Transplantul de organe si amintirile celulare

Prin „transplantul de tesuturi si/sau de organe” se intelege acea activitate medicala complexa care, in scop terapeutic, inlocuieste tesuturi si/sau organe umane compromise morfologic si functional, din corpul unui subiect uman cu alte structuri similare, dovedite ca fiind sanatoase.

In legile din drepturile omului reies urmatoarele: corpul uman este sacru, intangibil, el trebuie respectat, atat in timpul vietii, cat si dupa moarte si nu poate sa faca obiectul nici unui comert. Pentru a respecta toate acestea, in normele de drept international s-au adoptat tot felul de legi si reglementari care stabilesc principiile generale ce stau la baza donarii de organe. Printre acestea, le amintim pe urmatoarele: principiul respectarii demnitatii umane, al interzicerii oricaror atingeri aduse acesteia, principiul anonimatului donatorului si, printre altele, si al gratuitatii.

Orice act prin care se aduce un prejudiciu integritatii corpului uman este sanctionat de Codul Penal. Pentru ca totul sa fie in conformitate cu aceste drepturi, este necesar ca acest gest suprem sa vina ca o daruire din partea unui om fata de un semen al sau, gest facut in conditiile unei generozitati sanatoase si rezonabile.

Din punct de vedere medical, exista cateva diferente pe care orice om ar trebui sa le cunoasca. Grefa reprezinta o operatie de transpunere si aplicare in alte zone ale corpului a unor fragmente provenind de la aceeasi persoana. Prin transplant se intelege, pe langa interventia chirugicala suferita, si restabilirea curentului sanguin. Autotransplantul este transferul unui organ in corpul aceleiasi persoane, insa intr-un alt loc (de exemplu, mai sus sau mai jos, mai la stanga sau mai la dreapta).

Moartea biologica se produce atunci cand organele vitale au intrat deja in proces de alterare, adica a inceput procesul de necrozare al tesuturilor. Moartea clinica se refera la incetarea functiilor vitale, insa fara ca organele sa se fi alterat in mod ireversibil, de aceea este posibil ca functiile acestora sa fie reactivate prin terapie intensiva si reanimare. Moartea aparenta reprezinta fenomenul cand functiile vitale sunt atat de slabe incat pot fi percepute doar cu aparate. In cele din urma, moartea cerebrala presupune alterarea ireversibila a vietii celulelor creierului. Chiar daca inima inca mai pulseaza, creierul este „mort”, ceea ce pentru noi mai este cunosut ca o coma de grad maxim. Din punct de vedere juridic, moartea este considerata una singura si anume cea declarata din punct de vedere medical. Pentru ca o persoana sa fie declarata moarta, ea trebuie sa indeplineasca cele trei criterii, asta pentru a fi siguri ca se vor produce greseli inadmisibile: oprirea inimii, absenta respiratiei spontane, moartea cerebrala.

Citeste si:  Un francez insulta, sute de romani expectoreaza

Transplantele de organe au luat amploare in a doua jumatate a secolului XX. Pana in 1959, singurul transplant posibil era cel intre gemeni. O serie de trasplante de rinichi au fost realizate cu succes la Boston de catre echipa doctorului J.Merrill. Insa nu in toate cazurile transplantele dadeau rezultate bune. De foarte multe ori, medicii s-au lovit de refuzul organismului beneficiarului fata de corpul strain. In anul 1952, un trasnplant de rinichi de la o mama la fiul sau a fost efectuat cu brio la spitalul Necker din Paris de catre Jan Hamburger, acesta fiind si cel care a propus compararea grupelor leucocitare ale donatorului si ale primitorului in vederea sortarii transplanturilor.

Statisticile arata ca pana la sfarsitul sec.al XX-lea s-au efectuat circa 100.000 de transplanturi de rinichi, proportia de reusita fiind de 80%. In cazul transplanturilor de inima, dintr-un total de 600, rata succesului a fost de 70%. La transplanturile de ficat din 560, proportia de succese a fost de 20-30%. Cele mai slabe rezultate s-au inregistrat insa in cazul celor 250 de transplanturi de plamani, rata de reusita fiind doar de 10-15%.

In Romania, primul transplant renal a fost efectuat la Spitalul Fundeni de catre profesorul doctor Eugen Proca in 1980, iar in anul 1981, la Spitalul Judetean Timisoara, doctorul Petru Gradan impreuna cu echipa lui a efectuat primul trasnplant de rinichi prelevat de la un cadavru. In acest sens, trebuie tinut cont si de diferenta dintre cei doi termeni. Transplant inseamna atunci cand iei un organ de la o persoana in viata, iar prelevare inseamna atunci cand organul este luat de la o persoana decedata.

Cu ce ochi priveste biserica transplantul de organe si tesuturi? Biserica sustine ca binecuvanteaza orice practica medicala in vederea reducerii suferintei in lume atata timp cat oamenii sunt informati corect, iar acestia tin cont de faptul ca inlocuirea organelor se face pentru ameliorarea vietii suferindului si nu pentru eternizarea acesteia.
Transplantul trebuie facut de buna voie si in nici un caz in schimbul unor bunuri materiale nici de catre donator in sine si nici de catre familia acestuia. Acest gest ar atenta la integritatea fiintei umane si la degradarea ei. De asemenea, ea se mai opune cu desavarsire prelevarii organelor prin alte mijloace cum ar fi: lipsirea de libertate fizica sau psihica.

Citeste si:  Valentine's Day versus Dragobete

Biserica nu este de acord nici cu transplantul tesuturilor embrionare care pot compromite fatul si nici cu utilizarea pentru transplant a organelor nou-nascutilor, chiar daca acestia nu sunt dezvoltati complet si exista riscul de a muri. Ea se opune cu vehementa in cazul unor persoane de a deveni donatori de organe cu conditia sa fie eutanasiati.

Insa, in egala masura, biserica ii sustine si ii intelege pe cei care nu doresc sa isi ofere organele spre a face un asemenea gest.

De-a lungul timpului, foarte multi oameni care au suferit transplanturi de organe, in special de inima, au manifestat un fenomen ciudat. Acestia au dezvaluit ca personalitatea si gusturile lor s-au schimbat simtitor dupa ce au primit inima noua. Ba mai mult, au amintiri, viseaza anumite intamplari in mod constant, percep anumite senzatii olfactive sau isi amintesc lucruri pe care nu le-au facut niciodata. S-ar crede ca beneficiarii trec printr-un soi de evenimente ce releva faptul ca acestora li se transmit prin organele respective amintiri ale donatorului.

Unii specialisti sustin ca acest lucru se intampla datorita memoriei celulare. In general, procesul de invatare implica, in primul rand, sistemul nervos si, in al doilea rand, sistemul imunitar. Atunci cand pentru prima oara s-au observat schimbari de personalitate in randul beneficiarilor de pe urma transplanturilor, explicatiile au fost ca administrarea medicamentelor imunosupresoare ar fi de vina. Multi medici au sustinut ca acestea sunt doar efectele datorate medicamentatiei insotite, de asemenea, si de stresul psihosocial si de psihopatologia preexistenta in asemenea cazuri.

Totusi, acesti omaneni sustin si, uneori, chiar demonstreaza ca vad anumite persoane si intamplari, insa le percep ca si cum ar fi ale lor. Acestia recunosc in mod surprinzator animiti oameni pe care nu i-au cunoscut inainte. De multe ori, au tendinta sa manifeste in mod inconstient comportamente afectuoase fata de persoanele respective, avand trairi pe care nici ei insisi nu si le recunosc si afirma ca sunt noi.

Spre exemplu, cazul baietelului Carter, care a primit o inima de la donatorul sau Jerry, in varsta de numai 16 luni, care s-a inecat in cada, a starnit diverse controverse. Mama donatorului, medic de profesie, nu si-a putut explica cele intamplate. Cand Carter a vazut-o pentru prima oara a numit-o „mama”. Acesta a fost primul semn in legatura cu micutul care manifesta un comportament dubios. Familiile celor doi, atat a donatorului, cat si a beneficiarului, au povestit o alta intamplare destul de stranie. Desi nu il cunostea pe tatal lui Jerry, atunci cand Carter a intrat in biserica unde se afla acesta, s-a dus direct la el. Fara doar si poate, l-a recunoscut din multimea de oameni, iar urmatorul gest a fost sa il imbratiseze. Acesta l-a numit pe tatal donatorului „tata”, lucru intalnit si in cazul mamei. In plus micutul Jerry inainte sa moara avea o usoara paralizie cerebrala pe partea stanga. Acum Carter se pare ca, in mod misterios, o mosteneste. Acesta nu este decat unul din multimea de cazuri intalnite de la inceputul trasplanturilor cu organe.

Citeste si:  Cat de toleranta e bine sa fii intr-o relatie?

Teoria sistemelor vii sustine in mod explicit ca toate celulele vii poseda o anumita memorie si subsisteme functionale care iau decizii. Mai mult, recenta integrare a teoriei sistemelor cu conceptul de energie denumita si „teoria dinamica a sistemelor energetice” asigura o logica convingatoare, conform careia toate sistemele dinamice au functia de a depozita informatie si energie in diferite grade. Toate aceste lucruri sunt legate de mecanismul memoriei sistematice care explica aceste „amintiri”.

Episoade de „amintiri” exista in toate sistemele atomice, moleculare si celulare, de aceea ar trebui sa se gaseasca in aceste sisteme dovezi ale memoriei sistematice atomice, ale memoriei sistematice moleculare si ale memoriei sistemului celular. Specialistii au inclus in acest mecanism sistematic si homeopatia. Astfel, se explica faptul ca beneficIarii transplanTurilor pot experimenta trairi ale donatorului prin aceste depozite facute in celulele din organele transplantate.

Ce reprezinta sufletul? Creierul sau inima? Este greu de spus in aceste conditii. In mod normal, luand-o pe calea spirituala, a religiei, sufletul reprezinta inima, creierul fiind constiinta. Insa, in mod normal, atunci cand activitatea creierului inceteaza, inceteaza si activitatea sufletului. Desi, in anumite cazuri, inima continua sa bata, „sufletul” nu mai exista. Asadar creierul ar fi sufletul, creierul ne desemneaza ca forma de existenta, ca „eu” interior. Altii ar spune ca creierul nostru este principalul responsabil pentru ceea ce percem, iar inima este organul prin care toate trairile noastre sunt filtrate. Tocmai asa se si explica unele boli de inima care au legatura cu emotiile.


2 Comentarii
  1. ce interesant..
    nu stiu ce sa zic despre schimbarile de personalitate ale celor ce au primit organele altora..insa o samanta de adevar poate sa existe in tot. oricum e f interesanta ideea cu celulele vii.

  2. Iulia, te rog poti sa imi spui si mie de unde te-ai inspirat? Mi se pare interesant subiectul si misterios in acelasi timp
    Nu stiu ce sa zic in cazul memoriei celulare, stiu doar ca se face transplant de valve cardiace luandu-se valve de la porc…..aici memoria celulara in ce consta. Asta e si motivul pt care sunt curioasa de unde te-ai inspirat, vreau sa flu mai multe…cine stie…poate vreodata un rezidentiat in chirurgie de transplant 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.