acestia ar fi fost niste persoane bolnave, iar bolile lor se transmiteau la simpla interactionare a privirilor. Nutreau fata de acestia sentimente de teama si isi ascundeau copiii de ei. De foarte multe ori, s-a facut o greseala imensa, confundandu-i pe acestia cu pedofilii. In scurt timp, aceste persoane au fost nevoite sa se ascunda din nou de ochii curiosi ai multimii, ai majoritatii „normale”. Deja marginalizati si respinsi de societate, fiecare a incercat sa isi gaseasca refugiul in alta parte. Au luat nastere fel si fel de baruri, cafenele, cluburi exlusiviste unde acestia se puteau exterioriza cu adevarat. Era clar ca homosexualii nu erau niste persoane libere! Cel putin, nu se puteau comporta liber, nu isi puteau afirma propria identitate sexuala. Tot timpul stigmatizati, nici in prezent nu se stie daca ei si-au castigat cu adevarat macar drepturile fundamental-umane.

Doar pentru ca ei nu sunt ca noi, nu inseamna ca trebuie sa ii manjim cu injurii, jigniri sau sa fim anti-sociali. In ciuda imaginii prost create, acesti oameni pot fi fiinte absolut normale, integre, pot avea aceleasi obiceiuri, nevoi si activitati ca si noi. Si ei au nevoie de afectiune, de atentie si, mai ales, de intelegere.

Daca stam sa facem o mica incursiune in istorie, vedem ca homosexulitatea sau sodomia, cum mai era ea numita, a existat inca din cele mai vechi timpuri. Prezenta pe toate continentele si in toate cele trei mari religii monoteiste (crestinism, islam si iudaism) era resimtita de catre toate categoriile de persoane. In unele tari cum ar fi China sau Japonia, era privita cu ochi buni atata timp cand nu exista silirea, adica violul. In Grecia antica, era un lucru obisnuit ca barbatii sa intretina relatii cu baietii mai tineri, insa asa cum spun scrierile sa „ii iubeasca”. Nici aici nu era permis violul, iar relatiile sexuale se intretineau in genere pana la varsta maturitatii acestora, adica pana in momentul in care le crestea barba. Foarte multi artisti ai momentului care se pare ca au practicat si ei acest tip de amor au scris despre legaturile fizice si emotionale care existau intre barbati: Leonardo Da Vinci, Michelangelo sau Machiavelli au facut in operele lor referiri directe asupra faptului.

Se stie clar ca orice om, indiferent ca este barbat sau femeie are intr-o masura mai mica sau mai mare atractie spre persoane de acelasi sex. Fie este o atractie pur fizica, sexuala, fie mai mult decat atat. Asta nu inseamna ca acest lucru ne defineste ca gay ori lesbiene si nici macar ca bisexuali. Este o atractie pe care trebuie sa invatam sa o controlam, sa ne obisnuim cu ea, dar mai ales sa o acceptam si sa intelegem ca este fireasca.

Citeste si:  De ce mint copiii?

Pentru unele tari cum ar fi Olanda, relatiile intre persoane de acelasi sex au devenit obiceiuri cotidiene si au fost acceptate oficial. Din anul 1940, comunitatea gay din aceasta tara a fost recunoscuta, iar in 1960 s-a introdus pachetul de legi Hollandisjf Homojfillia, ce sustinea toleranta fata de aceasta minoritate sexuala. In 1980, au loc primele parteneriate homosexuale, iar in 1997 Olanda devine prima tara din lume care oficiaza casatoriile intre homosexuali. Desi persecutati de-a lungul timpului, acesti oameni se pare ca si-au gasit refugiu in aceasta tara si astfel numarul imigrantilor a crescut simtitor.

Europa Centrala, dar si Romania au fost si raman mai reticente in ceea ce priveste aceste practici, denumindu-le inca perversiuni. Incepand cu domnia lui Alexandru Ioan Cuza pana la aspra conducere a lui Carol al-II-lea si sfarsind cu dictatura lui Nicolae Ceausescu, homosexualii au fost tot timpul persecutati, inchisi sau eventual folositi de catre securitate in diferite scopuri, santajandu-i ca vor spune adevarul despre ei. Fiindu-le frica sa nu fie inchisi, acestia acceptau de cele mai multe ori acest compromis. In prezent, codul penal nu mai incrimineaza homosexualitatea, insa casatoriile intre membri de acelasi sex nu sunt permise.

Despre adoptiile de copii in randul homosexualilor, nici nu se poate pune problema, cel putin la noi in tara. Autoritatilor si nu numai le este frica ca nu cumva acestia sa aiba asupra copilului o influenta nefasta. Uneori intervine si frica de a nu-l supune pe acesta unor perversiuni sexuale, dat fiind faptul ca nu este copilul lor biologic. Aceasta „anomalie” sexuala, deoarece asa a fost denumita de catre unii, se considera ca provine dintr-o labilitate psihica sau vreun dezechilibru emotional, pe care este posibil ca persoana in cauza sa il fi simtit in decursul copilariei. Faptul ca sunt homosexuali se pare ca face sa le fie pusa la indoiala si integritatea morala. Daca stam sa ne gandim bine, este o idee irelevanta si asta datorita faptului ca, daca presupusele riscuri chiar ar fi reale, ele s-ar putea intampla si in cadrul unei familii de heterosexuali care adopta un copil.

Citeste si:  Astazi hipsterita, maine spinsterita

Nu este usor de suportat faptul ca fiul tau, de exemplu, este gay sau fiica ta lesbiana, insa de foarte multe ori parintii gresesc insuflandu-le acestora sentimentul vinovatiei, al frustrarii, al inferioritatii. In acel moment, acestia se simt respinsi, iar de multe ori inceteaza orice fel de relatii cu familia care oricum nu ii intelege, iar in anumite cazuri ii reneaga. Pe de o parte, este de inteles si reactia parintilor. Acestia au trait alte vremuri si au o mentalitate destul de diferita fata de generatia tanara. Sunt foarte multe sentimentele pe care acestia le indura. Pentru ei, aceasta categorie de oameni este diferita, poate ciudata in conceptia lor. Au de infruntat rusinea, insa si sentimentul ca ei, ca parinti, au esuat in educatia si cresterea copilului. Poate ca nici noua nu ne-ar veni tocmai bine ca odrasla pentru care ne facusem atatea planuri si in care investisem atatea vise va avea sa devina altceva.

Ganditi-va insa daca iubitul sau iubita v-ar insela, dar ati afla ca a facut-o cu o persoana de acelasi sex ca el/ ea. Mare v-ar fi mirarea, de acest lucru sunt convinsa. Insa este o situatie in care probabil majoritatea ar fi intr-o oarecare masura socati. De obicei, ne intalnim cu situatii in care amantul sau amanta este o persoana de sex opus. Probabil ca nici nu stii daca te poti simti sau nu geloasa ori ranita. Ar fi chiar interesant sa auzim parerea unor oameni care au fost inselati cu o persoana de acelasi sex! Cum au reactionat acestia si ce au simtit sau cum ar reactiona daca ar afla.

15 Comentarii
  1. Am stat ani intr-un internat cu camere mari si f friguroase. Am legat prietenii stranse cu multe fete, in special cu una pe care am simtit-o ca un suflet pereche, ne intelegeam si completam reciproc de fiecare data. Ajunsesem atat de legate afectiv incat era destul s-o privesc in ochi si-i auzeam gandurile. Iarna ne inghesuiam cate 2 in pat, sa putem dormi si suprapune paturile sa ne incalzim. Cand am inteles ca lucrurile scapasera de sub control si mai rau imi placea ,am avut puterea sa ma opresc si m-am mutat in gazda. N-am pastrat legatura cu ea. N-am fost nici la nunta ei. Imi voi aminti insa cu placere intotdeauna de ea.

  2. sorina, era doar o chestie fizica?
    sau si afectivA?
    o priveai ca pe o prietena dar te simteai atrasa din punct de vedere fizic si iti placea sa faci dragoste cu ea?
    sau vroiai ceva mai mult?
    cred ca tipa era \”bi\” sau nici macar, probabil k era doar o distractie de studentie,
    din moment ce s-a maritat, nu?

  3. Maysa, aici cred ca te poti insela. Sunt convinsa ca exista multi gay sau lesbiene (nu neaparat in fapt, cat in sufletul lor) care se casatoresc si fac copii doar de ochii lumii sau pentru ca nu au curajul sa recunoasca ceea ce simt de fapt.

  4. Salutare! Si eu am trait ceva asemanator! Acum 4 ani am cunoscut o tipa, care in scurt timp mi-a devenit f buna prietena! Ne intalneam de 2-3 ori pe saptamana si ieseam la terase..sau pe marginea unui lac…Apoi ne-am intalnit din ce in ce mai des. Ramanea seara la mine, sau mergeam eu la ea…ii simteam lipsa! Am fost extrem de deschise una cu cealalta..povesteam tot ce faceam la intaniri…si in fiecare clipa cand nu eram impreuna. Ne-am dat seama ca nu este doar o simpla prietenie, deoarece deja ne simtisem atrase una de cealalta. Itr-o seara, m-a intrebat, oare cum ar fii sa ne sarutam?! Nu va pot explica ce a produs in sufletul meu aceasta intrebare! intr-una din seri, cand ea a ramas la mine…lumina era stinsa..si ma tina in brate..m-a atins usor si m-am excitat,apoi ne-am sarutat! Am continuat asa 1 an…devenisem geloasa si posesiva..si ea la fel. Ne-am simtit f bine impreuna! Universul meu era ea si in fiecare zi avea sa ni se intample ceva nou. Apoi, s-a speriat de amploarea pe care a luat-o aceasta relatie si a hotarat sa ramanem doar prietene. Oare credeti ca se poate? nu se poate, pentru ca aceasta este o relatie neterminata..si inca ne mai simtim atrase una de cealalta. Nu deschidem sub nici o forma subiectul NOI si nu a dezvaluit nici una dintre noi ceea ce mai simte fata de cealalta, dar se vede ca nu s-a sfarsit: privirile ce ni le aruncam, si cateodata gesturile, ne dau de gol.

    Ce pot face? As vrea sa se termine aceasta nebunie, pentru ca ma epuizeaza psihic, dar o alta parte din mine ar vrea sa o mai tina in brate si sa o sarute.

  5. MIKY

    situatia este cam complicata atata timp cat intre voi au ramas sentimente. nu iti pot da prea multe sfaturi deoarece nu am fost pusa niciodata intr-o situatie asemanatoare insa pot sa imi imaginez cum se simti tu
    asa cum spunea si olga iti poti gasi un barbat care sa o inlocuiasca sau de ce nu o alta femeie…insa dc intre voi s-au legat sentimente mai greu
    sa inteleg k nici tu nu vrei sa continuati cu aceasta \”nebunie\”
    pai in cazul acesta dc esti convinsa, renunta definit, rupe-te de trecut, uita, evit-o si incerca sa incepi o noua viata
    pot sa iti adresez o intrebare?
    te simti atrasa de aceasta fata insa si de barbati?
    te intreb acest lucru k sa stiu carei categorii ma adresez 😉

    o zi buna
    la revedere

  6. Dap, ma simt atrasa de aceasta femeie fizic, dar nu doar fizic! Este o legatura sufleteasca speciala! Nu stiu daca pot spune ca o iubesc, caci nimeni nu poate definii dragostea! Ma simt atrasa de barbati1 In prezent sunt cu un tip si m-am atsat de el! Ar fi sigurul tip pe care l-as lua de sot, dar nebunia din mintea si din sufletul meu nu-mi da pace! Mai rau..ea a continuat relatia cu fostul sot;relatie din care a rezultat un copil si ne-a rugat sa i-l botezam. Nu stiu ce sa mai cred, sunt tare dezorientata! Vara trecuta m-am racit fata de ea si am incercat sa imi canalizez sentimentele catre iubitul meu (care sincer merita toata atentia mea), dar ea a incercat sa se apropie si a reusit! Intr-un final am acceptat sa ii botezam copilul.
    Ma simt f bine, ca am avut ocazia sa botez un copil, dar in acelasi timp ma simt legata de ea tot restul vietii! Este foarte usor de citit in privirea ei, ceea ce simte. Imi este atat de greu sa ma gandesc la ea doar ca la mama finutului meu si atat, pentru ca NU ESTE DOAR ATAT. Oare a vrut sa ma tina aproape prin acest botez?

    Ce pot face???? Am incercat sa discut cu ea despre relatia noastra, dar refuza. Cred ca daca as putea vorbii deschis deaspre ce a fost, dar si despre ceea ce mai simtim una fata de cealalta, am putea ajunge la un rezultat! Dar in spatele acestei taceri se ascund sentimente si trairi intense, care probabil ma vor urmarii toata viata.

  7. asa este! cel mai bine ar fi sa comunicati.ca in orice fel de relatie, comunicarea este baza
    nu inteleg totusi de ce refuza.probabil ca ii este frica de anumite raspunsuri, ii este frica sa isi marturiseasca sentimentele, fuge de realitate
    sincer, nu ai facut bine k i-ai botezat copilul, insa acum nu mai conteaza, i-ai facut bine unui suflet, la asta trebuie sa te gandesti
    parerea mea este ca asa nu mai puteti continua si iti faci rau mai ales tie.debaraseaza-te de tot si vezi-ti de viata ta!!!
    stiu ca nu ti-e simplu, insa trebuie sa iei o decizie ferma! si odata aleasa calea pe ea sa mergi!
    asta ptr binele tau, al persoanei de langa tine si al celorlalti
    gandeste-te

    :))

  8. Miky,

    Maysa are dreptate, trebuie sa va intalniti odata si sa stati de vorba, deschis, liber, undeva intr-o cafenea. S-ar putea ca tensiunile astea sa vina tocmai pentru ca nu ati discutat \\\”la rece\\\” despre asta.

    E important pentru tine sa te gandesti daca te atrage doar ea, sau femeile in general. Cand visezi la sufletul pereche, te gandesti la un print sau la o printesa? Asta cred ca e important sa deslusesti. E prea ciudat sa te atraga barbatii in general + femeia de care vorbesti. Daca te atrag barbatii, ea e doar o ratacire pentru tine, o \\\”scapare\\\” a imaginatiei, chiar dusa pana la fapte. Faptul ca ai un iubit, pe care l-ai lua de sot, spune multe. Priveste alte femei pe strada sau in poze, femei frumoase, apoi priveste alti barbati. Care categorie trage mai greu la cantar?

    Ma gandesc sa nu risti sa pierzi un barbat bun, fidel, iubitor, pentru o \\\”fantezie\\\” – daca e fantezie.

    Eu cred cu tarie ca tu nu ai avut oportunitatea sa dicuti liber cu cineva despre toate lucrurile astea. Poate ma insel. Iti este simplu sa te destainui pe net pentru ca nu ne cunoastem deci nu risti sa fii judecata! Eu ma mai gandesc la o chestie, nu e prea sigur sa te destanui pe internet, nu stii cine poate sa dea din greseala peste site-ul asta.

    Cand vorbesti cu cineva despre problemele tale cele mai intime, trebuie sa fie o persoana care sa nu incerce sa te conduca in vreun fel spre o decizie, decizia numai tu o poti lua! Dar pentru a lua o decizie, trebuie SA TE AUZI. Nu stiu daca merge faza cu blogul sau cu jurnalul secret. Trebuie sa fie o persoana neimplicata emotional, care sa iti dea sansa sa te auzi tu pe tine. Si atunci, iti recomand cu tarie un psiholog, de preferat o fata tanara (pana in 30 de ani) – psihologii mai in varsta risca sa fie putin \\\”greu de abordat\\\”, s-ar putea sa nu ai curajul sa li te destainui.

    Sper sa nu ma intelegi gresit, dar in Romania inca suntem in Epoca de Piatra in ce priveste mersul la psiholog. Uita-te la americani cum se duc la \\\”the therapist\\\” pentru orice nimic. Asta nu inseamna ca sunt \\\”nebuni\\\”, asta inseamna ca sunt destepti si stiu cum sa se elibereze de emotiile negative, au gasit o cale de gestionare a problemelor sufletesti. Unde mai pui ca psihologii au facut o facultate despre creier, emotii, trairi, comportamente 🙂

    Iti doresc toate cele bune!

  9. Si eu fac parte din aceasta \”dezordine\” amoroasa pe care multi o critica dar niciodata nu incearca sa o inteleaga inainte sa arunce trei cuvinte pe hartie. Nu deranjam pe nimeni, nu ne expunem in public, eu am servici ea la fel si ne intalnim seara in pat ca orice alt cuplu si abia atunci cand o simt langa mine stiu pentru ce traiesc. Inainte sa o cunosc pe ea, am avut relatii normale cu barbati, dar care s-au dovedit un mare \”fas\” pentru ca mereu sfarseam calcata in picioare si facuta prag de usa. Apoi am cunoscut-o pe ea, acea ea… si mi-a luminat viata. Suntem impreuna de 3 ani si jumatate, lucrurile merg perfect, ma inteleg foarte bine cu ea si nu cred ca am incurcat in tot acest timp viata altora. De multe ori simt ca traiesc doua vieti paralele, una la servici si in familie si alta cand sunt impreuna cu ea si daca va intrebati care din aceste vieti imi place cel mai mult ? Am sa va raspund ca a doua viata imi place de departe si nu as da lumea noastra pe nicio relatie \”normala\”. Sa fiti iubite !

  10. Ma bucur ca mai sunt oameni cu mintea deschisa si care-si vad de viata lor, in loc sa caute sa o strice / controleze pe a altora. E usor sa-ti dai cu parerea cand nu esti tu in joc, nu?

  11. Julia, maysa aveti dreptate! Trebuie neaparat sa am o discutie serioasa cu ea, dar se pare ca de cate ori am incercat, ea a evitat aceasta discutie \”ce sa mai vorbim atat? ce mai este de discutat?\”. Evita subiectul si nu imi spune niciodata tot ceea ce simte si ce gandeste. O cunosc destul de bine, si daca ar recunoaste ceea ce simte, probabil am relua relatia, deoarece asa s-a intamplat si dupa fiecare intrerupere a relatiei. Eu stiu ca atunci knd ma gandesc la ea, simt fluturi in stomac, as fii in stare sa imi dau viata! Cred ca asta se numeste iubire…Nu am simtit asa ceva pentru un barbat, si nici pentru alta femeie! Oare cum o pot face sa fie sincera mai intai cu ea si apoi cu mine? Oricum, eu nu ma pot desprinde de aceasta nebunie decat dak nu ma voi mai intalnii cu ea, dar acum sunt nasa copilului! Imi e tare greu sa inteleg!

    Have a nice day!

Lasă un răspuns la MIKY Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.