fbpx

Tu ce alegi: cariera sau copilul?

Daca traiai poate acum o suta de ani, era aberant sa iti pui o asemenea intrebare din moment ce se stia clar care este prioritatea, dar si datoria femeilor de pretutindeni. La acea vreme, numai cele care aveau probleme de sanatate, erau „absolvite” de aceasta indatorire, si erau profund compatimite sau, dupa caz, repudiate. Ca doar niciun barbat nu voia langa el o femeie „stearpa”, pe care sa o ia de sotie cu buna stiinta si sa nu ii poata darui un mostenitor.

Intre timp, societatea a trecut prin diferite perioade si astfel a suferit schimbari majore. In prezent, femeile au libertatea, adica dreptul natural si firesc de a alege sa aduca pe lume un copil.

Cu toate ca legile raman nescrise, iar fenomenul prezentat mai sus s-a abolit complet, daca esti femeie si ti se intampla sa fii casatorita de ceva vreme si, cu atat mai mult, sa ai o varsta inaintata, nu vei fi scutita de la a-ti rasuna in timpane intrebarea: „Si pe cand un copil?”. Desi este o intrebare total nepoliticoasa, devenind la un moment dat chiar impertinenta, oamenii din jur nu se sfiesc sa o puna. Ei nu realizeaza ca prin adresarea acestei intrebari, pot pune persoana interogata intr-o postura mai putin placuta, din cauza raspunsului pe care acestia il asteapta. Sa nu uitam ca de multe ori, in spatele unui „cand o veni”, se ascunde, de fapt, un „nu pot” cauzat de o problema medicala.

Insa nu doar oamenii de rand intreaba. Chiar si atunci cand te duci la un cabinet ginecologic pentru un control, medicul iti va adresa intrebarea cu pricina. Iar daca ai trecut de cele treizeci de primaveri, iti va veni cu sfaturi si dojeniri cum ca: „acum e vremea, mai tarziu o sa iti fie mai greu” si altele de genul acesta. Asadar se pare ca ideea de „trebuie” ramane din pacate pe val. Nu ca nu ar fi cel mai frumos lucru din lume sa dai nastere unui copil, insa acest lucru nu trebuie privit ca o obligatie, nu trebuie impus, ci trebuie simtit si dorit. Se pare ca nu conteaza faptul ca nu se arata nici un tatic disponibil sau ca muncesti atat de mult incat ti-e imposibil sa mai faci si altceva. Stiu ca ultima scuza pare un pic mai nepotrivita, insa o sa va mirati cate femei o invoca de fiecare data cand au ocazia. E drept insa, ca nu putem crede acum, ca nu mai faci dragoste cu sotul din cauza job-ului.

Daca inainte planificarea sarcinii aproape ca nici nu exista, in zilele noastre, foarte multe femei se gandesc nu de doua, ci chiar de mai multe ori inainte de a face marele pas. Se pare ca acest lucru vine si ca o influenta, ca doar daca tot ne descurcam atat de bine in domenii in care pana nu demult erau numai barbati, nu e de mirare ca am si imprumutat cate ceva din mentalitatea lor.

Dar sa stii ca este adevarat! Cu cat te vei gandi mai mult, cu atat vei da inapoi de la punerea in practica a ideii de a deveni mama. Tinerele mamici afirma ca, daca ar mai fi asteptat mai mult timp, nu ar mai fi facut niciun copil. Si, intr-adevar, daca te gandesti de prea multe ori si intorci situatia pe toate partile, o sa ti se para ca ai mai multe de pierdut decat de castigat. Te apuca frica, intri in depresie si te retragi frumusel.

Asadar, se pare ca varsta frageda este un aliat, atat din punct de vedere medical, cat si din cel al mentalitatii si al rabdarii. Nu trebuie sa uitam nici entuziasmul! Cu trecerea timpului, iti vei da seama ca ai crescut impreuna cu copilul tau, iar atunci cand vei avea 35 si ani, iar fiica sau fiul va avea 15, vei realiza ca esti cu mult mai implinita decat colegele tale de birou sau prietenele ori vecinele care au ales libertatea si independenta din cauza ca totul li se parea prea greu.

Sa cresti un copil se spune ca este un lucru firesc, chiar daca la inceput ai unele temeri. Este in natura noastra, a femeilor sa ii ocrotim pe cei mici, iar acest lucru se intampla si datorita instinctului matern care de foarte multe ori se declanseaza la nastere.

Luand-o pe cealalta parte, este adevarat ca in momentul in care te decizi sa faci un copil, trebuie sa ii oferi totusi minimul de conditii necesare cresterii si educatiei lui sanatoase din toate punctele de vedere. Dar daca pornesti de la premisa ca trebuie sa fii mai intai realizata pe plan profesional, sa ai o vila si doua masini in curte plus vreun cont gras in banca, ai abandonat din start ideea. Si asta pentru ca exista oameni care muncesc o viata si nu reusesc sa stranga atatea.

Citeste si:  Abstinenta nu mai primeste bani

Insa daca pleci de la ideea ca un copil este un dar de la Dumnezeu, o minune, ai sa vezi cum dupa nastere, multe lucruri se aranjeaza ca prin farmec. Si nu este o parere personala, sunt marturiile a zeci de mii de mamici care au adus pe lume copii, unele dintre ele fiind printre cele mai nepregatite, atat psihic, cat si din punct de vedere material.

Procentajul de femei care se lamenteaza ca si-au distrus viata cand au devenit mamici este cu mult mai mic decat cel al celor care declara ca sunt fericite cu schimbarea. Iar acest lucru este firesc, insa noi nu il putem intelege decat dupa ce vom da nastere.

Datorita abundentei de informatii, oamenii gandesc mult mai matur la varste mult mai fragede fata de generatiile din trecut. Nu e de mirare ca o tanara de 20 de ani este capabila sa isi planifice viata, in cele mai mici detalii: „La 25 de ani, dupa ce termin facultatea si masterul si imi voi gasi un job bun, ma voi casatori. La 26, voi ramane insarcinata urmand sa nasc la 27 si, dupa vreo doi ani, ceea ce inseamna la 29, voi naste al doilea copil. Asta inseamna ca pana la 30 de ani voi fi deja mamica cu doi copii!

In Romania, statisticile stau cam in felul urmator: 50% dintre femeile din mediul urban isi planifica sarcina, 25 de ani este varsta medie la care o femeie devine mama acum, spre deosebire de 21 de ani in 1970. In ceea ce priveste cariera, 72% dintre mamele cu copil de peste un an muncesc, fata de 39% in 1976, iar 55% din cele cu copil sub un an se reintorc la munca. In anul 1976, doar 31% faceau acest lucru.

Revenind la planificare, lucrurile ar trebuie sa fie deci in prezent mult mai simple. Parintii stabilesc de la inceput numarul de copii dorit, asta pana la noi dispozitii. Din moment ce stiu acest amanunt, vor pregati si camerele necesare. Astfel fiecare detaliu este stabilit de la inceput. Cine il face, se stie, stabilim cu medicul perioada cum nastem, aflam sexul. Urmeaza cine il va creste (bunicii sau bona), cand se intoarce proaspata mamica la munca.

Citeste si:  Pumni si picioare de dragul unei fuste

Ca tot veni vorba de analize, cu toate ca nu este un lucru bun, statisticile ne releva o realitate trista. Doar 10% dintre viitoarele mamici merg la analize inainte de a ramane insarcinate. Specialistii sustin ca aceasta este poate si una dintre cauzele pentru care foarte multi copii bolnavi sunt abandonati la nastere. De asemenea, si numarul avorturilor ar fi mai mic daca s-ar depista la timp anumite probleme legate de sanatatea memei si a fatului. Deci analizele medicale ar fi astfel preventive.

Cu toate astea, sa stii ca decizia iti apartine! Poti sa optezi pentru a nu avea nici un copil. Nu neaparat din motive de infertilitate ci, pur si simplu, pentru ca iti doresti altceva in viata. Este o alegere care te priveste direct si personal si nimeni ar avea dreptul sa te condamne. Stim ca un asemenea raspuns ar veni poate ca un soc pentru mama sau bunica ta care ti-ar spune: „Esti femeie, cum sa nu iti doresti sa fii mama?”

Exista persoane care au ajuns la concluzia ca: „Exista atatia copii orfani pe lume, de ce sa mai fac unul „nou”? Mai bine infiez vreo cinci! Decat sa ma chinui eu, sa am vreo problema de sanatate sau sa imi risc viata” ori: „La cat de zbuciumata e lumea in care traim acum, de ce sa dam nastere unei fiinte care se va chinui sa razbata prin aceasta lume, sa sufere sau sa se imbolnaveasca, de ce sa lupte cu efectele incalzirii globale sau cu cele ale celui de-al treilea razboi mondial?”

Indiferent de decizia pe care o vei lua, trebuie sa fii constienta ca natura feminina e foarte schimbatoare, iar ceea ce acum ti se pare decisiv, poate ca peste ani ai sa privesti cu alti ochi. Insa ai grija sa nu fie prea tarziu…

8 Comentarii
  1. Fiecare femeie isi doreste un copil al ei. Fie ca il va vrea la 20 sau la 35(in functie de educatia primita si de mediu), va vrea un copil. Daca nu va putea sa-l faca, din varii motive, sigur va adopta.
    Eu as vrea sa vorbesc putin de generatia femeilor de peste 30 de ani.Unele au deja copii-unul in general, si nu se gandesc la altul. Acestea, in general, l-au avut de foarte tinere si pentru ele au fost prioritari copiii. De acum incolo isi pot pune problema unei cariere.
    Altele, care au depasit 30 se gandesc sa il faca, si vor chiar 2. Sunt femei care au deja o cariera, afaceri, sau destule posibilitati financiare sa intretina unul-doi copii. Deci pentru aceasta categorie de femei a fost cariera intai, care isi urmeaza un drum sigur si apoi copiii, catre care isi va indrepta toata atentia.Fiindca isi permite tot ajutorul de care are nevoie.
    Deci intrebarea este, oarecum pusa intr-un mod simplist pentru ca aspectele a avea sau nu copii, la ce varsta exact, sau cariera, sunt complexe.
    Important e ca fiecare femeie sa aleaga momentul cel mai bun pentru ea cand va avea copil si cand va avea cariera.

  2. La mine la serviciu marea majoritate sunt domnisoare, desi sunt trecute de 40 ani au preferat sa se dedice carierei si nu familiei, li se pare o corvoada prea mare sa tina in spate un sot si un copil.Problema apare in momentul in care intr-un asemenea colectiv nu esti inteleasa sau esti luata de taranca proasta pentru ca te-ai decis tu sa fii mai cu mot ca altele si sa te mariti sa mai torni si doi copii.Eu una ma bucur ca am ce lasa in urma mea, simt ca nu am trait degeaba pe acest pamant, copilasii imi insenineaza zilele si ma fac sa ma simt implinita.

  3. Aleg armonia relatiei de cuplu

    …iar intre cuplu si copil, aleg cuplul. Asta pentru ca in viata, nu ne putem alege parintii si rudele, dar partenerul de viata ni-l putem alege, la fel, speram ca ne putem alege si viitorul relatiei de cuplu. Depinde aici de fiecare femeie : pentru unele femei, functia reproducatoare si instinctul matern sunt esentiale, le coplesesc, le innabusa orice fel de dragoste erotica si daca aceste instincte nu se materializeaza printr-un copil, atunci respectivele femei se sting si se ofilesc de frustrare. It\\\’s in their nature. Le inteleg… Insa problema se poate pune si invers…In sensul ca mai exista si alte femei (printre care si subsemnata) pentru care ideea de maternitate echivaleaza cu o intreaga gama de senzatii negative, de la dezgust si repulsie intensa pana la fobie si sacrificii supraumane pe care aceste femei nu sunt pregatite nici in ruptul capului sa si le asume.

    In plus, imi spunea cineva odata ca un copil e un mic monstrulet care alunga pasiunea din cuplu si dragostea din pat. Eu personal, nu cred ca mi-as putea vreodata asuma acest risc. Pe principiul ca omul de rand invata din propriile greseli iar omul destept invata din greselile altora, ma uit in jurul meu, la cunostinte si prietene, citesc pe forumuri confesiuni, pareri, opinii…si imi dau seama ca nu vreau sa fac aceasta greseala. Mai ales ca nici nu m-a coplesit niciodata nici un sentiment matern iar ideea de sarcina, nastere, alaptare si toate porcariile aferente imi repugna in totalitate.
    Noi, aceste femei (si credeti-ma, suntem destul de multe!) reprezentam o minoritate persecutata (nu am gasit cuvantul potrivit) in societatea romaneasca de astazi, asta in contextul in care minoritatile de gay si lesbiene incep sa-si castige, incet si timid, drepturile cuvenite. Din pacate, facem parte dintr-o societatate romaneasca intoleranta si habotnica, cu viziuni inguste, o societatate pentru care functia principala a femeii este cea de reproducere, asta in detrimentul oricaror altor trasaturi, aspiratii si expectatii care fac dintr-o femeie un indivd uman c o personalitate aparte si nu doar o unealta de reproducere….

    Cat despre cariera, nici asta nu este pe atat de importanata pe cat se trambiteaza sus si tare de catre pseudo-cultura de tip corporatist..Cel mai important este, cred eu, sa te simti impacat cu tine insuti. 🙂

  4. ceea ce spune Ellie,pe mine m-a uimeste.dar cred ca sunt si femei care nu sunt pregatite sa fie mamici.as vrea sa povestesc ,oarecum pe scurt povestea vietii mele.poate nu am sa plictisesc prea tare.Am 40 de ani si am 2 copii,un baiat de 22 de ani si o fata de 20 de ani.m-am casatorit foarte tanara,in anul 1986,in 1987 am nascut primul copil si in 1989 al 2 lea copil.pe atunci nu aveam nimic,locuiam cand la mama cand la soacra.am terminat liceul,si mi-as fi dorit tare mult sa fac o facultate,dar din prea multe responsabilitati nu am mai reusit.cum spuneam nu aveam mai nimic,dar dupa ce am nascut si al 2-lea copil am reusit sa avem si casuta noastra.Incet,incet am strans de toate,copii au crescut,si am reusit sa le asigur tot ce au avut nevoie pentru ca am muncit si eu si sotul meu,nu a trebuit neaparat sa avem mari cariere sa putem creste copii.acum sunt studenta in primul am impreuna cu fiica mea.nu cred ca voi mai reusi sa fac cariera s-au performanta dar deja am realizat ceva.Acum am SRL-ul meu de designer vestimentar,am copii mari ,am casa,am tot ce-mi trebuie,si mai presus de orice am acesti 2 copii minunati de care toti cunoscutii mei se minuneaza ca sunt asa de mari la anii mei.Eu sunt f mandra de ei. ce pot dori mai mult de la viata?nu am facut studii la timp cu toate ca mi-as fi dorit,dar le fac acum si am sa fiu implinita.M-am maritat asa de tanara pt ca am gresit si m-am culcat cu baiatul care acum e sotul meu de 23 de ani si familia mea imediat ce a aflat au spus ca trebuie sa m-a marit ca ii fac de rusine,asa era conceptia,dar acum te poti culca cu oricine si oricat doresti ,eventual sa mai faci si intreruperi de sarcina si sa spui ca esti domnisoara si cand te casatoresti pe la 30-35 de ani sa porti rochie alba de mireasa(care inseamna puritate).Nu sunt demodata,zic eu,dar nici adepta tipelor care testeaza,n, barbati.ele isi fac cariera….dar vine timpul cand isi vor da seama cat au gresit ca nu au un copilas al lor pt care sa merite sa traiasca si sa munceasca.Multe din femeile fara copii sunt depresive,simt ca nu au rost,casa lor e goala cand nu e amantul cu ele in pat.Mi-a fost greu cand am avut copii mici dar acum am uitat,multumesc lui dumnezeu ca mi-a aranjat viata asa.Daca ar fi sa fiu tanara as face acelasi lucru.m-ai ales ca il am langa mine pe sotul meu, acelasi, de 23 de ani.acusi vom face nunta de argint si copii mei vor fi martori la nunta mea.As vrea sa v-a transmit si voua putin din fericirea pe care o simt eu.Si vreau sa spun tuturor femeilor…faceti dragelor un copilas ca ve-ti vedea cata lumina aduce in viata voastra,nu poate fi un monstrulet,nicidecum,chiar daca nu sunteti maritate dar sunteti deja o varsta faceti un copilas,sa v-a spuna mami,sa-l auzit cantand si razand.Doamne cat de frumos este.Inca odata ii multumesc lui dumnezeu pentru viata pe care o am.

  5. Un copil este intr-adevar o minune, un dar de la Dumnezeu. Eu la 30 de ani aveam deja cei trei copii. Nu mi-am pus niciodata problema ce este prioritar: cariera sau maternitatea? Primul copil l-am avut in anul III de facultate (la 21 de ani) , apoi la 27 si 3o de ani. Intre timp am fost si la servici ( si pe vremea aceea nu stateai acasa decat cateva luni) si am fost si mama. Poate ca mersul actual al lucrurilor , schimba un pic datele problemei. Acum patronii nu sunt prea incantati ca angajatele lor sa faca copii, programul de lucru nu se mai incadreaza demult in cele 8 ore pe zi prevazute de codul muncii si nu in ultimul rand , femeile incep si ele sa se afirme in meserii ce erau considerate mai mult pentru barbati, sau detin functii ce presupun raspunderi tot mai mari. Asta nu e rau. Insa, eu am avut o colega care si-a planificat viitorul in cele mai mici amanunte: sa termine o facultate, sa se angajeze, sa promoveze la serviciu, sa-si ia o masina, sa-si ia o casa si apoi sa aiba un copil. La 37 de ani , cand i-a venit randul sa faca copilul , asa cum isi propusese… din pacate nu a mai putut ramane insarcinata ( pe la 25 de ani avusese o intrerupere de sarcina). Au urmat cativa ani de tratamente , ajunsese chiar in pragul divortului. Va las sa ghiciti singuri morala. Am uitat sa va spun ca am un servici foarte bun, am functie de conducere si la 48 de ani am facut si masteratul. Acum am 50 de ani si baiatul cel mai mare are 29 de ani. E frumos, nu-i asa?

  6. SUPER,Anideli,super.ce poti sa-ti doresti mai mult de la viata.eu sunt inca studenta dar pana la 45-46 poate dau si eu master-ul.asta da viata implinita.daca stai si te uiti mereu ai nevoie de ce ceva casa,masina mobila,pana una alta trebuie sa schimbi masina,mobila se strica si trebuie alta ,mereu ai de facut cate ceva.dar nu uitati fetelor(doamnelor)sa faceti si un copilas sa aveti pentru cine munci ,caci el ramane dupa voi si v-a poarta amintirea nu seful de la unitatea unde ai facut cariera si nici vila s-au masina.voi hotarati ce face-ti cu rostul vostru pe pamant.v-a doresc multa intelepciune.

  7. Mi-as dori foarte mult un copil acum la 20 de ani. Pe plan sentimental, in relatia de cuplu ma simt si sunt deja implinita, avand o relatie de peste 5 ani cu prietenul meu. Dar ce este de facut daca deja mi-am ales drumul in cariera si daca viitoarea mea meserie va fi aceea de a naviga? As putea face un copil acum, dar cand va veni timpul sa plec in voiaj ce se va intampla cu copilul? Cui i-l voi lasa? Nu pot sa-l las nici parintilor mei si nici parintilor lui si asta nu pentru ca nu mi-as dori eu, ci pentru ca situatia nu-mi permite si poate soarta mi-a fost un pic potrivnica daca pot spune asa. Nici prietenul, si totodata viitorul meu sot, nu va putea sa-l creasca deoarece si el va fi tot navigator… asadar amandoi vom petrece foarte mult timp in afara tarii. Nu vreau sa navig toata viata ci doar cativa ani, dar din punctul de vedere al faptului ca vreau un copil acum cat sunt tanara anii astia vor fi ani pierduti, insa privind din punctul de vedere al carierei vor fi ani prosperi. Asadar la mine nu se va realiza visul acela de a avea copii la 20 de ani…poate mai incolo pe la 26-27 de ani da…dar timpul trece si nu ni-l mai da nimeni inapoi.
    Parerea mea este ca cine poate sa faca un copil acum la 18-20 de ani si sa-i asigure minum de conditii, sa-l faca, pentru ca mai tarziu poate sa apara si conflictul intre generatii(desi asta este discutabil, depinde mult si de mentalitate dar evoluam psihic si emotional in timp fara sa ne dam seama). Dupa ce faci un copil lucrurile se vor aranja de la sine mai usor sau mai greu, consider eu, dar nimic in viata nu este usor mai ales in zilele noastre. Daca tot amanam momentul venirii unui copil pe lume gandindu-ne la partea financiara…s-ar putea ca la un moment dat sa fie prea tarziu sau sa ne trezim peste 10 ani cu o situatie materiala nu foarte diferita de cea actuala si atunci vom spune ca am irosit timpul degeaba si dupa cum am mai spus acesta se scurge ireversibil…

  8. hmmm….acum o sa va spun si poveste mea, pe scurt ( ca sa nu va plictisesc) sau mai bine spus punctul de vedere.
    sunt o tanara mamica de aprox. 2 anisori ( atat are bebe). consider ca viata si Dumnezeu a fost foarte darnic cu mine din acest punct de vedere. sa va spun coordonatele mele: sunt impreuna cu tatal copilului meu de 10 ani, ne-am casatorit legal acum 5 ani insa nunta propriu-zisa am facut-o acum 4 ani, adica la un an dupa cununia civila. eu am 30 de ani, anul acesta urmeaza sa fac 31.
    consider ca copilasul meu este ce mai mare ralizare a vietii mele. nici o reusita profesionala sau materiala nu ar putea sa imi ofere implinirea si fericirea pe care mi-o aduce baietelul meu. intr-adevar, nu sunt o femeie de cariera si nici nu mi-as dori! prefer mai degraba sa fiu un om normal, cu indeletniciri obisnuite, cu bucuriile cotidine pe care ni le ofera viata. NU, NU trebuie sa fii o inculta sau \”de la tara\”, pentru a iti dori sa fii mai intai de toate mama si femeie si apoi om de afaceri sau de cariera.
    in plus, dc esti capabil, aceste doua lucruri pot merge mana-n-mana.
    asa cum spuneam, nici o bucurie din lume, nu se compara cu aceea de a deveni mama. nici eu nu intelegeam inainte, cand imi spuneau altii sau altele. insa cand mi-am vz pentru prima oara copilasul si l-am tinut in brate, AM INTELES CE INSEAMNA SA FII CU ADEVARAT FERICIT! poate ca unii nu pot intelege si nu poti explica unui om acest lucru, cum nu poti explica ce e \”dulcele\”
    sincer, dc mi-ar permite sanatatea si partea materiala, as mai aduce pe lume cel putin 2 copii.
    si credeti-ma ca aici nu e vb de emanciparea femeii….este vb de convingerile si dorintele fiecaruia.

Lasă un răspuns la mihaela Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.