Sus palaria in fata campaniilor ipocrite!

O initiativa laudabila

Mi se intampla sa fiu idealista. Mi se intampla sa ma las purtata de un avant, de o idee, sa cred, sa ma entuziasmez. Cand am vazut prima oara la televizor clipul campaniei demarate de Pro Tv „Jos palaria!”, m-am bucurat. Si m-am gandit ca, pana la urma, astfel de campanii vor da rezultate. Ma mai gandeam si la „Atlasul de mitocanie urbana” intocmit de cei de la Guerrilla, la campania celor de la Top Gear „Ho cu tata!” destinata identificarii bizonului in trafic. Aveam un cap un tablou idilic cu mass-media romanesti dandu-si mana, fiind in sfarsit unite de o idee: aceea a educarii unei populatii care a uitat de mult cum se folosesc tacamurile, cum se vorbeste, cum se mentine o curatenie a mediului in care traim, cum se fac alegerile inteligente.

Sincera sa fiu, la campania Pro Tv-ului m-am bucurat mai mult decat la celelalte doua. Tocmai pentru ca, in publicul acestui post, se numara mai multi dintre cei vizati. Asadar mesajul ajunge la cine trebuie. Niciun motiv de ofensa, exista studii in acest sens. Este de ajuns, in plus, sa deschizi intr-o zi mai mult posturi si sa-ti faci o idee despre publicul tinta al diferitelor canale. Evident ca publicul Money Chanel nu se uita la Maruta, cei care gusta Mezzo nu se vor hlizi la maimutarelile lui Alice, iar fanii Taraf Tv nu intra in vizorul emisiunii lui Dan C. Mihailescu. Asadar, am considerat ca Andreea Esca, Andi Moisescu, Mihai Dedu, Florin Busuioc, Raluca Arvat si alte vedete Pro, prin gradul de popularitate de care se bucura in randul publicului, pot contribui la educarea unui segment al populatiei. Ca poate, daca n-au avut mame si profesori, carti si scoli care sa-i educe, se vor lasa influentati de virulenta mesajului emis prin gurile si figurile faimoase de la Pro tv.

O continuare lamentabila

Dupa ce se incheie clipul in care numeroasele vedete isi dau jos palaria in fata valorilor umane, in fata spiritului civic, a tolerantei, a profesionalismului etc, incepe insa State de Romania. Sau Stirile de la ora 5. Sau Jugaru Shukaru. Sau Dansez pentru tine. Sau Happy Hour. Ati prins ideea. Asta ca sa nu aduc in discutie programele de pe celalalt post tv din trust, Acasa tv. Cu alte cuvinte, Pro Tv propovaduieste niste valori in care el insusi nu crede. Si nu stiu de ce, dar niciodata nu mi-a fost draga zicala „Sa faci ce zice popa, nu ce face popa”. Eu imi doresc ca „popii” sa si faca ceea ce propovaduiesc, iar daca nu se intampla asa sa nu-si mai aroge pozitia de „popi”.

Imi imaginez confuzia creata in randul segmentului de populatie vizat de campanie. „Cum, imi spuneti sa dau jos palaria in fata celor care merg pe bicicleta, iar dupa cinci minute considerati ca este stire de interes national faptul ca Guta si-a cumparat un X5?”. „Imi cereti sa nu practic evaziunea fiscala atunci cand invitati in studio vrajitoare care fac munti de bani bazandu-se pe credulitatea unor fiinte nu prea inzestrate intelectual si care nu sunt vizitate niciodata de fisc?”. „Imi vorbiti de profesionalism, iar voi difuzati la stirile sportive, in prime time, informatii privind ultimele achizitii din garderoba lui Mutu?”. Iar daca intri pe site-ul lor, peisajul este si mai dureros.

Mesajul pe care-l transmit nu este unul unitar, iar eficienta acestor campanii ramane, din pacate, aproape nula. Clipurile din campanii dureaza cateva minute, un rastimp mult prea scurt pentru a putea rivaliza cu restul emisiunilor, de ore intregi, care transmit mesaje contrare.

De ce demareaza totusi posturile comerciale asemenea proiecte? Doar pentru a-si crea o alta masca, un covor stralucitor care sa acopere gunoiul preponderent ce le domina programele? Mentinerea unei asemenea aparente mi se pare lipsita de miza. Cei care resping asemenea posturi tv au suficienta luciditate incat sa nu se lase sedusi de o „spoiala” precum „Jos palaria!” si nu vor ingrosa randurile deja existente ale telespectatorilor.

Asadar, nu stiu ce ar fi de preferat: o campanie precum cea de la Radio Guerrilla care insa nu prea ajunge acolo unde ar trebui, intrucat audienta lor este preponderent urbana, cu un nivel de educatie superior si cel putin teoretic nu are nevoie (sau necesitatea nu este la fel de stringenta) sa fie educata in acest sens, campania fiind insa in concordanta cu celelalte mesaje transmise prin grila de programe (aici „popa” chiar face ceea ce ne recomanda noua) sau una ca cea de la Pro tv, care ajunge acolo unde trebuie, insa risca sa nu ii fie receptat mesajul asa cum s-ar dori intrucat vine in contradictie cu 90% dintre programele lor, care au un continut educational aproape nul? Cum sa invete omul de rand ca nu este bine sa-si loveasca sotia atata timp cat apare la Maruta Viorica din Clejani care povesteste senina cum o mai „altoieste” Ionita, dar apoi ii cumpara iertarea cu o sesiune de shopping?

Pro Tv se poarta ca un organism schizoid: cu un ochi rade si cu altul plange, cu o jumatate de gura injura si scuipa, cu cealalta saluta in frantuzeste, cu o mana isi ridica palaria, cu a doua ne arunca laturi in fata. Telespectatorului nu-i ramane altceva de facut decat sa actioneze in conformitate cu modelul pe care si l-a insusit pana atunci. Cu alte cuvinte, cu o floare iarasi nu se face primavara cu atat mai putin cu cat tot ei, cultivatorii ei, ii reteaza tulpina si-i toarna arsenic la radacina.