fbpx

Tacerea e de aur

De aur cu miros de cianura.

Au facut erou dintr-un locotenent care a venit in Piata Universitatii. Televiziunile l-au luat şi l-au vopsit in simbol: iata, doamnelor si domnilor, omul care se rupe de institutie, omul-curajos, omul care iese din turma. Au sensibilizat opinia publica, iar locotenentul a inceput sa se planga de urmariri. Unii au uitat sau doar s-au prefacut ca uita faptul ca omul venise in uniforma, pretinzand ca reprezinta o institutie. Si nu propria-i persoana. Apoi, entuziasmul s-a mai lasat la fundul vasului, a iesit din prim-plan si ramasite de luciditate au mai racorit mintile incinse care mai aveau putin si strigau „Armata e cu noi!”.

Dar camerele de filmat si televiziunile i-au uitat pe cei care au iesit sambata sa militeze impotriva proiectului de exploatare miniera cu cianuri de la Rosia Montana. Probabil cele cateva sute de oameni nu sunt suficient de telegenice. Nici suficient de violente. Nici potentialul lor de eroi nu era prea evident. Cei cativa localnici din Rosia Montana, care inca rezista unei campanii deloc blande de a vinde tot ce au, nu au avut loc pe ecrane decat in stiri expeditive, franturi de imagini. Tocmai la tv, unde se dezbate orice, de la numarul dungilor de pe chilotii Biancai Dragusanu, la numerele pe care le joaca Ogica la lotto.

Citeste si:  Lumea in care e o tragedie daca fugi la manastire la 15 ani, nu si daca faci cerere de eutanasiere la 5 ani

Totusi, in timpul protestelor din Piata, camerele erau prezente cata frunza, cata iarba. Nu si cand s-a protestat impotriva unui contract criminal pe care statul roman e pe cale sa-l incheie, cu un presedinte care o data la doua zile, face mentiuni referitoare la „minerit” si la „locurile de munca”. Varianta RMGC nu este benefica nici economic, nici ecologic, nici cultural. Iar abuzurile facute, precum declararea regiunii drept zona monoindustriala, inabusind astfel in fasa orice alte initiative creatoare de locuri de munca, sunt revoltatoare pentru orice fiinta alfabetizata care mai beneficiaza si de gandire rationala. Nici macar nu mai insist asupra lor, gasiti destule materiale in presa. Mai mult cea de nisa, bloguri sau siteurile ong-urile, caci trusturile pastreaza o tacere suspecta asupra lor.

Citeste si:  Baba si mitraliera. Sexul, dragostea si momentele implicarii civice

Nicio dezbatere serioasa, niciun talkshow, niciun Badea si Ciutacu, care sa-si rupa camasa de pe ei in urma unei asa nedreptati. Simple relatari, tonalitate neutra cum n-am mai auzit de mult. Nicio Grecu care sa mitralieze invitatii, niciun Striblea sau Dragotescu, niciun Dumitrescu care sa priveasca indignat prin ochelari, niciun Ursu scarbit.

In schimb, publicitate vanduta cu toptanul, povesti de succes viitor, niciodata prezent, toate marca RMGC, PR pe milioane bune de euro. Rauri de lapte si miere care curg din lacul de cianuri peste niste ruine pe care niste baieti visatori incearca sa le includa in patrimoniul UNESCO. Asta da, gasim la televiziuni. E rusinos, e dezolant.

Si mai trista insa e nepasarea noastra. Gratuita aparent. Spre deosebire de nepasarea platita a televiziunilor. La mars n-au fost cateva zeci de oameni, cum au mintit unele televiziuni, dar nici cateva mii. Cum ar fi fost normal intr-o tara cu cetateni carora le pasa.

Dragilor, Rosia Montana nu-i priveste doar pe rosieni. Ci pe noi toti si nu doar acum, ci ani multi de acum incolo. Asa ca mi-e greu sa inteleg si sa accept pasivitatea bucurestenilor. Chiar daca considerati ca mina trebuie exploatata, tot nu puteti fi de acord – rational vorbind – cu proiectul RMGC. Care da statului roman mult prea putin pentru ce incaseaza. Care minte atunci cand mentioneaza mii de locuri de munca, realitatea aratand ca e vorba doar de cateva sute. Care pune in spinarea noastra (caci statul suntem noi) costurile unui eventual dezastru ecologic, inclusiv despagubiri pentru Ungaria. Care pune un pumn plin de bani in gura presei, cumparand tacerea.

Citeste si:  Cum ne descurcam cu un copil-problema

Ar fi nedrept din partea mea sa nu spun ca nu numai televiziunile tac in subiectul asta, ci si USL. Opozitia nu cracneste decat vag si inconsistent pe tema RMGC. Nu am auzit niciunul dintre liderii ei exprimandu-se clar impotriva proiectului. Si tare mi-e teama ca o schimbare de regim nu va aduce nicio imbunatatire in zona asta. Se spune ca banii n-au miros. Iar politicienii nostri vor sa ne-o dovedeasca mereu. Cu varf si indesat.

4 Comentarii
  1. Din nefericire in Romania noi, societatea civila, nu prea existam. Si nici nu prea privim dincolo de interesul personal sau cativa ani in viitor. pe principiul:,,azi, mie, sa imi fie bine! Dupa…potopul\” Trist!

  2. Laura,mare dreptate ai!Putini se gandesc la viitorul copiilor lor,ei sunt urmasii si cineva trebuie sa se sacrifice intr-un fel pentru a le asigura lor un trai mai bun,un trai decent si demn de U.E.(ca tot tinem sus si tare ca suntem europeni).Insa nepasarea este la ordinea zilei.Majoritatea se multumesc asa si spera \”ca pe viitor va fi mai bine…\”.Insa binele nu iti cade din cer,nu ti-ad da guvernul,ci trebuie sa contribuim cu totii.Vorba aia … \”hai sa dam mana cu mana…\”.Dar nu ai cu cine da mana,fiecare e pentru el …

Lasă un răspuns la Diana Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.