Opiumul maselor, doza individului

Religia e opiumul maselor. Din tot ce-a zis Karl Marx, s-a nimerit ca tocmai vorba asta sa ramana in constiinta publicului larg, incat mai ca-mi vine sa ma mir ca atatia oameni educati in cel mai solid spirit capitalist ajung sa-l citeze pe parintele socialismului. Dar sa lasam detaliile la o parte si sa ne intrebam serios: in afara de Opium des Volkes , ce e, de fapt, religia?

Intrebarea nu-si va gasi un raspuns clar. Pentru unii, religia e credinta. Pentru altii, religia e canon, lege, norma. Pentru unii, e veneratie, pentru altii, e regasirea sinelui. Pentru cei mai multi, as crede, religia e cate un pic din toate cele anterior enumerate, in diverse masuri.

Insa nici macar acceptand asta nu simplificam lucrurile. Eu cred ca, inainte de a exista religie, a existat religiozitate. Iar religiozitatea, care mi se pare a fi nu doar o simpla capacitate de a fi religios, ci o predispozitie a omului spre asta, face parte din ADN-ul nostru.

De religiozitate dau dovada nu doar adeptii unei religii, ci si contestatarii ei. Credinta in Dumnezeu sau credinta in Darwin sunt, pana la urma, credinte – si n-as zice ca vreuna dintre ele monopolizeaza toti inteleptii planetei. Sau, ca s-o spun mai pe sleau, sunt multi prosti religiosi, dupa cum multi prosti preaslavesc stiintele fara sa inteleaga nimic dintr-insele.

Citeste si:  Bunele maniere, astazi

Chiar in saptamanile trecute am vazut, in diverse postari si articole online, cum una dintre cele mai recente teorii ale fizicii, teoria Multiversului cu 11 dimensiuni, M-theory, a fost interpretata de cele doua „tabere” dupa cum a poftit fiecare. Ateii au spus ca un multiversul e dovada clara ca niciun Dumnezeu n-a contribuit la crearea lumii in care ne aflam. Religiosii, dimpotriva, au spus ca multiversul confirma stiintific posibilitatea existentei unei entitati omniprezente si anterioare timpului fizic – ce sa vezi, exact insusirile atribuite lui Dumnezeu (sau zeilor) in majoritatea religiilor.

Din punctul meu de vedere, asta inseamna religiozitate. Dorinta de a crede, o combinatie intre flexibilitatea curiozitatii de a afla din ce e facuta lumea si rigiditatea concluziilor trase. Religiozitatea e nevoia de e ne raporta la lucruri mai presus de noi: poate sa fie Dumnezeu, dar poate sa fie natura, arta, stiinta. Dar ce vorbesc? Religiozitate poate sa fie si in cel care-si spala masina in fiecare weekend in fata blocului sau in cel care isi plateste facturile inaintea zilei de scadenta. Religiozitatea este ceea ce ne aseamana animalelor, pentru ca e o combinatie de promisiune si de frica, dar este si ceea ce ne face sa ne depasim conditia umana, dandu-ne un scop si o motivatie. Einstein insusi spunea ca sentimentul de religiozitate e absolut necesar unui bun cercetator al legilor fizice.

Citeste si:  Imi schimb numele dupa casatorie?

De ce am scris toate astea? Pentru ca m-a intrebat cineva ce parere am despre crestinii care isi sustin in permanenta dreptul de a-si cauta un Dumnezeu individualizat. Stiti genul: sunt crestin, dar nu-mi place biserica. Sunt crestin, dar postul e pentru babe. Dumnezeu e in fiecare dintre noi, trebuie doar sa-l gasim. Etc etc.

Iar raspunsul meu e ca, in cazul acestor oameni, exista religiozitate, dar nu exista metoda. Faptul ca sunt des de intalnit in jurul nostru (sau chiar in noi) e normal: comoditatea asumata in numele individualismului e o stare de spirit extrem de comuna. Daca n-ar fi vorba de religie, ar fi vorba de orice altceva: la scoala, vor vrea sa le intre cartea in cap, fara s-o deschida. La munca, sunt genul de oameni care se vor plange ca nu primesc un salariu mare, dar nu vor incerca sa-si faca treaba mai bine. In dragoste, sunt cei care se vor astepta ca partenerul sa-i faca fericiti. Si in orice imprejurare vor spune ca bunele lor intentii ar trebui sa fie scuza suficienta pentru orice esec si nefericire.

Citeste si:  9 lucruri care te fac sa pari o oaie dintr-o turma hidoasa

Sa nu-i judecam prea aspru, totusi. Cum spuneam, in fiecare dintre noi exista comoditate. Stim ce avem de facut, dar am vrea sa scurtam drumul. Uneori ne iese, de cele mai multe ori, nu.

Si aici intervine statistica: 1 la suta inspiratie, 99 la suta transpiratie. In orice activitate, statistica ne spune ca fara efort, fara metoda, fara tehnica, e greu sa reusesti sa-ti atingi scopurile.

E la fel si in religie?

Da. Pentru ca, asa cum am spus, inaintea metafizicii, religia este o expresie a religiozitatii despre care v-am vorbit mai sus. Si-atunci, e preferabila metoda. Fara dubii. Cand crezi in ceva, chiar si in Dumnezeu, fa-o cum trebuie! Sau, cel putin, incearca!


6 Comentarii
  1. Doctrina – fie ea politica, religioasa sau filosofica – este refugiul si justificarea oamenilor fara imaginatie.

    Dintre toate, doctrina religioasa este de departe cea mai neproductiva (la nivelul individului) si cea mai periculoasa (atat la nivelul individului, cat si la nivelul maselor).

    Religia are \”darul\” de a inchide orizonturi si de a ucide curiozitatea, care este motorul principal al evolutiei individului – ca specie, ca societate… ca orice.

    Predica \”iubirea\” dar in fapt sadeste ura. O ura odioasa si crancena impotriva a tot ceea ce este diferit fata de ceea ce se presupune ca trebuie sa crezi ca dobitocul, fara nici macar o dovada plauzibila.

    Ori tocmai diversitatea – manifestata la orice nivel – este miracolul vietii si al evolutiei. Iar daca esti invatat sa nu iubesti acest miracol… inseamna ca nici nu vei avea vreodata curiozitatea de a-l cerceta si de a-l intelege.

    La intrebarea \”care este cel mai mare rau din istoria omenirii?\”, multi ar fi tentati sa raspunda ca poate bomba atomica ar fi. Nope. Nici macar pe aproape. Numarul victimelor religiei este coplesitor mai mare decat cel al bombelor atomice.
    Numai in ultimul deceniu…am avut de-a face cu peste 5000 de conflicte religioase in lume; unele soldate cu zeci de victime, alte cu mii.
    In toata istoria omenirii insa… numaram victimele religiei cu sutele de milioane.

    N-ai nevoie de religie ca sa duci o viata morala si decenta…ai nevoie doar de constiinta si o doza de bun simt. Prima vine de la sine – daca alegi sa o suprimi si sa n-o asculti e problema ta -. Bunul simt se invata si se cultiva.

    Iar daca esti prea prost, prea lenes, indolent sau ignorant ca sa judeci pentru tine insuti… atunci da-le bani baietilor destepti ca sa-ti spuna ei ce trebuie sa crezi si ce trebuie sa faci.

  2. utopikdream: îţi respect atitudinea şi bunele intenţii, dar lucrurile nu stau chiar aşa. Istoria pe care o ştim e scris de la Revoluţia Franceză încoace şi e în general supusă tendinţei de laicizare a statelor în dauna Bisericii. În cazul românilor, cu atât mai mult cu cât peste stratul iluminist-paşoptist mai vine şi un gros strat leninist-comunist, în acelaşi spirit. Dar te rog să te gândeşti bine la ce-ţi spun acum: războaiele, toate, sunt pentru resurse. Pentru bani. Dacă uneori se invocă zeii şi dumnezei, e pentru a prosti soldaţii, nu generalii. Crede-mă pe cuvânt, nici măcar atentatele teroriste ale musulmanilor nu pornesc de la Allah, ci de la petrol.

  3. Ha ha ha, Mihainta Putza Mica, mai ai putin sa spui ca Holocaustul n-a existat, asa cum fac unii lideri politici, in antisemitismul lor. Sigur, numarul victimelor religiei a fost hiperbolizat de ateii si agnosticii preocupati cu laicizarea statului (ca nu prea vad un om religios pro- laicizare).

    Cred ca incepi sa o iei pe aratura.

    Crede-ma pe cuvant ca razboaiele pornesc de la Allah in primul rand, abia apoi pentru resurse: majoritatea soldateilor pleaca la razboi de dragul lui Allah, care, via Mohamed, le-a poruncit sa-si gaseasca pacea doar atunci cand intreg globul va fi inghitit de intunericul Islamului. Ma indoiesc ca ar mai exista teroristi-kamikaze, femei batute cu pietre pentru adulter si oameni executati pe motiv ca-s infideli daca religia ar fi a thing of the past.

    Crede-ma pe cuvant ca, daca de cele mai mult ori se invoca zeii si dumnezeii intr-un razboi, este pentru ca 80% din generali si 99% din soldati cred in ei.

    Aia nu s-au izbit ca prostii de cele doua turnuri pentru petrol. In lumea araba sunt sute de atacuri teroriste anual soldate cu sute de mii de victime, nu pentru petrol, ci din fanatism religios. Nu cred ca dragostea pentru petrol poate adormi in asemenea hal instinctul de supravietuire. Ce rost mai are sa lupti pentru resurse daca nu ramai prin preajma sa te bucuri de ele?

    Si cei 20% dintre generalii care nu cred in Allah sau Dumnezeul crestin, dar care trimit oameni la razboi in numele-I, n-ar mai avea nicio putere asupra maselor daca religia n-ar mai exista.

  4. \’\’Si-atunci, e preferabila metoda. Fara dubii. Cand crezi in ceva, chiar si in Dumnezeu, fa-o cum trebuie! Sau, cel putin, incearca! \’\’

    Metoda cui? Si daca nu-ti urmez metoda inseamna ca sunt comod? Sau ca dau dovada de religiozitate pentru propria-mi metoda, putin diferita de a ta, sau de a majoritatii? Cine decide \’\’CUM TREBUIE\’\’?

    Si in stiinta, arta, procesul invatarii, dragoste, fiecare vine cu metoda si tehnica lui. Pot sa-mi incalzesc casa prin calorifere electrice sau sobe de teracota. Nu vad de ce ar trebui sa trudesc la taiat de lemne in gradina cand pot sa apas un singur buton pentru primi caldura. Caldura e cea care conteaza, nu metoda adoptata de unii pentru a ajunge acolo.

    \’\’Iar raspunsul meu e ca, in cazul acestor oameni, exista religiozitate, dar nu exista metoda. Faptul ca sunt des de intalnit in jurul nostru (sau chiar in noi) e normal: comoditatea asumata in numele individualismului e o stare de spirit extrem de comuna.\’\’

    Well, e o religiozitate pentru propria metoda. Poate ca tu-i conseri comozi ca au ales incalzirea electrica, poate ei te considera pe tine prost si primitv ca te chinui inca cu sobele de teracota. 😉

  5. Mihai

    Ma sperie gandul ca sunt de acord cu Norina aici:)

    De acord…sunt niste baieti destepti care manipuleaza conflictele pentru diferite interese … dar masele manip***te nu pot fi trimise sa moara in numele \”indicelui economic\”… sau in numele \”pretului mare la barilul de petrol\”…sau in numele \”actiunilor x de la bursa\”.
    Prostimea e trimisa sa moara in numele unui Dumnezeu.

    Daca suntem in 2014 din punct de vedere tehnologic… masele au ramas cu mentalitatea de ev mediu.
    Si pana nu o sa ne descotorosim de superstitii in zeu (sau zi-i cum vrei… Dumnezeu – adica dumnealui zeul sau domnul zeu – asa se traduce – caci noi romanii suntem mai politicosi decat americanii care-i zic doar zeu)… n-o sa putem evolua ca specie.

    Repet…daca in 2014 mai credem in zei atotputernici… cu zero dovezi stiintifice la activ… atunci eu zic ca omenirea e o cauza pierduta si merita o soarta proasta… plus o moarte lenta.

  6. Utopika, eu cred in Dumnezeu. Cu toata convingerea. Daca ma vezi pe aici pizmuind religiile si cartuliile sforaitoare scrise de barbati nu inseamna ca nu cred in Dumnezeu. Nu sunt atee. Dar nu judec ateii si nici nu incerc sa le bag pe gat credinta mea. N-am nevoie de dovezi stiintifice sa cred in El. Stiinta e limitata si de multe ori distructiva. Sigur, stiinta medicala salveaza multe vieti, dar tehnologia ucide de 3 ori mai multe vieti decat salveaza: poluarea, vegetalele modificate genetic, medicamentele care doar mascheaza simptome dar nu elimina cauza sunt doar cateva din ororile produse de stiinta.

    Fanatismul ateu e la fel de periculos ca fanatismul religios.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.