fbpx

Un alt fel de eroine

Ca femeie, in societatea de azi, ti se prescriu mai multe conduite, mai multe stiluri de viata si valori pe care trebuie sa le intrupezi. In functe de mediul social, de familia in care ai deschis ochii, pe un umeras te asteapta o haina pe care se presupune ca o vei imbraca la varsta adulta. Hainele acestea nu apartin unui singur “designer” asa cum s-ar putea crede caci pana si inca primitiva societate romaneasca cunoaste mai multe directii, mai multe podiumuri. Undeva se asteapta de la o femeie sa devina director al unei multinationale. In alta parte sa fie mama devotata. Altundeva, sa se marite pur si simplu. Daca in basme existau ursitori, acum exista cerinte si modele carora trebuie sa le dam curs, exista “taskuri” de o viata.

Unele dintre noi reusesc, cu mai mult sau mai putin succes, sa se conformeze, sa intre in acel vesmant, imbratisandu-si conditia. Altele, nu. Acestea sunt privite, in genere, ca fiind marile rebele ale zilelor noastre intr-o lume in care rebeliunea si-a pierdut aura eroica de altadata. Caci se considera ca majoritatea obiectivelor au fost cucerite asa ca nu mai e nimic de doborat. Uitandu-ma insa in jurul meu, vad femei care poate n-ar constitui subiectul unui film de Hollywood, dar s-au transformat totusi in protagonistele propriilor lor vieti. Au refuzat haina ce le astepta pe umeras si si-au croit una noua, conform viziunii lor. Ceea ce este interesant este ca poti fi “eroina” in moduri foarte diferite, niciuna nesemanandu-i celeilalte. Am incercat sa schitez parametrii care i-ar putea conferi unei femei o asa titulatura in zilele noastre, cand nu mai este cazul militantismului agresiv. Cel putin, nu in societatea noastra.

Citeste si:  Despre bani si despre politica, ce nu stiati ca ar trebui sa stiti

Exista femei care nu-si doresc copii

Si care ar putea sa-i aiba. Adica da, sunt casatorite, castiga satisfacator, nu au probleme medicale si, cu toate acestea, zic “nu, multumesc”. Nici macar nu sunt carieriste pentru a-si ocupa timpul cu planuri de marire si fericiri salariale. Si pentru care nu e nimic mai iritant decat sa auda “Hei, pe cand un copil? Mai asteptam mult?”. Si apoi, cu ingrijorare: “E steril sotul, saracul, nu-i asa?”. Haina maternitatii, desi poate parea desueta, demodata, e una care se incapataneaza sa reziste, in multe camine si educatii. Iar cele care o refuza sunt privite, chiar si azi, ca fiind ceva profund in neregula cu ele. Daca nu e vorba de ceva fizic, atunci musai e ceva emotional. Te trezesti suspectata ca fiind rece, incapabila sa daruiesti afectiune, sa te dedici etc.

Exista femei care aleg sa fie casnice. Asta nu le face nici ratate, nici sclave

In ultimii 50 de ani, cand femeile au patruns cu forta pe piata muncii, s-a raspandit ideea dreptului la munca al femeii. Acum, normal este sa muncesti in fiecare zi undeva, cel putin opt ore si anormal este sa ramai acasa cu aceiasi copii pe care trebuie neaparat sa ti-i doresti. Am inceput sa ne uitam cu compasiune si cu usor dispret la casnice. Se uita insa ca munca este o alegere, un drept, nu o datorie. S-o recunoastem: casnicele ne par usor tampitele. Trebuie sa fii mama, asta e clar, dar nu sa te dedici 100%. E mult mai normal sa te imparti intre cele doua. In ceea ce ma priveste, si statutul de casnica este o meserie. Cu alt gen de recompense decat cele pe care le obtinem noi, celelalte.
Cred ca ne-ar prinde bine un exercitiu de sinceritate: cine e mai libera – femeia care sta acasa si se dedica total copiilor ei sau femeile care merg la serviciu si urasc in fiecare minut ceea ce fac? Pentru ca nu toate avem sansa de a activa intr-un domeniu care sa ne placa cu adevarat. O facem insa pentru ca nu avem de ales. Nici macar nu mai constientizam cat de bine ne-am obisnuit cu aceasta zgarda in jurul gatului. Ne-o punem singure, ascultatoare, la gat in fiecare zi dupa ce suna desteptatorul.

Citeste si:  Femei pe catwalkul maternitatii

Un exercitiu de sinceritate: ati mai munci daca ati castiga la lotto?

Exista inca femei care se marita virgine

La fel, avem de-a face cu o norma trecuta, negata de prezent si privita acum ca pe o ciudatenie de-a dreptul exotica. Ceea ce era inainte exceptie este acum regula. Femeia care a trecut peste pragul a doua decenii de viata si are himenul inca intact e catalogata ca fiind “bolnava”, “inadaptata”, “demodata”, poate chiar frigida. Lucrul este la fel de anormal ca infierarea trecuta a femeilor care-si incepeau viata sexuala inaintea casatoriei. Am schimbat hainele, nu insa si modul in care le purtam. Azi, este un mare curaj sa-ti afirmi virginitatea!

Citeste si:  Un primar si zidul rusinii noastre

Exista femei care iubesc barbati mai tineri

Am lasat ce era mai “bun” la sfarsit, ca sa zic asa. Vedem foarte des cupluri in care el are cu 30 de ani mai mult decat ea. Nici pe acestia nu-i crutam prea usor, dar scapa cu viata pana la urma. Insa nici nu se compara soarta lor in spatiul mediatic si social cu femeile care sunt cu barbati mai tineri. Chiar si cand diferenta este doar de 10 ani. De ce inghitim cu noduri atunci cand vedem astfel de cupluri? De ce acceptam atat de greu gandul ca si o femeie de 40 de ani are sexualitatea ei si ca viata nu ii este canalizata doar pe fagasul maternitatii si/ sau al carierei? Caci de-aici vine sentimentul de stranietate. Acceptam faptul ca ei au nevoie de “carne tanara”. Isi pune cineva insa intrebari in legatura cu nevoile amoroase ale femeii mature? Sau, dupa 40 de ani, incetam brusc sa fim atrase, sa iubim, sa tanjim?

9 Comentarii
  1. Exista femei care nu isi doresc copii. Si ce te faci cand sotul… si toti ceilalti… parintii, bunicii… dar mai ales sotul… te intreaba… \”Cand facem si noi un bebe?\”…
    Si tot timpul presiunea creste… \”Doar un copil iti implineste viata… Nu exista satisfactie mai mare decat aceea de parinte… Daca nu ai copii traiesti degeaba…\”
    Ce te faci cand simti ca nu iti doresti un copil?
    Ce te faci cand simti ca spui nu intregului calvar al sarcinii… travaliului… nasterii? Ce te faci cu teama asta infioratoare… de durerea care se preconizeaza la orizont pentru a naste un copil?
    Si de ce atunci cand intreb… primesc un raspuns de tipul… \”Pai, e ceva normal… toate femeile au trecut prin asta… Durerea este buna… Nu a murit nimeni din asta… E ceva normal\”……
    Eu raspund ca \”Eu nu sunt toate femeile! Eu sunt eu, si atat…\”
    Ce poti crede despre tine atunci cand vezi ca nu iti plac dragalaseniile altor copii? Atunci cand toti ceilalti prezenti acolo sunt intr-o stare de extaz… \”Ca uuuite, ce duuulce este!!!\” Ce te faci cand tu nu il consideri dulce?

  2. Cu sotul cred ca ar fi trebuit sa clarifici lucrurile de la inceput. Dinainte de casatorie.

    Daca teama de durere ar fi singurul impediment, cam exagerezi intr-adevar. Poti naste prin cezariana, exista epidurala etc. A mai evoluat si medicina nasterilor.

    Si nu, nu e nimic in neregula cu faptul ca nu iti doresti copii si ca nu ti se par dragalasi. Asa ca poti sa ai in continuare o parere buna despre tine:D.

    Iti marturisesc ceva: pe mine chiar ma irita miorlaielile pe care le trezeste un copil in adultii din jur care incep sa se poarte ca si cand brusc le-a scazut iq-ul.
    Nu esti singura 🙂

  3. Excelent articol!!!!!!
    Felicitari!!!!
    Cred ca se putea spune ceva si despre femeile care aleg sa fie singure si nu vor sa se marite (adiacent categoriei \”nu vor copii\”), care prefera sa traiasca \”in pacat\” decat sa se spovedeasca la preot si sa vina primarul sau ofiterul starii civile sa le spuna: hai ma si voi, faceti si voi sex organizat, ce mama naibii!!!:))

  4. @Aqua, i feel just the same. Fii tare, nu renunta la tine insati, la linistea si confortul tau psihic doar pentru a face pe plac celorlalti. Gandeste-te ca nu e bine sa te minti pe tine insati, sa te minti frumos cand de fapt totul se poate transforma intr-un cosmar. Eu consider ca numai atunci cand iti doresti CU ADEVARAT un copil, numai atunci sa-l si aduci pe lume. Pentru ca altfel nu cred ca ai putea sa suporti cu stoicism toate sacrificiile/durerile si privatiunile de tot felul care vin o data cu un copil pe care nici macar nu ti-l doresti.
    Am multe de zis pe tema asta, nu am timp acum. As vrea cumva sa intram in legatura, pe bune ca ar trebui sa constituim un grup de suport pentru femeile care nu-si doresc copii. Suntem mai multe decat crezi si asa cum minoritatile sexuale incet incet isi castiga drepturile la exprimare/afirmare, la fel si noi avem dreptul sa ne traim viata sa cum ne dorim si sa nu fim acuzate pentru alegerile facute.

  5. mie-mi vine greu sa cred ca unele femei nu vor copii. adica ok, daca esti bolnav, inteleg, sau daca e ceva de ordin social, urmasi de comunisti sau securisti persecutati, stiu eu ce sechele au unele persoane… dar in rest? adica daca nu ai copil, pentru ce mai traiesti?cui ii transmiti tot ce ai?cum te simti util?cum te simti implinit?cum poti spune ca formezi o familie?cine nu isi doreste copil cand a procrea e un miracol? mi se pare o problema a cuiva, nu stii altii cum o privesc.
    cat despre femeile care iubesc barbati mai tineri…si barbatii iubesc femei mai tinere.tuturor ne plac cei tineri, carne proaspata, energie, minte deschisa. da, sexualitatea adulta cere carne tanara sau cel putin ar prefera, dar ce legatura are asta cu iubirea?
    A, si nu stiu ce sa zic despre femeile care \”aleg\” sa fie casnice. La noi in tara nu iti permiti sa fii casnica, imi pare rau s-o spun. Poate in strainatate, cu 3-4 copii intr-o vila mare, e chiar mai bine ca are cine sa se ocupe de tot ce inseamna intretinere pentru casa si copii, dar la noi de ce ai alege sa fii casnica? Cam care ar fi ratiunea acestei \”slujbe\”? Asta e o lene crasa de munca sau incapacitatea unora de a face ceva inteligent pe lumea asta. Nu vad nimic placut in a da cu aspiratorul, a spala, a calca si a te uita la telenovelele de la orele 3, 5 si seara la 8, mai ales in conditiile in care traim dintr-un salariu mediu de 1800 de lei…

  6. @Alexandra, ma simt datoare sa-ti raspund. Da, exista femei care nu-si doresc copii, poate chiar mai multe decat crezi. Si nu doar in generatiile actuale, ci dintotdeauna, poate chiar mamele si bunicile noastre au avut convingeri similare. Diferenta consta in faptul ca in timpurile de azi, femeile au acces la mijloace contraceptive, la liber arbitru si, nu in ultimul rand, la exprimare libera, chiar daca aceasta se face sub anonimat, in mediul online. De ce sub anonimat ? pentru ca mereu se vor gasi farisei care sa \”arunce cu pietre\” si sa ne catalogheze drept fiinte egoiste.
    Referitor la intrebarile tale, aceste intrebari le aud de-o viata ca sa zic asa. 🙂
    Lumea pur si simplu nu intelege, in special femeile, ca exista alte fiinte/femei pe lumea asta la care instinctul de conservare (fizica si pishica) este mai puternic decat instinctul de reproducere/procreere.

    Pentru ce traiesti ? pentru tine, pentru relatia ta (daca esti in cuplu), pt un job sau un hobby care te implineste etc. TRIESTI PUR SI SIMPLU , nu pentru ceva sau cineva anume. De ce oare nu ne putem bucura de viata fara sa avem ceva anume pentru care sa traim ?? Si uita-te in jurul tau : ti se pare tie ca toate mamele sunt CU ADEVARAT implinite prin copii lor ? ?

    Sunt oameni (inclusiv femei) care se implinesc prin ei insisi, printr-un crez, sau un sentiment, nu neaparat prin ceva sau cineva, acestia nu cauta implinirea in exterior daca ei o gasesc in Sinele lor profund.

    \”Pentru ce muncesti?\” ma intreaba mama mea. Muncesc pentru acelasi lucru pt care munceste toata lumea : pt bani, pt achitarea facturilor, pt mancare, pt transport , pt chirie etc. Muncesc pentru a trai, evident, nu pentru a strange avere pe care sa o las la urmasi. :)))
    Si da, probabil ca procrearea este un miracol (desi eu numesc miracole acele lucruri care se intampla rar pe pamant or , daca te uiti in jur, vezi ca rasa umana proceaza intr-o veselie \”miracole\” in jurul nostru :P) insa la fel de miracol este SA AI CURAJUL SA-TI TRAIESTI VIATA ASA CUM SIMTI TU !

    Ar fi multe de zis pe acest subiect, nu mai intru si in detalii legate de \”moral childfreedom\” ca ar fi deja prea mult si prea scandalos pt cititorii din Ro. 🙂

    O zi buna va doresc si…..fiti eroinele propriilor voastre vieti !

  7. Sincer, si eu sunt de acord cu multe lucruri care s-au scris mai sus, dar pe asta cu femeile care nu isi doresc copii chiar imi e greu sa o inghit… Nu zice nimeni sa faci copii din obligatie sau ca trebuie facuti cum te-ai maritat,gata,copilu(apropo nici eu nu sunt tocmai pro casatorie pina la varsta de 30 )sau ca trebuie sa te lasi pe tine deoparte cand vine un copil, dar cu timpul (mai ales dupa 50 )o sa simti nevoia sa ai pe cineva cu sufletul aproape, si atunci o sa constati ca ai ratat multe, bucurii si necazuri deopotriva dar care te-au intarit, e pacat sa stii ca unii isi doresc foarte mult si nu pot sa-i aiba, si ca altii pot dar nu o fac din..teama!?

Lasă un răspuns la alexandra Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.