Tara te vrea prost, tara te face doctor

As zice asa, ca sa ne jucam de-a rotunjirile: 80 la suta din lucrarile de licenta, 70 la suta din disertatii si 60 la suta din tezele doctorale facute in ziua de azi sunt fie plagiate ordinare, fie plagiate finute. Intr-unele cazuri, autorii au inteles ce au copiat. Alteori, n-au inteles, dar nu i-a deranjat prea tare. Alteori, nici macar n-au plagiat ei, ci si-au insusit un plagiat de-a gata, asa cum as crede ca a patit fostul ministru Mang, care probabil si-a pus semnatura pe articolul vreunui asistent sau preparator, fara sa verifice daca negrul muncise de-adevaratelea sau copiase.

Nu ma credeti pe cuvant, la drept vorbind, n-am citit nici macar o data astfel de lucrari. Cu atat mai putin sa am la indemana vreo statistica. Dar am trecut si eu prin facultate – si stiu. Am facut un master – si stiu. Am prieteni doctoranzi sau doctori – si stiu.

Si, cu toate astea, prea putini dintre plagiatori au constiinta incarcata. Ei stiu una si buna: au facut ce li s-a spus.

Ca sa intelegeti buba, trebuie sa priviti cu atentie intregul sistem de invatamant romanesc. Plagiatul e promovat inca din gimnaziu – prin sora lui mai mica, toceala. Nu stiu cum mai sta treaba acum, dar nu cred ca s-au schimbat prea multe de pe vremea mea, cand toata lumea tocea comentarii, tocea lectii de istorii, tocea tot ce putea toci. De ce invatam pe de rost o lectie, un comentariu? Pentru a le putea reproduce ad-litteram. Scosi la tabla si ascultati, dadeam drumul moristii. Ce faceam mai mult decat un copy-paste cu creierul? La ce ni se reducea mintea daca nu la mecanismul unui xerox, si ala imprecis?

Citeste si:  Cum se poate apara o vedeta in Romania de paparazzi?

Plagiatul continua, inofensiv, in liceu. In paralel cu toceala, apar referatele, eseurile, micile lucrari de critica sau creatie personala. Dar cine are timp sa te invete sa le faci? Si cati dintre profesori ar sti, daca ar vrea, sa te invete? Dar n-ai de ales: fara ele, nu se bifeaza inspectia reusita, nu se bifeaza activitatea scolara necesara la gradatie, fara ele nu iese media mare etc. Si-atunci, e simplu, bagi pe google un clopotel, un referat, il dai jos bun, rau, cum o fi, mai bine decat deloc. Iata ce repede se rezolva lucrurile.

In facultate, deja, esti indemnat la documentare personala. Ti se spune: multe note de subsol, multe referinte critice, o biografie cat mai stufoasa. Ti se spune: cine copiaza dintr-o carte, plagiaza; cine copiaza din mai multe, face cercetare. Ii doare in cuprins de ideile tale, poti sa nici nu le ai, important e sa stii cand se pune idem, cand e ibidem, cand e op. cit. si cand e apud. OK, spui, asa se face o documentare, macar la capitolul final, concluzii personale, poti scrie ce vrei. Poti. Dar ce sa scrii si, mai ales, cum? Dupa atatia ani in care nu ti-ai folosit mintea, nici nu stii de unde sa incepi. Si n-ai timp, maine dimineata trebuie s-o prezinti legata. Copiezi si concluziile personale. Te integrezi in antemergatorii tai.

Citeste si:  Calul de dar al feminismului se cauta mereu la dintii rolurilor

Dar licenta au toti prostii, nu-i asa? Tu stii despre tine ca nu esti chiar ca tot restul – si credeti-ma ca nu ironizez acum pe nimeni, inteleg exact senzatia – si-atuncite bagi la master. Un prim pas spre cercetare. Dar ce sa cercetezi? Cu ce sa mai vii nou, in ziua de azi? E greu. In stiinte socio-umane, nimic. In istorie, ar fi culmea. In fizica si matematica n-ai loc de indieni. Si, daca totusi ai risca vreo abordare mai neaosa a unui subiect, risti sa pierzi sprijinul profesorilor. Nu vrea el, ditai prof-univul, sa apara pe coperta unei lucrari care contrazice ordinea stabilita. Solutia? Pai, daca tot nu spui nimic nou, de ce sa te exprimi altfel decat ala care a mai spus-o? Copy. Paste.

Si, la final, elitismul suprem: doctoratul. Diploma de aur, snobismul maxim, calusul absolut pentru gurile fraierilor. E nevoie de doctorat. Ala are, aia are, vrei si tu, ca doar de-aia ai fost bursier pana acum. Sau ai bani, sau ai pile, sau esti fiu de bani gata, poate esti corporatist de oaresce succes si te-a invatat cineva ca ar fi bine sa scrie drd. pe cartea de vizita.

Citeste si:  Prostia cronica: pedepsim bolnavii. Nu hotii

Cand iti cunosti indrumatorul, intelegi ca nu va mai merge cu copiatul ca pana acum. Nu. Nu mai e cu copy-paste, e mult mai complicat. Trebuie sa pastisezi ingenios, sa schimbi un cuvant ici, unul colo, ba chiar fraze intregi pe alocuri. Si trebuie sa umfli, ceapa ma-sii de treaba, dintr-o pagina copiata tu trebuie sa faci doua, ca un Iisus de biblioteca, facand din doua idei si cinci paragrafe o intreaga biblie doctorala. Caci asta e cel mai important lucru in stiinta noastra, numarul de pagini. Nu conteaza ca ai putea sa fii genial in doua pagini, daca nu sunt 500, nu pupi patalamaua. Si, chiar daca ai spus ce ai avut de spus, tot vei plagia. Pentru umplutura, dar o vei face.

Au fost multe dati in care nici eu n-am avut de ales si am copiat ca porcul. Nu le insir aici, mi-ar fi rusine. Dar, pe cat posibil, pe unde am gasit o bresa in sistem, un profesor deschis la minte, un lector intelegator, un indrumator rezonabil, am incercat sa-mi fac treaba singur. Nu-i niciodata tarziu sa incerci sa-ti exprimi propriile idei folosindu-ti propriile cuvinte.


17 Comentarii
  1. Pfoi, Mihaita mama, ce-ai maica???
    Pai nu avem noi olimpici, d-aia internationali???
    Mai maica…. Pai nu suntem noi mai bine pregatiti si plozii nostri, cand se duc la parinti in Spania, in loc sa intre in clasa a 4-a, cum erau aici, se duc intr-a 6-a direct, ca ei sunt mai destepti??

    Hai mai Mihai… cum poti sa spui asa ceva despre toceala, plagiat, copiat si pastuit???

    Nu e important in viata sa te descurci cumva?? 🙂

    Felicitari pt articol, mi-a placut tare tare mult!

  2. Da, e adevarat ca sistemul nostru nu incurajeaza gandirea critica. Dar nu pot spune nici ca incurajeaza furtul decat prin pasivitate.

    Invatam noi citate pe dinafara cand eram mici, dar precizam mereu ca a fost Calinescu, Ibraileanu, Perpessicius etc cel care zicea aia sau ailalta.

    Depinde mult oricum si de universitate. Oricat ar suna de ingamfat, o licenta la Babes Bolyai nu e totuna cu una la Petrosani.

    Oricum ai da-o, plagiatul nu e scuzabil, indiferent ca te cheama Mihai, Ponta, Kovesi sau Mang.

  3. nu cred ca s-a pus problema, in text, ca plagiatul ar fi scuzabil. ci s-a aratat cu degetul sitemul putred, echilibrand un pic balanta culpabilitatii.

    ce nu inteleg eu, este de unde atatea wow-uri, de unde atata stupefactie, cand mai apare cateo dovada de lucrare plagiata. indiferent ca te cheama Mihai, Ponta, Kovesi sau Mang. eu m-as umple de uimire cand, dimpotriva, mi-ar aduce la cunostinta presa vreo lucrare neplagiata, oricat ar suna de cinic.

    cat despre toceala din generala, nu stiu altii cum au facut-o, dar eu una, chiar daca precizam ca citatul cutare ii apartine nu stiu carui critic literar, o faceam tot in contextul unui comentariu tocit cap-coada, fara s-o mai citez pe d-na Bontu la final. ma intreb si-acum, cum dracu dadeau aia note la olimpiada? ca, in definitiv, notau profesorii, si nu elevii, cel putin la partea de literatura.

    acum insa, dati cu piatra, daca doriti, dar eu nu sunt tocmai convinsa ca toceala aia nu-si are niciun merit. ca se face excesiv, asta e altceva. dar – de la compunerile pe care fiecare le scria mai induiosetor sau nu, despre cum si-a petrecut vacanta de vara sau cum are grija de Azorel – pe langa orele de gramatica si vocabular, comentariile alea tocite vin sa-ti cizeleze o modalitate de exprimare. oi fi eu de moda veche si plina de prejudecati cretine, dar, ca sa fac o comparatie dusa la extrem, e ca atunci cand duhovnicul iti spune sa stai la slujba, chiar daca nu esti inca in stare s-o asculti cu atentie sau s-o asimilezi cum trebuie.

    dar am deviat grav de la subiectul textului. despre el nu am de spus decat ca este servit intr-un fel, incat ar putea spala creiere, si imi asum cuvintele mari. nu i-ar strica deloc lui Ponta un consilier de genul autorului. pentru ca revin la obsesia mea: este foarte greu pentru cineva sa prohdeoriseasca niste adevaruri evidente, dar care trec, in functie de context si de om, pe langa noi, cu atata usurinta.

  4. Maia, sunt nevoita sa te contrazic. Am fost olimpica si nu mergeam cu comentarii tocite. Da, citeam critica, dar majoritatea lucrarii era creatie proprie.

    Iar asta era valabil pentru toate colegele cu care m-am calificat la etapa nationala.

    Scuzati ignoranta, dar ce e aia \”a prohdeorisi\”?

  5. Irina, tocmai de-asta am tinut sa precizez: nu stiu altii cum au facut-o… uite, de-asta nu ajung toti la nationala!

    cat despre verbul a prohdeorisi – daca chiar iti scapa sensul – exista dex online.

  6. Uite, vezi, Irina? Iei orice comentariu prea personal! Tu esti un caz aparte, chiar norocos as putea spune, ne-am dat cu totii seama de mult. Dar tu chiar vrei sa credem ca la olimpiadele la care mergeai tu veneai cu idei pur personale despre text? Sau preluai niste idei de la altii (critici, autori de culegeri de comentarii) carora le dadeai o forma artistica proprie? Pana la urma amprenta personala era modul de exprimare, organizarea continutului si stilul. Or, Mihai se refera la noutatea ideilor. Maia, in schimb, nu a fost atat de norocoasa ca tine sa aiba un profesor care sa incurajeze creatia. Ea a stiut ca la olimpiada trebuie sa toceasca din Bontu ca sa ia nota mare si probabil ca strategia functiona uneori. Deci are si ea dreptate! Dar stim deja ca cine nu zice ca tine, e impotriva ta! E paradoxal cum o persoana cu orizonturi asa deschise, cu asa pregatire intelectuala si o inclinatie atat de mare spre originalitate nu poate sa vada lucrurile \”out of the box\”…

    P.S. Gasesti cuvantul \”a prohdeorisi\” pe dexonline.ro (stiu, soc!)

    Mihai, felicitari pentru un alt articol reusit. Apreciez subiectul ales cat si obiectivitatea rar intalnita in rubrica \”Controverse\”.

  7. de data asta irina are dreptate.
    copy paste putem da toti.

    olimpic la copy paste e aiurea.

    maya papusa,ai scris:
    \”nu cred ca s-a pus problema, in text, ca plagiatul ar fi scuzabil. ci s-a aratat cu degetul sitemul putred, echilibrand un pic balanta culpabilitatii. \”

    aiurea: nu trebuie echilibrat nimic: de ce liiceanu sau plesu n-au plagiat?

    plagiatul e furt papusa: si chiar daca in rahova se practica des furtul aia nu inseamna ca trebuie exonerat cel care te-a facut de portofel in tramvaiu 32 pe motiv ca tramvaiau a ajuns in p-ta rahova.

  8. cuculet, ma frec la ochi. citesc, recitesc, si nu pot sa cred! pe bune?

    olimpic la copy / paste este aiurea?

    plagiatul este furt?!!

    hai, ma, fugi de-aici, ca nu cred. dar jur pe rosu ca mai meditez un pic pe treaba asta. trebuie sa-ti multumesc frumos, pentru ca daca nu erai tu, muream de-a dreptul proasta!

    liiceanu si plesu sunt niste exceptii, papusel. ca olimpicii internationali. sunt cei cu merite individuale. ei si profesorii indrumatori sunt niste intamplari fericite. restul, astia mai mediocri, ca tine si ca mine am invatat intr-un sistem in care nu numai ca nu am fost taxati pentru plagiat, in oricare forma a existat el, ba chiar am fost aplaudati pe alocuri si ne-au fost date diplome.

  9. Cucu: erau si olimpici copy paste, stai linistit. Dar nu prea ajungeau in fazele nationale. Explicatia e simpla: profesorii trimiteau, de obicei, mai multi elevi. Or, cand se pomeneau in comisie cu lucrari identice sau aproape (reproducand ce dadusera profii respectivi la pregatirea suplimentara), erau eliminati. Nu mergeau mai departe.

    Referitor la ce zice Mihai in articol, sunt de acord, exista o presiune in mediul academic. Dar m-am saturat si sa dam vina pe mediu pentru alegeri care ne privesc pe noi ca indivizi.

    Faza amuzanta: o cunostinta a facut un master. Fiind foarte ocupata, n-a avut timp sa-si sustina disertatia. Mama respectivei traieste intr-un orasel-sat. Moare de rusine, cand iese seara la poarta, ca fata nu are \”patalamaua\”. Pricepe ca nu are timp sa se ocupe de lucrare si se ofera sa faca un credit bancar (avand posibilitati materiale reduse) pentru a plati pe cineva sau pentru a cumpara o lucrare.

    Sa mai zici ceva!

    Pe de alta parte, stiu pe cineva care a renuntat la doctorat (aici, in Romania) pentru ca, din cauza presiunilor, nu se putea dedica cercetarii asa cum ar fi trebuit.

    Ce e misto e ca si-a facut rost de un grant, de niste colaborari si continua singura proiectul, in afara universitatii. Pentru ca o intereseaza mai mult rezultatul in sine decat titlul.

    Asa ca avem in jur si exemple negative, si modele. Trebuie doar sa nu ne uitam intr-o singura directie.

  10. FELICITARI PENTRU ARTICOL. cred ca niciodata nu m-am \”regasit\” atat de mult in descrierile cuiva ca acum. exact cum ai spus in articol, exact asa ma simt si eu, exact asa am patit si eu. asta e invatamantul romanesc. profii sa ii invete pe cei mici cum se face un referat???? habar nu au nici ei!!! ei iau 2, 3, 4 la titularizare, deci ce sa mai cerem?

  11. Imi amintesc ca in clasa a 2-a (poate a 3-a), invatatoarea ne-a explicat ce e compunerea. Si ne-a dictat o compunere despre primavara.

    Eu am priceput din prima ca o compunere e chistia aia pe care o scrii din capul tau, cu ce crezi tu ca e primavara. Invatatoarea dicta chestiile stiune (infloresc pomii, agricultorii seamana etc etc etc) iar eu, care in clasa I fusesem la serbare chiar \”primavara\”, m-am apucat si am scris ca primavara e ca o printesa, cu plete nu stiu cum, cu fusta din flori si iarba verde, cu alai de pasarele, bla bla bla.

    Rezultatul? Mama a fost chemata la scoala ca uite, odorul, in loc sa scrie dupa dictare, CHIAR A FACUT O COMPUNERE!!!

  12. studentii si toti cei ce aplica copy/paste ar trebui sa fie apreciati. stiu/gasesc informatia, o invart, o cosmetizeaza, sunt capabili s-o prelucreze.
    rezultatele de anul trecut de la bac care \”ne-au socat\” inca n-au aratat tot dezastrul actual din invatamant. multi din cei ce au promovat bacul anul trecut nu au avut camere de filmat in salile de clasa.
    stateau anul trecut liceeni scumpii de ei, cei nefilmati, cu manualul, fituicile pe masa si se uitau ca vitele la subiecte. nu scriau pt ca nu stiua unde anume sa caute in manual raspunsul la geografie/biologie/etc.

    e trist la ce s-a ajuns, doar ca sa dam bine in statistici. asa ca nu-i mai criticati pe plagiatori. aia stiu naiba sa caute o informatie, mai citesc ce au scris altii.
    promoveaza clasa an de an mii de loaze in toate scolile incepand de la inv primar si terminand cu al universitar si nu stiu sa scrie corect, sa citeasca cursiv, sa priceapa naibii de citesc.
    repetentii nu dau bine pe hartie.
    acu vine iar Abramburica la carma Ministerul Invatamantului. astept cu nerabdare sa-i vad noile idei, mereu altele de la luna la luna.

  13. Toti ati copiat macar o data in viata,acum toti sunteti academicieni ce emana doar \”originalitate\”;amintiti-va cum copiati la teze si teste,care mai de care mai abil in copiat,apoi ranjind sfidator prin clasa cu \”trofeul\”impuscat 😉 ati luat medii de 9,ceva la bac,apoi v-ati bagat la facultati de stat pe baza de dosar si ati devenit masteranzi,doctoranzi cu aere de intelectuali…
    cunoastem nivelul acestui popor si nu mai vociferati despre indieni,alte natii,pt.ca ei chiar stiu mate,fizica,etc,in Anglia sunt cei mai buni contabili indienii…
    Si da,pe vremea lui Ceasca pana dupa revolutie,cam pana-n anii 2000 se toceau comentarii achizitionate de la profesori,cine tocea mai mult era vazut mai bine in clasa,cine se medita cu profa/ul era si mai bine vazut si note maxime,era numit si \”comandant de grupa/detasament/unitate\”;cine cara pungi de cadouri la profesori era,de asemenea,vazut bine la clasa…ca si in ziua de azi…

  14. Bai, ce smecheri sunteti voi! Cum va racaie si va mananca gandul ca unii sunt mai buni. Ai dracu! Ca da, exista oameni care au studiat pe bune, care au luptat cu letargia personala si a sistemului si care au castigat.

    Jalnica tentativa de a rade totul, de a aduce totul la acelasi mediocru nivel. Sigur, e mai comod sa te convingi ca nimeni nu e mai bun. Asa poti sta linistit si te poti freca pe burta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.