Romancele si strainii in oglinda ipocriziei

Poate vi se va parea cinica urmatoarea comparatie, dar sa incercam sa trecem peste indignarea de moment. Este vorba despre piata internationala a relatiilor. Nu ma injurati, nu ma blestemati. Asta e : sexul si amorul s-au internationalizat. Ca stim bine: nimic nu poate scapa globalizarii.

Spre deosebire de „evantaiul de posibilitati” din prezent, mintile au ramas cam la fel de inchise si imbacsite ca inainte. Cine declara ca are o relatie cu un strain va starni multe unde si valuri cand arunca pietricica in lacul gurii lumii. Daca e vorba si de o relatie interrasiala, atunci tsunami-ul ne paste pe toti. Numai ca fizionomia reactiilor e diferita.

Cel mai mult oamenilor le pasa de situatia economica a respectivului. Daca e si cu ceva ani mai in varsta (atentie, cativa nu inseamna mereu cateva decenii) sau daca nu se incadreaza in standardul de « aratos » al onorabilului comentator, consistenta contului bancar devine de o certitudine mai zdrobitoare decat daca ar avea in fata extrasul. Cand aud ca ai o relatie cu un om care se-ntampla sa bifeze cele doua criterii de mai sus, devii brusc pasibila de o acuzatie de prostitutie.

Citeste si:  Pledoarie pentru bicicleta!

Asta e reactia celor pentru care un strain nu e un om, cu toate ale lui, ci un card si un pasaport umblator. Strainul este respectat doar prin prisma apartenentei sale la o anumita natie. Dar cu viziunea asta suntem obisnuiti . Cam la fel cum am facut-o cu alte metehne care ne puncteaza viata cotidiana : spagi, nervi, functionari plictisiti si incompetenti, flegme matinale si excremente canine pe trotuare.

Cea care ma intereseaza insa ca fenomen social e o alta reactie. Aia a barbatului roman care considera ca strainul nu apreciaza romancele la adevarata lor valoare. Cel care crede ca pentru strain nu sunt decat „bucati de carne” si ca doar un conational le poate pretui cum se cuvine „mintea si sufletul”. Asta intr-o tara care se lauda cu cifre cutremuratoare in ceea ce priveste violenta domestica. Dintre acestia, daca mai ai si norocul de a da peste vreun nationalist pur-sange, conversatiile tind sa atinga culmi de nebanuit ale ridicolului.

Citeste si:  O femeie, un val, o libertate

Femeia romanca e un bun national ce trebuie aparat de invadatorii straini. Cum e vorba de o „predare” de buna-voie in majoritatea cazurilor, femeia trebuie trezita. I se va spune cat de imorali sunt barbatii din vest, cum nu mai stiu valoarea lucrurilor profunde, cum le apreciaza numai pentru ambalaj si cum le vor parasi oricand pentru un produs concurent si cum le vor corupe mintea. Si cum nu e nici ortodox, nici sarmalele nu-i plac si n-are nici un cuvant precum « dor » in limba lui nativa…

Iar asta intra intr-un tablou mai larg, plin de contradictii. Avem pe de o parte, vesnicele laude ale frumusetii femeilor romance. Ma umple mereu de dezgust marketarea Romaniei, in situatii oficiale sau informale, ca „tara cu femei frumoase”. Am mereu senzatia ca facem turism sexual, ferindu-ne ipocrit sa-l denumim ca atare. De la campania Gandul, in ambalaj pretins quality (va amintiti de numarul mare de femei mai frumoase decat „Kate si sora-sa” cu care se laudau), pana la intrebarile imbecile adresate de reporteri oricarui strain care ne calca tara, de la fotbalisti si cantareti la suporterii echipelor de fotbal, toti au de bifat chestionarul „Cum vi se par femeile noastre?” intrucat partea feminina a populatiei se alatura obiectivelor care pot fi monetizate intr-un fel sau altul.

Citeste si:  Castigi 2500 de lei pe luna? 2500 de lei pe luna dai la stat!

Le vindem strainilor ca la talcioc, dar ridicam sprancene suspicioase cand au relatii in adevaratul sens al cuvantului cu acestia, punandu-le la indoiala moralitatea si legitimitatea alegerilor. Le reducem la statutul de uter producator de copii atata timp cat „statul” beneficiaza de pe urma produselor lor, dar nu le dam voie sa decida cu cine vor procrea. Brusc, devin interesate vanatoare de cetatenii cu staif.

E urat cand femeia nu mai vrea sa fie casnica si pune cariera pe primul plan. E de-un egoism feroce si-si neaga menirea cu care a inzestrat-o natura. Iar cand vrea sa fie casnica, dar o face intr-o familie germana, franceza etc, iarasi, se vinde ca o sclava. Sa fie sclava in tara ei, nu pe meleaguri straine!

Societate romaneasca, mare ti-e ipocrizia.


12 Comentarii
  1. Irina, m-ai uns pe sufletel cu articolul asta! 🙂

    Imi aminteste de momentul cand m-am dus prima oara in tzara cu sotul (atunci prietenul). Dupa o noapte pierduta pe drumuri sa ajungem la singurul aeroport din Anglia de unde pleaca zborurile mirifice wizzair am ajuns si noi intr-un final la poarta de imbarcare. Si la un moment dat am facut greseala sa-i zic ceva. In engleza. Apoi m-a mancat sa ma uit in jur. Si am remarcat ca mai toata minutia de pop***tie romana asteptant la poarta se holba la mine. Nu numai ca se holbau, dar expresiile lor se puteau incadra in ceea ce multi ar putea numi \’se uitau urat la noi\’. Eu, binenteles, mi-am zis ca sunt obosita si mi se pare… Adica no, de ce s-ar uita tocmai la mine un grup de oameni care nu ma cunosc? Apoi, 5 min mai tarziu, prietenul meu, vizibil socat mi-a soptit la ureche: \’Auzi, de ce se holbeaza toti astia la noi?\’. N-am avut raspuns.

    Insa pasagerii ca pasagerii, dar si mai interesant a fost cand stewardezu (de sex masculin) a inceput sa tipe la mine trezindu-ma din somn in timp ce vindeau sandvishuri la suprapretz. (aproape ca incerca sa ma oblige sa cumpar ceva, ca doar na, are englezu bani).

    Si, ultima si cea mai dragutza faza a fost cand m-am ridicat sa folosesc toaleta si am auzit in spatele meu urmatoarele cuvinte: \’Uite-o si pe asta, nu-i mai ajunge p***a romaneasca\’.

    Si culmea, zborul nu a fost pe gratis.

  2. stii ceva? cred ca fiecare natie are doza de ipocrizie. n-as ridica in slavi nici francezii, nici nemtii, nici americanii, desi stiu ca si romanii sunt. nu prea dau in vant, ca sa zic asa, dupa romanii care isi gasesc soti ori sotii de alta nationalitate (cred ca mai mult femeile isi gasesc soti de pe alte meleaguri, asa imi pare, nu stiu statistici). motivele mele nu sunt insa cele mentionate de tine si niciodata n-as vorbi asa despre cineva care se casatoreste cu o persoana de alta nationalitate. pentru ca simt in sufletul meu ca sangele apa nu se face si ca doar un roman ar intelege un roman si doar un francez ar intelege un francez (si asa mai departe), nu pot asimila motivele pentru care as alege pe cineva care nu-mi vorbeste limba. pentru ca simt nu doar ca nu-mi vorbeste limba, dar nici pe-aia a sufletului de roman n-o stie. in casa mea si-a lui vom mai asculta muzica pop***ra romaneasca? vom vedea dansuri romanesti? vom asculta povesti in limba noastra dulce, vom intelege substraturi? si multe alte aspecte. totusi, de la asta la a-i jigni pe unii aiurea, e cale lunga. cu toate ca stim ca multe femei se cutremura doar cand aud vorbindu-se limbi straine si stim ca sunt ca ulii dupa batraneii cu bani pe care altminteri nu i-am alege nici intr-o mie de ani, dar in fine, asta poate fi valabil si la barbati si fiecare tara are uscaturile ei. oricum, nu stiam ca barbatul roman are un asa simt al posesiunii asupra femeii si o blameaza la nivelul mentionat de tine, dar…tot ce e posibil.

    Acum, legat de sentimentul tau ca suntem exploatati sexual daca suntem intrebati de romance, nu cred ca toti il au. eu am senzatia ca intrebarea reporterilor a devenit cliseu si ca oricum strainii prea multe romance n-au apucat sa vada ca sa se poata pronunta, dar stiu si ei de prin carti diferite chestii despre Romania si bat pe ele, ca sa nu fie total pe dinafara. nu cred ca daca le vad frumoase pe romance, deja ne putem gandi ca-s cautatori de sex si ca altceva nu vor. suporterii aia retardati din centrul vechi oricum nu sunt de luat in seama. si aia vin si sa manance, tot asa cum observa femeia romanca. nu stiu daca m-am facut inteleasa sau daca am fost coerenta, dar…

  3. Alexandra, pai, cum sa zic eu? Eu nici acum nu ascult acasa muzica pop***ra romaneasca si nici nu ma prea uit la dansuri romanesti. Limba dulce imi par si franceza, si engleza.

    Apoi, de ce e musai sa se uite impreuna cu mine la hore romanesti? Singura nu ma pot uita? Presupunand ca ma apuca si cheful asta.

    De fapt, daca stau sa ma gandesc, si acum fac o multime de lucruri singura. Pentru ca suntem diferiti, pentru ca avem hobby-uri diferite. Iar asta se-ntampla indiferent de nationalitate.

    Nu stiu nici ce e ala ”suflet de roman”. Eu nu prea le am cu misticismele.

    Reporterii ca reporterii, dar ce te faci cu unul ca Mazare? Care zicea ceva de promovat litoralul batand moneda pe femei. (ieftine?)

    Motivele pentru care ai alege pe cel care nu-ti vorbeste limba? Tot alea pentru care il alegi si pe cel care ti-o vorbeste. Chestia aia numita dragoste, atractia, compatibilitatea. Care rasare si se-ntampla indiferent de ce limba vorbim nativ.

  4. in fine, pareri diferite. Eu ma simt romanca din diferite motive, chiar daca nu sunt o patrioata fanatica, daca merge exprimarea. nu vad nicio atractie nebuna, compatibilitate fantastica pe care o poate avea cineva cu un strain si nu poate gasi asta la un roman dintre atatia. Si desi stiu cupluri de romanca-strain, nu-mi inspira nimic din ce-ai spus tu. In fine, nu sunt mare fan strainatate, n-as da-o pe Romania din destule puncte de vedere. Mi-e rusine uneori cu anumite categorii sociale de la noi, dar nu e suficient sa ma faca sa nu-mi placa la noi pentru ca exista reporteri idioti, fitosi de Dorobantu si Nastase.

    In tot cazul, imi pare rau doar pentru ca spui ca nu simti misticisme gen \”suflet de roman\” si ca nu asculti si nu-ti place si muzica pop***ra romaneasca. Cred ca ar trebui sa invatam sa iubim si ce e autentic si sa ne lasam mai putin vrajiti de fantezii occidentale si sa ne autocriticam permanent.

    Povestea cu Mazare…e… nu cred ca am cuvinte pentru maimuta aia, asa ca nu intru in polemica. el deja e alta poveste. dar pop***tia romaniei si Romania nu reprezinta si sunt reprezentate de Mazare.

  5. Alexandra, hai sa te intreb altfel.
    Tu cand te-ai indragostit, ai facut-o pentru ca respectivul era roman?

    Ce are a face atasamentul pentru tara in care te-ai nascut cu fiorul erotic, cu starea de indragosteala? Nu te simti atrasa de cineva daca respectivul nu stie ce e Ciuleandra?

    N-am spus ca nu-mi place populara. Desi ce e acum la tv sau ce a promovat alde Marioara Murarescu n-are legatura cu folclorul adevarat. Un Grigore Lese insa imi place. Dragomiroiu, Irina Loghin &co. pas. Prefer sa ascult adaptarile Mariei Raducanu.

    Apropo, lucruri autentice au si francezii, si aia din Zimbabwe sau Brazilia. Nu doar noi. Cred ca e loc pentru toate in urechile si gusturile noastre.

  6. Nu, Irina. Pentru unele chiar conteaza ca e roman. De exemplu, pentru mine, romanul are \”prioritate\” la indragosteala. De ce? Pentru ca-mi place, de exemplu, mistocareala aia zilnica, din dragoste, a unuia fata de celalalt, \”caterinca\”, umorul romanesc pe diverse teme autohtone, soptitul \”murdar\” la pat si toate astea, evident, IN ROMANA.Ceea ce-ar fi un pic mai greu pentru un strain, care n-a trait aici sa stie toate \”dedesubturile\” pretinse de mine, chiar daca, sa zicem, ar stapani romana la perfectie. Bine, e posibil sa fie deasupra unui barbat roman in multe alte privinte si sa compenseze cu asta in ochii mei. E posibil, nu neg. Dar, din start, ar porni cu sansa a II-a in ochii mei. Nu pentru ca n-ar sti nimic de Closca cu puii de aur sau de Declaratia de la Pades. Ci pentru ca-mi place sa-mi traiesc ïn context romanesc inclusiv iubirea.

    Sigur, tu ai dreptate in articol si ridici chestiuni pertinente. Acelea sunt reactiile cand o romanca se ia cu un strain. Le stim, exista, sunt reale, nimic de tagaduit in asta.

  7. Da, sunt de acord aici. Intervin la un moment dat probabil si diferentele culturale. Dar pana la ele, in opinia mea cel putin, e atractia. Care vorbeste alta ”limba”.
    Si apoi, nici tu nu ai sti dedesubturile culturii lui. 🙂 Va trebui sa vi le aflati unul altuia.

  8. foarte de acord cu borntobeawoman. cam asta voiam si eu sa includ in ce-am spus. normal ca te simti atrasa erotic de cineva, nu de nationalitatea lui, dar de la a te simti atras de cineva, la a-ti face casa cu respectivul, mai e drum de parcurs. da, pentru mine ar conta ca nu stie ce e Ciuleandra, tot asa cum m-ar deranja ca nu sunt neaparat cel mai mare fan al criossantului cu cafea de dimineata sau carnatilor cu fasole. lucruri marunte,dar esentiale te pot desparti de cineva. la inceput nu sunt importante, ca totul e perfect in primii 3 ani, dar dupa vreo 6…
    Atractia despre care vorbesti tu este ce procent din totalul de sentimente pe care ajungi sa le ai pentru un om, in decursul a atatia ani de convietuire? e de ajuns atractia, asta pune baza relatiei? sau vorbeam aici despre aventuri de-o noapte cu straini? ca atunci sunt de acord…

    tocmai cum ai spus, nici tu nu ai sti dedesubturile culturii lui, si ei au tipicuri de neinteles cu adevarat pentru tine. si da, le poti descoperi, dar nu le poti intelege. pentru ca sufletul tau e de roman.

  9. De acord, o relatie nu se construieste doar pe atractie. Dar nici pe faptul ca suntem amandoi fani Ciuleandra si sarmale. 😀 Altfel, ar insemna ca sunt compatibila cu vreo 5 milioane de barbati. 😛

  10. Sunt intru totul de accord cu tine Irina. Am avut doua relatii cu doi barbati de….culoare ,mmm deci imagineaza-ti ! m-am lovit de absolut toate convingerile limitative ale acestui popor ales 😀

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.