Opriti circul, as vrea sa cobor

Nici nu stiu de unde sa incep. Au fost niste zile agitate, zile in care anomaliile noastre endemice s-au umflat, s-au spart, a curs mult puroi, eruptiile au fost mai violente ca niciodata. Au fost zile de uratenie cumplita, zile in care s-au strans toti demonii in noi si ne-am ridicat unii impotriva altora. Au fost zile in care cei dinauntru au urlat impotriva celor dinafara.

Am tot vazut harti cu Romania scindata, Romania insangerata pe doua treimi si albastra pe mai putin de una. Si am vazut multa ura venind si din partile ei senine si albastre.

Am vazut revolta, ura, lehamite, neputinta. Si nici urma de Unirea promisa. In schimb, am vazut complicitati. Care sunt un soi de varianta urata, venerica si cu pustule a solidaritatii. Complicitate in iresponsabilitate, in minciuna, in furt.

Am vazut un dresor care tine intr-o mana zaharul si intr-alta, biciul. Am vazut tara asta ca pe un imens circ in care animalele sunt stapanite de frica , alergand haotic, cu boturile insangerate si ghearele scoase. In media, pe facebook, intre prieteni, numai asta vad. Animale triste, abrutizate, hamesite, hipnotizate de promisiunile cadavrelor ce vor sa vina. Care ori sunt amenintate ca vor fi si mai hamesite daca vine altul, ori li se arunca o coaja de paine ca sa isi uite de foamea actuala si de unde i se trage.

Am vazut un dresor care promite ca maine va fi prosperitate si stergand cu o lovitura de bici din memoria animalelor faptul ca de doi ani are ocazia si mijloacele sa creeze acea prosperitate si n-o face si uitand si faptul ca nu-i intra in atributii.

Amvazut animalele insele privindu-se cu suspiciune si acuzandu-se unele pe altele de cum merg lucrurile in circul nostru bicolor. Leii racnind la vulpi, vulpile sapand gropi leilor. Niste animale, cum ar zice un fost dresor.

Va rog sa nu devenim toti rinoceri.