Taranii de langa noi

Vreau sa-mi cer scuze de la bun inceput locuitorilor de la sate. Stiu ca toti folosim acest termen, de “tarani”, cu conotatii negative, iar ei sarmanii lucratori ai pamantului sau doar traitori intr-un mediu mult mai curat nu au absolut nicio vina. Eu ma refer la tarani in sensul de prost educati. De marlani. De oameni care nu stiu sa se poarte adecvat mediului in care aterizeaza. Stiti voi.

Ati spune poate ca taranul de tip nou reprezinta o categorie enervanta, dar inofensiva. Cam cum e un tantar. Te sacaie, te irita, iti produce repulsie, dar, la urma urmei, daca nu e vorba de temutul tantar anofel, nu te omoara. Cu putina grija, ii poti evita sau iti poti limita expunerea la actiunile lor nocive. Ca de scapat definitiv de ei, nu ai cum. Ei fac gratare in spatele blocului, la terase stau cu picioarele lungite in asa fel incat trebuie mereu sa sari peste ei, vorbesc tare, lor le suna telefoanele la film… Nu ai altceva de facut decat sa iti pui trei randuri de termopane si dopuri in urechi. In fine, cunoasteti specia.

De curand insa am constatat ca viata uneori nu e asa de epurata de tarani pe cat mi-ar fi placut mie. Nu mai pot pleca si nu ma mai pot plimba prin locuri lipsite de logouri, de “fratica” si de palme peste burta asa cum faceam odinioara. Nu, nu mai pot. Pentru ca se intampla lucruri delicate. Cum ar fi ca unii prieteni de-ai mei se imprietenesc cu tarani. Si taranci. Si ma trezesc in unele zile ca ies la cafea in compania lor. Ca bem limonada si mancam inghetata impreuna. Si simt ca parca nu mai e filmul in care mi-ar placea sa joc.

Citeste si:  Occupy Wall Street, rascoala omului impotriva lui insusi

Si aici e problema mea. As avea nevoie de un manual de instructiuni “Cum procedam cu taranul introdus legal in viata noastra?”. Cum ar veni, acum, in virtutea legilor nescrise ale prieteniei, taranul devine si prietenul meu. Sau, daca nu chiar prietenul, atunci macar o entitate tolerata printre noi. Nu il mai pot expulza cu o privire la marginile universului recognoscibil. Nu, doamne fereste! Si uneori se intampla ca taranul sa aiba si niste apucaturi relativ omenesti, deprinse probabil in virtutea mimetismului. Zice “sarumana”, “domnita” si alte formulari cu un aer usor vetust.

Deci cum facem? Ne prefacem ca nu vedem si il tratam ca pe unul de-al “nostru” chiar daca asta il descumpaneste uneori? Ii aplicam un tratament preferential si asta presupune sa vorbim putin si pe limba lui, cu multe consoane si groaznic de stalcita? Sau ramanem integri, ne retragem si din prietenie si din taranie, cu costuri mari, trebuie s-o spun? Voi cum va reglementati relatiile – pasagere sau nu – cu taranii aterizati fara voia voastra in viata voastra?

Citeste si:  Earth Hour - Ora Pamantului 2009

Pe de alta parte, cand vine vorba de societate si trait in hatisul ei, iti dai seama ca sinceritatea este o chestiune supra-evaluata si mai deloc folositoare. Incercand sa-ti pastrezi prietenii, nu prea iti da ghes inima sa le spui franc si verde ce crezi tu despre noile lor achizitii sentimentale. Mai greu si mai greu e atunci cand taranul apare in descrierile amicei intr-o lumina idealizata, ca de tablou, cu irizari de miere si aur. Si tu parca ai avea o pruna cat un grapefreuit in gura, si simti cum limba ti se face rulou si nu poti sa ingaimi, sa scuipi printre dinti un sambure precum “Ihi”. Sau iti imaginezi scene din desene animate cu tine iesind val-vartej, in ritmul lui Speedy Gonzales, urlandu-ti revolta, undeva in gradina din spatele casei, si intorcandu-te apoi instantaneu, calma si surazatoare ca o piersica, si ridicand ceasca de ceai cu doar doua degetele.

Ca dragostea orbeste am constatat de multe ori. Ca isi bate joc de oamenii onorabili, asijderea. Are un simt al umorului teribil si face sa se produca asocieri absolut neverosimile intre o lebada si un ornitorinc. Veti spune probabil ca sunt infumurata, dar chiar imi este teribil de greu sa gasesc subiecte de conversatie comune cu ornitorincul. Cu atat mai putin, sa merg cu el in vacanta. Si, iarasi, nu stiu daca ati observat, dar cu cat inaintam in varsta, cu atat oamenii au tendinta sa-si plimbe ornitorincii peste tot. Nu ii lasa acasa si pace caci sa pare ca pana si ornitorincii se simt singuri si-i palesc nelinistea si tulburarea existentiala. Cum ar veni, si ornitorincii “e oameni”.

Citeste si:  Cine vrea sa se marite cu un milionar? Mana sus!

Eu am asa o banuiala perversa. Ii suspectez pe prietenii mei ca stiu si ei ca nu tin prin ograda un inorog. Dupa o luna, doua, trei, un an, isi dau seama. Amortirea simturilor nu e vesnica. Dar intretin iluzia asta pentru ca altfel ar fi ingrozitor de complicat. Si lucrurile merg in ritmul acesta. Mai un strans din dinti, mai o scandalizare ucisa in fasa, ornitorincul isi sapa galeria in mediul nostru si, de unde la inceput era mai stanjenit asa, in calitatea lui de minoritar, acum se lafaie in toata ornitorincimea lui.


11 Comentarii
  1. Am si eu prieteni cu prieteni tarani si am si eu prieteni tarani. Incerc sa ii tolerez pe principiul \”e si ei oameni\” si sa mai ajustez pe unde se poate. Stau si ma intreb daca uneori nu e o prostie sa ai rabdare ca mine, cu erele, sau sa le-o tai scurt clar si la obiect: BA TARANULE! FA TARANCO! (sau fa taranc-o, cum ar scrie ea).

    Da, daca are cineva solutia miraculoasa, sa o spuna! Vreau si eu sa o aplic!

  2. da, taranoii astia sunt peste tot. asta e, ce sa le faci. asa e, nu mai ai unde merge, nu te mai poti relaxa de nimic, pentru ca apar de te-miri-unde si nu mai pleaca. mai bine pleci tu. eu nu prea am prieteni cu prieteni tarani, dar nici scumpi la vedere nu imi sunt….

  3. dupa acest articol mi-am adus aminte de un vers \”Daca eram un pic mai prost eram fericit\” ce sa mai spun..am si eu prieteni de genul :tarani\” si pot spune ca e un dezastru:)) nu sunt genul sa spun ca sunt mai cu \”mot\” decat ei, fiecare a crescut, a invatat s-a adaptat in felul lui ..in orice caz in loc sa inghit frustrata fac glume pe seama lor si joc diferite roluri si culmea :)) ornitorinci sunt amuzati:)) incerc sa ma relaxez …:))

  4. am o amica-deja cred ca pot zice aveam-care s-a cuplat cu un astfel de individ-noi ii zicem agarici- si cuprinsa de criza celor 30 de ani nemaritata- s-a hotarat sa se casatoreasca cu el. Deja ne-am indepartat de ea si ea s-a indepartat de noi. Imi pare sincer rau de ea dar pe acel agarici eu NU POT sa il suport!Si exact, si eu am impresia ca uneori isi da seama si ea cat e de penibil dar…se complace. Si mai e si mitocan-face faze de genul,,eu cand vorbesc tu taci!\” sau ,,mie femeia imi place supusa!\”
    Sa mori tu!!!ia-ti ma una cu batic in cap si tine-o numai in casa!!!

  5. Ai mare dreptate !!! Deseori suntem \”sufocati\” de unele capuse de astea inculte care ne zgarie timpanul cu greselile lor gramaticale si ne afecteaza vederea cand citim sms-uri fara cratima si 2 de i cand e cazul,care nici macar nu vor sa invete limba romana corect,ba din contra,parca au o placere draceasca sa ne imprime prostia lor pe creier;de asemenea sunt foarte iritati cand sunt corectati \”ce te crezi mai destept/a?\”
    din pacate nu ne putem autoizola de ei in societate 🙁 si nici sa ne abandonam casele cand ne afuma rufele cu gratarul si ne urla maneaua si tzoparlanismele din cine stie ce unghi

  6. Sa va spun ultimul taran pe care l-am vazut aseara? Bine ca nu il cunosc…
    e un taran cu bemve tunat, care, pe o straduta intre blocuri a trecut cu 70 la ora, huruind in draci ca doar avea masina tunata. Ce a insemnat asta pentru comunitate?
    Cel putin 10 alarme de la masini au inceput sa tiuie ca dracu!!!!

    Iti dai seama ce mandru e el?

  7. Nimic nu ma enerveaza mai tare decat incultii cu o masina furata de prin vecini,umbland prin oras cu manelele la maxim,fluierand fetele pe trecerea de pietoni si injurand cate o babuta care are nesabuinta sa treaca pe verde.Culmea e ca mai auzi si cate un:\”vai draga,uite ce tare e tipul\”.sa nu iti vina sa fugi mancand pamantul???

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.