fbpx

Terorismul sarbatorilor de iarna

In puzderia de urari, strivit de cumpana dintre ani, invocata negresit, sub multimea de traditii contrafacute, batut si de vantul sarbatorilor trendy, caci, nu-i asa, se poarta eclectismul, chit ca unii inteleg prin asta sa puna pe aceeasi masa piftia si caviarul luat de la Carrefour, ti se cere sa-ti redactezi „rezolutiile” de inceput de an. Oricat au strigat unii carcotasi precum subsemnata ca in limba romana „rezolutie” inseamna altceva decat in engleza, termenul s-a incetatenit, iar cuvantul a atras dupa sine actiunea propriu-zisa. Rezolutiile au duduit mai ceva ca petardele, la fel ca „sperantele de mai bine”.

Nu stiu altii cum fac fata, dar pe mine ma apuca un mare dor de fugit in lume sau macar sub o plapuma in aceasta perioada a anului. Si in fiecare an, visul meu adie a cvasi-terorism. Am fantezii murdare, de-a dreptul perverse, cu cozonaci explodati, paiete ratacite in caltabosi, iar la sania mosului, sa vad inhamati niste mate hamesite. Am tacut inainte de teama sa nu daunez cumva heirupismului general si chefului. Acum, ca a trecut urgia, in timp ce va faceti curat in frigidere (parol, am vazut eu la tv, „romanii” au ramas cu multe provizii neconsumate dupa diluviul sarbatoresc, provizii carora li se desena tristul si umilul traseu spre castronul cainelui, patruped pe care chiar membrii casei il priveau chiar cu oaresce compatimire), sunt libera sa fiu pe cat de acritura poftesc.

Citeste si:  Copilul meu e homosexual!

Acritura am zis? Stati linistiti, nu va voi da remedii contra mahmurelii, am incredere ca v-ati descurcat singuri, doar presa ne-a invatat zilele astea cum sa ne dregem dupa „bunataturile” de sarbatori. Ca, deh, ti se face si greata de la atata „bine”.

In noua ordine, sa te simti bine a devenit aproape o obligatie. Ce fel de ratat nu se simte bine de Craciun si Revelion? Ce fel de individ trebuie sa fii ca sa nu te lasi tarat in caruselul festivismelor, sa nu pui umarul la bolovanul numit „spirit de sarbatoare”?
Sarbatorile au ajuns niste scheme complicate cu casute ce trebuie bifate. Cadouri, mancare, tinute si, la sfarsit, nelipsitele „rezolutii”. Daca nu ai suficienti bani pentru dezmatul intestinelor, e vai de capul tau. Trebuie sa faci un credit, sa te imprumuti la matusi, sarbatoarea trebuie tratata cu seriozitate si necesita eforturi. Multe eforturi.

Cel mai ironic titlu dintre cele frecvente in perioada asta si de departe cel care ilustreaza cel mai potrivit noul spirit mi s-a parut „Cum sa faci fata sarbatorilor de iarna?”.

Dupa ce te-ai zbatut atat ca sa iti pui ficatul la munca, dupa ce ai iesit victorios din lupta aglomerarilor din trafic, din goana dupa rezervari si oferte care mai de care mai avantajoase, de atata sarbatoare, te pomenesti luni, pe sase ianuarie (daca esti norocos, daca nu, mai devreme) la serviciu, avand energia unui rac dat de trei ori in clocot. Efectele perverse ale sarbatorilor. Ce usurare ca ai apucat, undeva intre o felie de toba si aruncatul unei petarde in creierii muntilor, sa scrii pe o agenda misto ce ai tu de gand anul asta si la ce visezi. Acum n-ai fi in stare sa compui o propozitie simpla, daramite sa creionezi planuri marete. Ce-nseamna, domnule, o strasnica organizare!

Citeste si:  De ce n-ai, ma, sapca?
4 Comentarii
  1. Irina, credeam ca doar eu am sentimentul asta in ce priveste Sarbatorile de iarna. Si mie mi-e groaza de ele. Si eu as pleca undeva departe in perioada lor. Concret, si anul acesta am incruntat sprancenele multor apropiati, rude, cunostinte pentru ca eu n-am facut sarmale, piftie, caltabos, toba, carnati, nici macar salata de Boeuf, nu am umplut cosul la supermarket, am evitat sa stau la cozile alea imense si m-am limitat la niste cadouri simbolice, deci, clar sunt in amonte nu in aval cu Sarbatorile astea.

  2. Borntobewoman, da, uneori imi vine sa le mut pentru mine 😛 intr-o alta perioada a anului, cand lucrurile arata mai decent. 🙂

    De obicei, se vorbeste de depresiile celor singuri, fara familie, in perioada asta. Cred ca nici ceilalti nu-s prea feriti. Tot festivismul asta, toata fierberea sunt de natura sa epuizeze psihic orice om care se opreste putin si mai si cugeta, nu doar consuma.

    Dar deh, ideea e cu totul alta: stomacul plin incetineste activitatea cerebrala.

  3. Ai perfecta dreptate. De exemplu, in anii studentiei, cand plecam acasa, de Sarbatori, din centrul universitar unde eram, pentru mine incepea chinul suprem. Gaseam acasa o masa gemand de toate cele, o mama stoarsa de efort, palida si trecuta inainte de vreme, un tata obosit de nenumaratele sacose carate de la piata la etajul 3, alte rude pe la care trebuia sa ma perind si de la care trebuia sa mananc tot din farfurie, ca altfel se simteau jignite, practic, pentru mine Sarbatorile insemnau GHIFTUIRE si-atat. Si nu vreau sa transmit asta urmasilor mei.

  4. eu nu urasc sarbatorile, ci le ador. pentru mine nu inseamna indopare si alergatura, ci beculete, bradul pe care ador sa-l impodobesc si compania familiei sau a prietenilor. nu am 100 de rude, nu merg obligata pe la toti ca sa consum tone de mancare. mama gateste slab si strictul necesar si daca mai mergem in vizita la cineva, nu inseamna ca e ultima masa din viata mea. cadourile le iau din timp, nu ma calc in picioare in ultimele zile si caut chestii utile. niciodata nu iau in seama isteria din oras, sa participe altii la ea. atmosfera sarbatorilor e in sufletul fiecaruia. \”apucaturile\” festive tin de educatie, de obiceiuri. pentru mine, sarbatorile vor fi intotdeauna ceva minunat si in fiecare an ma gandesc, macar in noaptea de ajun, cat de norocoasa sunt ca am cat am si cum unii, undeva, probabil simt doar singuratate si foame. comercialul intra in sufletul nostru in oricare alta zi, nu doar de sarbatori, si intra pentru ca ii permitem si suntem dementi ai consumului. daca alegem sa ne bucuram de viata, nu sa fim sclavii comerciantilor, sarbatorile nu vor fi decat magice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.