Prima noapte de dragoste…cine si cui daruieste?

Vine o vreme in viata fiecarei adolescente in care, fie ca are un prieten stabil sau nu, incepe sa se gandeasca la prima noapte de dragoste. Sper ca nu am ramas foarte mult in urma si ca aceste ganduri nu au invadat si pre-adolescenta – in afara unor cazuri izolate. Oricum, ideea este ca, dupa primul french kiss (da, va aduceti aminte, acela dupa care ne era frica sa nu ramanem insarcinate datorita atat naivitatii varstei cat si schimbului de fluide suspecte) imaginatia o ia razna, fluturasii zboara prin stomac si, chiar daca nu se gandeste la asta ca la o problema foarte apropiata in timp, tanara incepe sa-si inchipuie cum va fi Noaptea cea Mare.

Ei, si soseste si ea…Din pacate, noi, femeile, ii dam o importanta deosebita si avem asteptari uneori exagerate, de aceea este posibil sa fim putin dezamagite. (Fac o paranteza – Cine isi aduce aminte sa fi avut orgasm in prima noapte de dragoste sa comenteze ca sa facem o statistica)

Citeste si:  Ideile au sex

De fapt, si subiectul de astazi este inspirat dintr-o replica masculina prinsa din zbor: ” De ce vedeti pierderea virginitatii ca pe un cadou pe care i-l faceti unui anumit barbat ? Pentru noi nu inseamna mare lucru !”. Chiar nu stiu daca este o parere des intalnita printre reprezentantii sexului tare, dar cert e ca mi s-a parut o mare magarie atunci cand am auzit-o. Venita de la un element al speciei care afirma raspicat ca ar dori ” sa fie primul ” in viata unei femei, reduce in mod surprinzator de meschin importanta unui „prim act ” care se pare ca, in realitate, este de multe ori mai valoros pentru ei decat pentru noi.

Sa revenim la importanta pe care o acorda femeia primei nopti de dragoste si sa-i raspundem impreuna domnului cu pricina. De ce ni se pare ca le daruim ceva?

Citeste si:  Despre omenie si minoritati sexuale

Ei bine, pentru ca, in primul rand, asa am fost educate. Civilizatia a impus norme de pudoare care ne spun ca trebuie sa umblam imbracati pe strada pentru ca anumite zone al corpului nostru sunt intime si trebuie sa ramana asa. In acest context mi se pare absolut normal ca in momentul in care cuiva i se permite sa invadeze un spatiu intim si ” nebatatorit ” sa considere ca i se face un favor.

In al doilea rand, pentru ca marcheaza trecerea de la copil la femeie, cu schimbarile ei fiziologice si psihologice – care nu sunt deloc de neglijat, iar dumnealui are privilegiul de a fi prezent alaturi de noi la acest eveniment.

Mai exista si varianta in care o femeie s-a hotarat foarte greu sa faca acest pas la insistentele lui, uneori fara sa fie cu adevarat pregatita – daca nici a lua o hotarare impotriva a ceea ce-ti spune instinctul doar pentru a-i face lui pe plac nu inseamna o favoare…dar se pare ca nu va fi considerata astfel, ci mai degraba va fi insusita ca victorie personala a masculului alfa.
Nu cred ca problema cine si cui daruieste este corect ridicata, dar, din pacate, oamenii au tendinta de a clasifica lumea intr-un mod dualist superficial: alb si negru, agresori si victime, castigatori si pagubiti, persoane care ofera si persoane care primesc, observind doar la o privire mai atenta nuantele de gri si faptul ca un individ poate fi introdus in acelasi moment in ambele categorii.

Citeste si:  Iubitul tau este mai in varsta decat tine?!

Desi parerea mea este ca cei doi parteneri ofera si castiga in acelasi timp, nu pot sa nu ma intreb acum, ca urmare a afirmatiei de la care am pornit: oare nu cumva li se pare dumnealor ca ne fac un serviciu scapindu-ne de povara virginitatii ?


6 Comentarii
  1. Virginitatea…a devenit si la noi o adevarata boala.
    Cuuum, ai 18 ani si esti inca virgina? Vai, este innaceptabil!
    Nu stiu din partea cui vine aceasta presiune de a scapa de „boala” virginitatii…din partea barbatilor? Sau din partea altor femei?
    Iar prima noapte….exact, aici e vina fetelor ca isi imagineaza ca prima noapte trebuie sa fie extraordinara.

  2. ai dreptate Locke! sfereasca sfantul insa dupa aceea ca acele care comentau ca esti virgina sa afle ca nu mai esti, ca atunci sa vezi barfe peste barfe! ba mai mult afli ca te-ai culcat cu tot cartierul, daca nu se ajunge chiar la tot orasul!

  3. Intr-adevar este vina noastra ca asteptam foarte mult de la prima noapte. Inafara de preludiu situatia ti se pare prea noua si jenanta ca sa mai poti vorbi de placere, d-apai de orgasm. dupa aceea intervine atitudinea celor la care te asteptai sa remarce ca nu mai esti copil ci femeie. dar viata merge inainte, nu au loc niciun fel de rasturnari in lumea ta si ramai nitelus dezamagita de prima experienta. daca mai ai si norocul, cum spune Nina, sa existe cateva binevoitoare prin preajma iti vine sa te lasi de tot de noul sport pe care l-ai descoperit

  4. problema, este intr-adevar a noastra..insa atunci cand realizezi k exista si acele specimene, mentionate in articol..doare, si doare cu atat mai tare cu cat ti s-a permis sa visezi…sa-l crezi pe ales \”ALESUL\”…in momentul in care auzi k pt el nu e big deal..indiferent felul in care ti-o spune…intreaga dragoste, speranta pe care ai cladit-o pe umerii lui..se duce de toata rapa…si nu-si mai poate \”scoate camasa\” nici cu alte \”1000 de tricouri\”….

  5. Cred ca unele fete asteapta prea multe d ela prima noapte…si de foarte multe ori isi incep viata sexuala nefiind pregatite psihic…sa nu mai spun k dak au pus ochii p pers nepotrivita e si mai rau :((

  6. Ei, eu am 22 de ani si inca nu mi-am inceput viata sexuala. Am avut foarte multi iubiti si in liceu, cu care am stat chiar 1 an si jumatate, dar nu am vrut sa o fac. Presiuni au venit din toate partile inclusiv de la prietene, dar nu am cedat si nu-mi pare rau. Acum sunt intr-o relatie cu un baiat care ma asteapta de 2 ani si jumatate si da acum ma simt pregatita si intentionez sa o fac cu el…si stiu ca merita asteptarea, iar prietenul meu e la fel de \”incantat\” sau \”emotionat\” pentru seara in care se va intampla…Recunosc ca am asteptari mari de la seara respectiva, dar din cate vad…prietenul meu la fel. Oricum ideea e ca in ziua de azi, majoritatea baietilor vor sa ajunga in pat si atat, nu e nici o mare experienta si consider ca de cele mai multe ori suntem si noi de vina ca ne oferim prea usor (ma refer la tinerele din ziua de azi care se grabesc)… Eu cred ca l-am trecut prin anumite \”incercari\” pe cel de langa mine, incat cu siguranta isi pierdea rabdarea daca nu ma iubea. Chiar daca o sa ajunem sa nu mai fim impreuna nu cred ca o sa imi para rau pt ca ma acum sunt suficient de matura sa imi asum responsabilitatile si sa nu ma simt jenata din cauza asta…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.