Plictisitorul sex al zilelor noastre

Tin minte cand am vazut The Doors, filmul. Eram adolescenta, poate putin „nerd”. Cuminte, carevasazica. Mi-a zguduit putin lumea. Ma tot intrebam daca, peste cativa ani, voi avea parte de aceleasi experiente. Daca lumea in care ma pregatesc sa intru propovaduieste sexul liber si experientele dezmatului. Daca Woodstock s-a prelungit si in anii ’96-2000, daca flacara lui „make love, not war” a reusit sa produca fum chiar si atunci cand nu ne ameninta niciun razboi, precum Vietnamul din anii guvernarii lui Nixon. Am descoperit ca nu.

Fara o amenintare stringenta, fara un motiv care sa ne faca sa constientizam cat de importanta e viata si s-o imbratisam in toate felurile posibile (si ce te face mai mult sa simti ca traiesti decat sexul?), generatia mea a facut sex cuminte, burghez. Nu simteam deloc ca ne-am uni cu universul, nu recitam poeziile lui Ginsberg, nu credeam ca uniunea noastra este cosmica si ca ne integram in natura si in ritmurile arhetipale. Preocuparile noastre erau mult mai lumesti. Nici pomeneala de orgiile anilor ’70, iar cea mai apropiata experienta de Woodstock au fost cele cateva editii ale festivalului de la Sziget la care am mers, tot incercand sa regasesc spiritul anilor lui Joplin. E adevarat, intr-o noapte, in timp ce-mi pazeam cortul ca sa nu urineze pe el betivii locului, unii faceau sex la un metru de mine deloc inhibati de urina din iarba, in timp ce un individ isi fixase lanterna asupra lor. Asta a fost cam tot sexul in spatiu cu adevarat public pe care l-am vazut acolo. De ajuns cat sa-mi amuz prietenii la o bere. Sigur, exista sexul cu necunoscuti, exista o anumita promiscuitate si un simt al aventurii ceva mai pregnant decat la parintii nostri. Dar cam atat. Parafrazand, vorbim sex, dar nu prea il mai facem, nu?

Citeste si:  MTV si un sarut lesbian prost regizat

Revolutia sexuala a fost strans impletita de miscari politice, de avantul feminist, de un val de transformari pe plan social. Sexul se hranea si din alte zone decat cele hormonale. Era un mod de a raspunde lumii si provocarilor ei. Nu mai vrem bombe, nu mai vrem razboaie, ne-am saturat si de razboiul rece, vrem sa traim liberi si goi sub soare. Mentalitatea lui „like there’s no tomorrow”.

Sigur, in Romania ceausista, aceste ecouri nu au existat. Desi teoretic, socialismul incuraja amorul liber si nu pretuia prea mult familia, perceputa ca o institutie burgheze, in practica, peisajul moravurilor sexuale arata la fel de cenusiu precum blocurile gri. Homosexualii erau vanati, contraceptive nu existau, statul descuraja sexul dupa pofta si dorinta omului si proslavea mamele eroine.

Citeste si:  Avortul opreste o inima care bate

In timpul acesta, fervoarea se potolise si in Occident. Aparusera primele cazuri de SIDA, iar dupa zbantuiala din anii ’70, tinerii pricepeau ca sexul are si o parte intunecata, primejdioasa. Asta in timp ce la noi, statul se straduia sa ne convinga de faptul ca socialismul ne apara de toate relele, ca SIDA exista doar in capitalismul cel corupt, chinuindu-se sa ascunda copiii din spitale, pacientii la care medicii intrau in costume semanand cu cele purtate de astronauti.

Dupa Revolutie, sexul s-a facut simtit mai mult prin numarul de avorturi care a crescut ingrijorator, prin precaritatea educatiei sexuale a tinerilor, prin ipocrizie si dubla masura: pe de o parte, promovam sex-simbolurile, dar pe de alta, veghem ca tinerii sa nu afle care sunt pericolele sexului neprotejat. Se crede ca informatia insasi ar avea efecte lubrice. S-a mai simtit prin numarul de publicatii pentru adulti. Unde erau anii ’70 cand se puneau ghirlande pe sanii goi ai fetelor? Trecuti si ingropati. Am sarit peste adolescenta sexului direct intr-o maturitate lancezinda. De la Woodstock si felatia pe iarba, la Bianca Dragusanu, Daniela Crudu si tranzactiile cu diversi interlopi, care au facut deliciile presei de scandal. Sexul e gol, e neideologizat, dar nici spectaculos nu mai e. Ca fenomen social, desigur. In schimb, e comercial si ridiculizat. Nu mai e o forta, nu mai exprima nimic, nu mai inseamna nimic, a devenit superfluu.

Citeste si:  I-am vazut pe Romeo Fantasticul si pe o dansatoare celebra!!!

Sigur, se face sex. Se face sex in cluburile patriei, se face sex pe plaje, prin paduri, in jacuzzi-urile spa-urilor. Au aparut si cluburile de swingers. Studentele isi „rotunjesc” veniturile prin site-urile de videochat. Suntem mai dezinhibati, dar suntem, cum sa spun eu, degeaba. Fara o morala pe care sa o contrazicem, fara o constrangere pe care sa o incalcam, ne balacim in ape caldute. Apoi, mi se pare mie sau sexul a ajuns un fel de sport? Il facem pentru ca am citit, stim ca e sanatos, zece mii de reviste ne spun ca lipsa lui duce la frustrare, nesiguranta, sentiment de neimplinire. Il facem uneori si preventiv, ca si cum am lua oscilococcinum. E un sport despre care acum, iata, putem spune si bancuri. Lipsit de forta, lipsit de continut. Doar sex.

PS: cand Jim Morrison si-a dat pantalonii jos in public, gestul lui insemna ceva. Cand cel de la Bloodhood Gang a urinat in public la Arenele Romane, gestul a fost doar infantil si de prost gust. Un penis in fata a mii de ochi nu mai inseamna nimic azi. Doar un ridicat din umeri si un hohot de ras grosier.


5 Comentarii
  1. burghezia a avut si ea timpul ei de dezmat si orgie. insa sunt in asentimentul tau, zeul Eros pare sa fi obosit si tinde sa se indrepte spre pensionare. dar eu zic altfel: tocmai perioadele de genul Woodstock, tocmai spiritul anilor lui Joplin, intrarea in legalitate a filmelor porno de la jumatatea anilor 70, au condus situatia, aici. nimic nu a mai fost riscant, nimic nu a mai fost tabu si, de la perplexitatea initiala pe care o ofera imaginea organelor genitale impreunandu-se si amestecandu-se, spectatorul s-a blazat. nu mai exista nici mister, nici soc, semn ca sexul imbatraneste.

    sa spui ca de la Vietnam incoace, razboaiele nu au mai constituit o miza impotriva careia sa lupti, este, cred, gresit. pur si simplu ne-a lovit un val de nepasare, de obisnuinta, ne-a lovit blestemul, in generelal, al lui je m’en fiche. nu mai e vremea lui Gavroche, nimeni nu mai vrea sa fie Gavroche, pentru ca mai toti s-ar simti de fapt in pielea lui Don Quijote.

    si tocmai de asta zic, pentru ca a existat o revolutie sexuala, au existat mai multe, dar referindu-ne la ultima, mai aproape de timpurile noastre, pentru ca este de altfel singura in care sexul se hranea si din alte zone decat cele hormonale, poate nu a fost atat de bine. mi-e greu sa fac eu o analiza, mai ales ca, la fel ca si tine, mi-am petrecut adolescenta fascinata de Woodstock. dar ma gandesc, vazand rezultatul, ca undeva s-a gresit, s-a impins si s-a trecut o limita care nu trebuia trecuta. sa ne mai fi lasat si noua ceva de descoperit, altceva decat hental, gangbang, bondage, creampie, bukkake sau fisting.

    pe de alta parte, nu cred ca sexul a fost vreodata o forta, cum spui, sau ca a exprimat altceva decat bucurie individuala. ca le-a placut sa creada asta, e altceva, dar sexul, in sine, public si orgiastic nu avea cum sa reprezinte o arma impotriva a nimic. cica prin 90 si ceva, pe coperta revistei Elle din Franta s-a pus intrebarea: esti o tarfa? toate cititoarele au declamat in comentarii trimise redactiei, mandru, da! despre ideologia asta vorbesti? asta era forta pe care a pierdut-o sexul, acum? a fost fix un balon care s-a intepat usor: oamenii se redescopereau, era o pseudolupta impotriva razboiului, religiei, discriminarii cu arma sexului. si iata-ne liberi si habar n-avand ce sa facem cu libertatea asta. nu Morrison era foarte diferit de cei de la Bloodhood Gang, ci publicul. isteria si extazul au fost inlocuite de blazare.

    still, aici tineam sa te contrazic, sexul nu este in esenta un fenomen social, ci unul individual. si din punctul asta de vedere si numai asta, este in continuare o forta si va fi mereu. nu am nevoie de o revolutie sexuala ca sa simt ca ma unesc cu universul. tocmai asta mi-am amintit, faptul ca fredonam versurile lui Nichita Stanescu, odata cu Alifantis si ca uniunea era mereu cosmica pentru mine.

  2. Vezi tu, Sasa, noi avem un intreg lexic, iar tu ai fost foarte silitoare si ai enumerat termeni specifici. Cei din ’70 ma indoiesc ca stiau atatea cuvinte ca noi. Noi ne ocupam cu clasoarele sexului. Niste bibliotecare plicticoase. Esti un fraier daca nu stii ce e ala fisting, daca nu te-ai legat macar o data de lustra. Asta e cuvantul „fraier”. Nu neinitiat. Nu mai are nimeni nevoie de preotii sexului, ci de traineri. Sport.

    Eu ma refeream la sex ca fenomen social. Prea putin importa, in contextul discutiei, experientele individuale ale unuia sau altuia fie ca e vorba de Alifantis sau de orice alt fundal sonor. Ma intereseaza cum se vede sexul in societate si media.

    Apoi, nu pricep de ce imi dai exemplul revistei Elle din anii ’90. Dar oricum, chiar si asa, raspunsul acelor cititoare spune ceva despre transformarile de mentalitati care au avut loc.

    Si, scuza-ma, dar Morrison chiar era diferit. El canta despre Soft Parade, cei de la Bloodhood Gang despre sexul „ca pe Discovery Chanel”. Animalul anilor ’60-’70 era unul naiv, inocent, animalul anilor ’90 e invocat doar ca scuza pentru a pasi pe terenul amoralului.

  3. Pfoi, cam ai dreptate. Si eu am trait fascinatia Woodstock si componenta sociala a sexului. Acum, n-a mai ramas nimic din asta.
    E doar satisfactia fizica, uneori dublata de iubire, alteori stearpa.

    In societate, sexul e doar placere fizica stearpa.
    Noroc ca ma iubesc cu partenerul, noroc ca ii dam o latura personala si trairista, ca altfel, ramane doar sex si atat, urmat de o tigara si un \”a fost bine\”.
    Si multumesc de Doors! Ia sa ascultam ceva de la dansii!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.