Religia nu tine de foame, dar castiga voturi

Tema abordata de mine in articolul Fuck Bush! Fuck the Gipsies! a incins spiritele in sectiunea de comentarii. Subiectul este, asa cum a confirmat si publicul de la concertul Madonnei, unul sensibil. Eu insami am fost gratulata cu tot felul de calificative, care mai de care mai “suculente” si mai mustind de spirit civic si simt al dezbaterii.

In fine, de data aceasta, articolul are legatura numai tangential cu problema rromilor din Romania. As dori sa va supun atentiei urmatorul fragment al discursului tinut de presedintele Traian Basescu in fata rromilor prezenti la Festivalul de la Costesti: “Cele mai importante doua lucruri pentru copiii rromi, ca si pentru copiii maghiari, ca si pentru copiii italieni, ca si pentru copiii armeni sunt scoala si religia”. De asemenea, intrebat daca a venit din motive electorale, presedintele a declarat: “In calitate de om si presedinte am o rugaminte si un indemn in acelasi timp: crestinati-va copiii si dati-i la scoala!”.

Politicienilor nostri le plac mult cei din ceruri, aureolele si crucile. Cand vor sa ne convinga pe noi, cei marunti, fac apel la Sfantul Petru, la icoanele facatoare de minuni si care plang cu mir cam o data la cativa ani, periada ce nu coincide in mod neaparat cu durata mandatului prezidential sau de parlamentar. Biserica este un instrument in mana unui stat pretins laic. Oamenii se duc la vot si pun stampila pe un anumit nume pentru ca respectivul si-a atras protectia divina. Prin inaltarea unei biserici cu luminite fosforescente si clopote actionate prin satelit.

Acum, presedintele Basescu spune “Crestinati-va copiii si dati-i la scoli!”. Alaturarea educatiei cu religia mi se pare scandaloasa. Sunt constienta insa de faptul ca sunt printre putinii pe care ii revolta aspectul. Indemnul suna si mai ciudat pentru ca, in aparenta, conditioneaza accesul la educatie de apartenenta la biserica. Stiu ca in practica nu o face, dar o astfel de alaturare, chiar si la nivel de exprimare, mi se pare periculoasa. Si demagogica, evident.
Nu vad de ce ne-ar interesa ce religie are cineva si daca are. Nu vad de ce la noi religia figureaza in programa scolara. Nu vad cu ce e asta relevant pentru viitorul copiilor ca cetateni, pentru contributia pe care o vor aduce sau nu. Nu vad de ce preotii primesc salarii de la bugetul de stat.

Ma indoiesc ca pe copiii rromi i-ar salva un acatist sau o cufundare intr-un cazan frumos aromatizat cu busuioc. Ma indoiesc profund ca asta le-ar putea schimba statutul, ca le-ar ridica nivelul de trai, ca i-ar pregati pentru exercitarea unei meserii sau ca le-ar transfera in mod automat niste precepte morale dupa care sa se ghideze.
Religia este, in ceea ce ma priveste, o optiune personala si ar trebui practicata doar acasa si in biserici. Nu la televizor, nu pe strazi, nu la scoala. Un botez facut la varsta de doua luni nu garanteaza calitatea morala a adultului de mai tarziu, nu garanteaza absolut nimic. Nici macar mataniile prelungi si icoanele pupate cu patos atata vreme licare in jur blitzurile aparatelor de fotografiat ale jurnalistilor. Faptul ca te declari ortodox, musulman sau scientolog nu echivaleaza cu un certificat de garantie al valorii tale umane. Atunci ce sens are transmiterea acestui tip de mesaj de catre cel mai important om in stat?

Din partea noastra, a jumatatii feminine a electoratului, nu-mi doresc decat luciditate. As vrea ca bunica de la tara sa nu mai lacrimeze imaginandu-si cohortele de copii rromi dusi la botez. Ci sa lacrimeze gandindu-se ca nu au acces la scoala. Ca parintii nu ii trimit la scoala pentru ca nu stiu cat de importanta este educatia. Ca nu au certificate de nastere. Ca nu sunt vaccinati, ca neavand niciun fel de documente nu au acces la sistemul asigurarilor medicale. Visez la o Romanie in care multimile sa nu mai sarute mana unui patriarh plasat dintr-odata pe un imaginat soclu si purtand in jurul capului o imaginara aura. Ci intr-una in care chiar si prelatii corupti isi primesc condamnarile. As dori ca politicienii sa se priceapa mai mult la domeniile in care activeaza, la propuneri legislative, la crearea unui mediu social sanatos si mai putin la frumoasele legende crestine si restrictiile postului ortodox. Sa ii vad mai mult pe la seminarii si mai putin pe la sfintirea de biserici. Mai mult pe la conferinte, prin Parlament, votand legi si mai putin la asa-zisele pelerinaje – pretext pentru multimile infometate sa confunde piosenia cu ghioraitul matelor si ajungand din preaplin sufletesc sa se bata pe cele trei sarmale aruncate de primarie.

Stiu ca sunt idealista cand mi-o imaginez pe bunica indiferenta la “sarmul” crestinului demagog. Dar as vrea ca macar noi, partea mai tanara si mai instruita a jumatatii feminine, sa fim stane de piatra. Sa nu ne impresioneze falsii apostoli, ci sa-i demascam. Sa ne dorim pentru copiii nostri (viitori) nu ameteala aburilor de tamaie, ci un viitor eliberat de superstitii, in care in scoli se invata despre reciclare, politica, economie si nu Crezul, Prohodul si posturile importante de peste an.