Prea prost ca sa inteleg stiinta, prefer religia

In general, istoria ne invata ca adevarurile se schimba de la o epoca la alta. Afirmatia asta e un paradox, pentru ca presupune ca exista cel putin un adevar care nu se schimba in timp, anume natura schimbatoare a lumii in care traim.

O sa scriu un text despre existenta lui Dumnezeu, chestiune pe care eu, intamplator, o cred adevarata. Nu am, totusi, pretentia sa conving pe nimeni ca exista Dumnezeu si ma bucur sincer ca exista oameni care au dubii asupra acestei situatii – daca ar fi fost un adevar exagerat de limpede, n-ar mai fi avut niciun haz. Scriu acest text pentru ca ma deranjeaza agresivitatea (mai ales in mediul online) puerila cu care se face, de obicei, urmatoarea afirmatie: Dumnezeu nu exista decat in mintea celor care nu inteleg stiinta.

Afirmatia e de multe ori explicita. Uneori, e subinteleasa intr-un anume ton de superioritate ironica din partea celui care o face. Chiar si promotorii auto-proclamati ai bunului-gust si ai libertarii de gandire se simt datori cu o pozitionare rigida si axiomatica atunci cand vine vorba de religie (exemplu: matinalul de la Radio Guerrilla, pe care il ascult destul de des). Ironia devine, pe alocuri, jignire de-a dreptul (sunt pagini de facebook si tricouri imprimate cu „Too stupid to understand science? Try religion!”). Mai degraba in fata acestui gen de atitudine imi acord un drept la replica.

1. Sociologic, pot intelege complexul de superioritate. Intr-adevar, persoanele cu exces de religiozitate provin preponderent din mediile sarace si inculte, ceea ce poate duce la ideea ca religia este apanajul inculturii. Asta nu inseamna insa, automat, ca o persoana nereligioasa este automat culta sau documentata. Ba chiar as indrazni sa spun ca 99% dintre atei n-ar sti sa explice un truism al tehnologiei ultimului secol, de exemplu, care sunt cei patru timpi ai arderii intr-un motor de Dacie. Sau ce amperaj are curentul emis de click-ul stanga al mouse-ului cu care cauta acum pe google care sunt cei patru timpi ai arderii intr-un motor de Dacie.

Citeste si:  Ajutor! Vine mama in vizita!

2. Psihologic, lucrurile se complica un pic. Credinta in existenta unui Dumnezeu sau in neexistenta Lui e, in general, o premisa a evolutiei noastre psihice, pentru ca se inradacineaza in noi la varste fragede. Eu sunt convins de mic ca exista un Dumnezeu, asa cum Victor Petrini, personajul lui Marin Preda din Cel mai iubit dintre pamanteni, credea aprioric in inexistenta sa. Eu imi consum viata adunand argumente care sa-mi sustina prejudecata, ateul face acelasi lucru. Diferenta e ca eu caut o existenta, ateul cauta o lipsa. Am motive sa ma consider norocos.

3. Logic. Una din stiintele cele mai respectate este logica. Potrivit ei, o afirmatie trebuie dovedita. Eu, de exemplu, nu pot dovedi ca exista Dumnezeu si imi asum aceasta imposibilitate, suplinind-o prin credinta, prin intuitie. Un fan al stiintei, in schimb, nu primeste dreptul la intuitie, tocmai pentru ca alege sa joace dupa regulile precise ale mate-fizicii. Si-atunci, trebuie sa dovedeasca inexistenta lui Dumnezeu. Ceea ce este imposibil, este ca si cum ai incerca sa gasesti cel mai mare numar natural. Pentru ca intr-un univers infinit exista o infinitate de combinatii posibile, ceea ce inseamna ca nicio situatie nu este imposibila. Nici existenta unui Mos Gerila imbracat in pantaloni scurti si fumand pipa nu este imposibila, cu atat mai putin existenta unui Dumnezeu vag descriptibil.

4. Mate-fizic sau metafizic. Desi poate parea ca a explicat intreaga functionare a universului, fizica, mai degraba, orbecaieste printre teorii si variante si, din cand in cand, mai descopera cate o chestie care nu doar ca nu lamureste mistere, ci le face si mai interesante. Eu, cand imi prind urechile pe wikipedia citind despre fizica cuantica, stau ore in sir si ma mir de cat de departe e stiinta de a fi inteles ce se intampla pe lumea asta. Sunt chestiuni care par elementare, de exemplu natura fortei gravitationale, despre care fizicienii inca nu si-au dat seama cum functioneaza. Nu se stie, inca, daca lumina are sau nu masa proprie – tot mai multi cercetatori sustin ca are masa, ceea ce ar insemna, automat, ca orice unda are masa – de exemplu, propriile noastre ganduri. Cum ar fi sa ne cantarim, intr-o buna zi, constiinta in grame?

Citeste si:  Poti sa-ti bati nevasta la tv. Dar dupa orele 23

Nu voi insista, pentru ca n-am multe in comun cu teoriile relativitatii. Un singur lucru va mai povestesc, un lucru pe care l-am citit cand eram mic, intr-o carte pe-al carei autor l-am uitat, dar se numea De la quarkuri la cuasari, un lucru pe care il puteti verifica repede si pe wikipedia, cautand „M-theory” sau „string theory”. E legat de dimensiunile fizice. Marea noastra majoritate traim intr-o lume tridimensionala. Cei mai vizionari dintre noi pot percepe existenta intr-o lume cu patru dimensiuni, spatiu plus timp. Ei bine, fizica cuantica are nevoie nu de patru, ci de 11 dimensiuni pentru a-si confirma teoriile, pentru a-si stabiliza rationamentele. Daca nu stiati asta deja, probabil ca va vine greu sa credeti ca traim in numai patru din cele unsprezece dimensiuni (pentru mine a fost socant), ca Universul nostru de spatiu si timp, asa infinit cum ne pare, e doar o proiectie a unui Univers mai mare, o particica a lui.

Asa zic fizicienii, nu popii.

Iar daca stiinta cea mai complexa dintre toate lucreaza cu sapte dimensiuni despre care nimeni nu stie nimic, eu sunt ignorant pentru ca presupun ca intr-una dintre ele ar putea locui, intr-o forma sau alta, Dumnezeu?

PS.

Exista o teorie a unui american (intamplator, de origine romana), Adrian Bejan pe numele lui, care sustine ca toate sistemele naturii, fie ele insufletite sau neinsufletite, biologice sau non-biologice, se dezvolta dupa unul si acelasi design. Nu va inchipuiti ca e vorba de vreun otevist, ci de un doctor in stiinte la Universitatea din Massachusets. La baza acestei teorii, Bejan a asezat o „lege constructala”, care ar trebui sa stea la baza tuturor legilor fizicii si care spune cam asa: pentru ca un sistem macroscopic de marime finita sa supravietuiasca in timp, configuratia sa trebuie sa evolueze astfel incat sa ofere cel mai bun acces pentru curentii care curg prin el.

Citeste si:  Draga tati, te rog, nu permite sa fiu violata. O campanie despre umor si viol

Suna complicat, dar ceea ce vrea sa arate omul de stiinta e destul de simplu de inteles, pe un exemplu precum similitudinile dintre:
• felul in care se organizeaza apele pe Terra (dinspre izvor spre parauri, rauri, fluvii, mari si oceane)
• felul in care e strucurata circulatia sangelui in corpul uman (dinspre capilare si venule spre vene si artere) –
• felul in care se organizeaza circulatia vehiculelor intr-un oras (dinspre alei si stradute spre strazi largi si apoi bulevarde)
• felul in care e organizata demografic societatea umana (sate, orase, metropole).

Noutatea nu sta in observarea acestor similitudini, ci in faptul ca, potrivit noii teorii, asemanarile nu sunt intamplatoare, ci obligatorii. Altfel spus, toate aceste sisteme nu ar fi putut exista altfel decat exista deja – pentru ca ar fi incalcat legea designului unic, arborescent, pe care insusi universul il impune.

Nu stiu daca Bejan e religios sau nu, n-am vazut nicaieri vreo referinta in acest sens. Insa, intr-un interviu acordat National Geographic, Bejan a spus ceva care m-a uns pe inima:

„In 1972, cand m-am plans profesorului J. L. Smith, indrumatorul meu de doctorat de la Massachusetts Institute of Technology, ca ma simt atat de ignorant in comparatie cu colegii mei mai varstnici si mai avansati, mi-a spus: «Ignoranta poate fi un avantaj extraordinar, cu conditia sa fii inventiv.» […]Lucrurile au o anume forma deoarece cresc in acel anume mod. Sa luam de pilda plamanul uman. Ce poate fi mai evident? Traheea, bronhiile, bronhiolele, alveolele deseneaza un trunchi de arbore. Proiectul plamanului este continut in ADN-ul nostru. Dar tot un trunchi de arbore deseneaza si o curgere pe harta desertului, intr-un sezon ploios. Al cui ADN face ca structura unui bazin hidrografic sa semene cu un plaman?”


13 Comentarii
  1. in sfarsit un articol interesant! felicitari! si eu cred in Dumnezeu, indiferent daca este sau nu in forma prezentata de religie. nu se poate sa nu existe, din moment ce totul se leaga in lume, totul se leaga in corpul uman, totul e energie. de ce se modifica totul in noi doar pentru ca spunem o rugaciune?

  2. Sunt de acord cu voi.
    Eu pe Dumnezeul ÎL SIMT, il intuiesc, mi-a dovedit că există şi stă în spatele tuturor lucrurilor. El este înlăuntrul nostru, noi suntem conectaţi la El.
    Fiecare trăieşte cum vrea, dar să aibă grijă,
    Ce dai, aia primeşti!
    Dumnezeu este universul, este forţa divină şi cerească care ne-a creat pe noi.

  3. Stiinta raspunde intrebarilor ce tin de realitatea faptica, in timp ce religia raspunde intrebarilor legate de moralitate. Atat timp cat in scoli nu se preda creationismul si dogma religioasa, atat timp cat credinta in Dumnezeu reprezinta o alegere libera si neimpusa a constiintei individuale Stiinta si Credinta in Dumnezeu pot coexista, pt ca ocupa doua sfere separate ale existentei umane.

    \’\’Daca bei o gura de apa din paharul stiintei devii automat ateu. Dar daca bei din paharul acela pana la capat, pe fundul paharului te asteapta Dumnezeu.\’\’

  4. Am decis sa citesc articolul acesta fiind ferm convinsa ca e o timpenie care vrea sa spele creierele oamenilor, si doream evident sa dau o replica acida celor care nu respecta de loc cele sfinte. Dar am avut o asa mare surpriza, foarte placuta, incit acum ma gasesc scriind un comentariu plin de admiratie. Bravo, asa este. Zicea un autor britanic daca nu ma insel,W.Scott, despre biblie\”In paginile acestui volum extraordinar se afla ascuns misterul, misterelor,Fericiti sunt acei muritori carora Dumnezeu le-a dat harul ,sa citeasca,sa se teama, sa spere si sa se roage,……Si ar fi fost mai bine sa nu se fi nascutcei ce o citesc ca sa se indoiasac,Sau sa o batjocoreasca\”

  5. Un articol de nota 20. Felicitari!
    De asemenea, cred in Dumnezeu, dar nu musai in felul in care religia si cartile vor sa ne impuna. Ci mai degraba gandind ca exista garantat o forta acolo Sus care a creat tot ce exista. Sa avem in vedere simplul fapt ca suntem niste \”creaturi\” emotionale si care raspund la stimuli de acest tip. Valabil si pentru plante si animale.

  6. \”Stiinta raspunde intrebarilor ce tin de realitatea faptica, in timp ce religia raspunde intrebarilor legate de moralitate\”

    cu tot respectu papusa: religia a raspuns intr-o prima faza intrebarilor legate de sensul si originea universului.
    problemele existentiale au aparut cu mult inaintea problemelor de morala.

    la limita,religia poate fi decuplata de morala. si ramane intrebarea filosofica nr1 : de ce exista ceva in loc sa nu existe nimic.

  7. Da, exista Dumnezeu! Da, este corecta teoria lui Bejan! Dumnezeu, este iubirea cea mai pura si adevarul cel mai greu de urmat (de unii). De urmat , pt ca alegem de foarte mici sa credem in ceva sau nu, sau poate suntem norocosi ca devenim constienti de El. Nu trebuie sa convingi pe nimeni de existenta lui, avem nevoie si de astfel de oameni. Suntem ceea ce suntem in raport cu ceva care nu este ca noi, dar existam cu totii. Gandeste-te la copacul lui bejan si la tot ce ne inconjoara. Avem nevoie si de desert si de apa, avem nevoie de tot pt a fi ceea ce suntem si depinde de noi sa fim mai mult de atat. Exista tot ceea ce vrem sa existe. Cream continuu.

  8. @ Flori
    We don’t really exist, the universe is just the psychotic dream of a very crazy horny rabbit.

    @ the sex God alias Cucurigu

    ‘’Dumnezeu este cauza dintâi şi scopul din urmă. Prin el, noi ne explicăm tot ce întrece puterea noastră de explicaţie şi dăm un sens vieţii ‘’

    Religia este mai mult decat credinta intr-o fiinta supranaturala atotputernica prin care ne explicam lumea in lipsa raspunsurilor stiintifice, reducem anxietatea in situatii care depasesc puterea de control a omului (ex. boala, moartea etc.), si facem nedreptatile vietii mai tolerabile in speranta unei rasplati compensatorii in lumea de apoi.

    Este un cod moral care indeplineste functia de limitare a vointei omului in vederea mentinerii celor mai bune conditii de supravietuire in diferitele forme de organizare sociala, constituindu-se intr-un puternic instrument de formare a spiritului de cooperare si solidaritate intre membrii societatii, de coeziune a indivizilor, de consolidare a organizarii sociale.

  9. Pentru toti cei care aveti nevoie de prieteni imaginari din lipsa de prieteni adevarati, mergeti la un psiholog. Desi contracost, va asigur ca va va ajuta. Ar trebui un tricou pe care sa scrie si \”Prea prost ca sa intelegi stiinta, incearca Intelligent Design-ul\”, ca sa includem si toti oamenii care cred in aforismul \”vintul bate => deci Dumnezeu exista\”. Pe fundul niciunui pahar nu e Dumnezeu. Tineti cu dintii de irational, de parca e un cancer virit in cele mai adinci madulare. Dumnezeu e iubirea – baliverne, citeste Biblia. Dumnezeu e scopul ultim si cauza cea dintii – baliverne, teosofia lui Toma d\’Acvino a fost combatuta de sute de ani. Educati-va, e tot ce va spune tricoul magic. Nu mai gasiti mereu si mereu alte scuze prietenului vostru imaginar!

  10. Daaaaa, nici mie nu-mi prea vine sa crede cate baliverne religioase debitam. Citesc si ma crucesc: eu am scris idioteniile astea?

    :)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

    Asta e, oamenii se mai schimba.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.