O strada mai incolo

Vine Craciunul, nu? Magia sarbatorilor si colindele ne vor incalzi inimile. Mamele si bunicile tarii vor framanta cozonaci dolofani, care se vor auri in cuptoare. In case, va mirosi a vin fiert, portocale si scortisoara, copiii vor scrie scrisori lui Mos Craciun, brazii vor fi impodobiti, colindatorii ne vor calca pragurile si ne vor incanta cu vocile lor cristaline si cu totii ne vom primeni sufletele pentru Nasterea Domnului. Ding, ding, clopotei si leru-i ler ca ce altceva sa fie!

Stati. Stop joc. E ceva in neregula cu filmul asta.

Sambata noaptea, oamenii stateau cu lumina stinsa. Undeva in Romania. Nu, nu ca sa faca economie la curent, nici nu fusesera debransati de la reteaua de electricitate, nici nu era Earth Hour. Vorbeau incet, in soapta, sa nu fie auziti. Auziti si gasiti. Telefoanele le foloseau sub paturi, ca sa nu razbata afara lumina.

Noaptea a trecut. A doua zi, au aflat ca nu pot circula in localitatea lor cate doi pe drum. Doar cate unul. Si ca la fiecare pas trebuie sa se legitimeze. Ca daca se strang la poarta risca sanctiuni pentru adunari publice neautorizate. Daca aveti bunici la tara, anuntati-i ca, atunci cand se strang seara, la o barfa, la o vorba, comit o contraventie. Localitatea a fost declarata „zona speciala de siguranta publica”. „A fost ca la colectivizare”, zicea ieri cineva. Sunteti prea tineri ca sa stiti cum a fost la colectivizare. Asa ca va rog sa cautati in manualele de istorie. Pana atunci, va spun eu : n-a fost bine. A fost un regim de teroare instituit asupra satelor romanesti.

Citeste si:  Occupy Wall Street, rascoala omului impotriva lui insusi

Ati trait vreodata frica? Ati simtit vreodata gheara aia care va strange inima? Ati tremurat de grija voastra, a cuiva drag? Mie, de pilda, mi s-a intamplat sa imi fie frica atunci cand traversam singura anumite zone rau-famate. Dar sa-mi fie frica de politie, nu. Nici sa-mi fie frica la mine in casa.

Sambata si duminica, 200-300 de oameni am iesit in Piata Universitatii in semn de solidaritate cu cei care sunt vanati pe propriile lor proprietati de niste autoritati care se comporta ca o grupare de mercenari. Solidaritatea nu poate manifesta in Romania anului 2013 decat ingradita. La propriu. Prin cordoane multiple de jandarmi.

Citeste si:  Al saselea simt sau intuitie feminina?

In timp ce noi scandam „Peste tot politie, nicaieri justitie”, „Rosia, Mosna si Pungesti/ Mii de inimi romanesti”, „Ceausescu n-a murit/ Este Ponta travestit!”, in timp ce noi ceream stoparea abuzurilor si respectarea Constitutiei, Romania cealalta, Romania fericita si prospera, burtoasa si rosie in obraji, mult mai numeroasa decat a noastra, o strada mai incolo, statea la coada la carnati si vin fiert, balanganindu-se satisfacuta in ritmul muzicii, surda si oarba. Romania cealalta a plecat acasa traindu-si visul indestulator, cu telefoanele pline de poze cu luminitele de Craciun si crezand ca viata ei e la adapost. Romania astalalta, de dincoace de strada, cu ochii umflati de plans, a plecat cu imbranceli cu jandarmii, tarata pe jos sau in Smurd, cu tendoane rupte si un gust teribil de amar in gura. Dar vai mie, mult mai frumoasa decat multimea de zombi cu tocaturi si mamaliga in stomac.

Citeste si:  Draga tati, te rog, nu permite sa fiu violata. O campanie despre umor si viol

Inchei cu vorbele unuia dintre protestatarii cei mai activi.

„Cand, peste o luna, peste un an sau cinci, si voi veti sta in intuneric ascultand cum va sparg usa, in acele secunde cand va veti intreba pe cine vor smulge dintre voi, unde il/o vor duce, daca sunt ultimele clipe cand va mai vedeti… in acele secunde, amintiti-va si c[ ati fost preveniti. Si ca a existat o vreme cand ati fi putut opri totul.” (Vlad Ioachimescu)

De dragul propriei sanatati mintale, trebuie sa repet: 2+2=4. Cine a citit 1984 stie la ce ma refer si de ce e aritmetica atat de importanta.

UPDATE: in aceste momente, activistii au ocupat sediul Avocatului Poporului si sediul partidelor din Cluj Napoca (in mod ironic, PDL, PSL si PNL impart aceeasi cladire). Romania vie actioneaza. La Parlament, parlamentarii voteaza o lege a minelor al carei text l-au primit cu cateva minute inainte de vot.

Ma laud cu o viteza destul de mare de lectura. Dar tot n-as reusi sa citesc o lege in opt (8!!!) minute!


5 Comentarii
  1. la ce dreaq te asteptai fetito?
    tu cu manifestatia, altii cu vinu fiert.
    nici macar cand a cazut ceausescu n-au fost toti romanii de acord.
    ce sa zicem acu, cu pungesti si rosia. fix in basca-i doare pe multi.
    dar sa nu dramatizam. dezinteresul fata de o cauza sau alta nu pune intotdeauna in pericol democratia.

    articolu tau constata ca apa rece e rece.

  2. Ai si tu dreptate, Cucurigu.
    Cred ca-s masochista. Nu contenesc in a constata ca apa e rece.
    Sau oi avea pierderi de memorie. Uit de prag, ma-mpiedic, iar a doua zi ma mir de unde am cucuie.

  3. Ah, stai. Ca acum am citit asta: ”dezinteresul fata de o cauza sau alta nu pune intotdeauna in pericol democratia.”

    Cucurigule, democratia e deja in pericol. Cam asta urlam noi, astia care constatam ca e apa rece.

    Nu poti mai vorbi despre democratie in momentul in care dreptul la libera exprimare, de asociere si dreptul la proprietate nu sunt respectate.

  4. De fapt, convinge-te singur. Nu, nu uitandu-te la tv. Acolo ti se va spune ca jandarmii au intervenit legitim pentru a apara o proprietate privata, a Chevronului (sa mai spun ca e vorba de un teren in litigiu?). Acolo nu ti se va spune ca jandarmii, ca sa apere acea proprietate, au incalcat zeci de alte proprietati. Dar ele, deh, erau ale unor tarani anonimi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.