fbpx

Urzeala generatiilor. Fiecare varsta cu revolta ei

Discutam cu cineva, pe la inceputul lui 2012, cand Bucurestiul iesise in strada intru sustinerea lui Raed Arafat si nu mai voia sa intre inapoi in case nici macar dupa ce fondatorul SMURD fusese – macar partial – reabilitat. Ii spuneam interlocutorului meu ca protestele de atunci n-o sa se sfarseasca usor si ca, odata redescoperit apetitul pentru revolta, lumea va gasi mai des si mai usor drumul spre piata publica.

In discutia noastra am observat o chestie ciudata: ar putea exista o ritmicitate a revoltelor de strada, cu o medie de aproximativ 22-23 de ani (numarul asta avea sa ma determine sa scriu acest text, la un an si jumatate dupa aceea). 23 venea din 2012-1989, un calcul grosolan, fiindca de fapt erau 22 de ani si o luna. Si atat?, ma veti intreba, stiind ca alte revolutii majore n-a inregistrat secolul XX.

Ni s-a parut suficient, pentru ca in restul situatiilor n-a fost nevoie ca presiunea interna a statului sa se acumuleze si sa rabufneasca. Istoria a lasat alti factori sa preia aceasta sarcina.

De exemplu: 1989 minus 22 face 1967. In Europa de Vest si America, 1968 avea sa fie un an de revolte. La noi n-a fost cazul pentru ca Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit in 1965, lasand locul unui lider nou, cu deschidere occidentala. Nu radeti – asa a fost perceput Ceausescu in primii sai ani de putere, vizitat de de Gaulle si apoi de Nixon. Si, in plus, detinutii politicii fusesera deja eliberati in 1963-1964, un alt motiv de relaxare sociala.

Revolutia din 1968 n-a aprins scantei in Romania din simpla intamplare, cred eu, insa anul a fost unul al revoltelor, iar decizia lui Ceausescu de a se opune invadarii Cehoslovaciei a dat intregii tari un aer de fronda – eliberand orice presiune va mai fi ramas acumulata in timpul lui Dej. Dar sa mergem inapoi in timp: 1968 minus 23 face 1945. Sfarsitul unui razboi inceput in 1939-1940, un razboi care, cu tristete si cinism, putem spune ca le-a fost destula revolta celor care l-au apucat. Si inca un pas inapoi: 1940 minus 22 da 1918, sfarsitul celuilalt razboi. Se pare ca, pe vremea aceea, oamenii nu ieseau in strada o data la 23 de ani, pentru ca aveau de luptat in cate o conflagratie mondiala.

Daca razboaiele mondiale au resetat cronometrul revoltelor, asta nu inseamna ca inainte de ele lucrurile nu aveau o anume ritmicitate: 1907 vine la 19 ani dupa revoltele taranesti din 1888. La randul lor, ele vin la 22 de ani dupa incoronarea lui Carol I, care vine la 18 ani dupa Revolutia de la 1948, care vine la 27 de ani dupa revolutia de la 1821… Ceasul secolului XIX era, se pare, mai putin exact, dar de ticait tot ticaia.

Citeste si:  Iaurturile minune nu vor mai face miracole la tv

22, cum spuneam, asta am tinut minte. Iar recent, dand dintr-una-ntr-alta pe internet, am gasit ceea ce se cheama teoria Strauss-Howe a generatiilor. Care zice ca exista un ciclu recurent al generatiilor, compus din patru etape. Fiecare etapa dureaza aproximativ 22 de ani si are propriile ei caracteristici, iar toate patru creeaza un „secol sociologic”, un ciclu complet, dupa care, desigur, istoria incepe sa se repete.

Cei doi americani au scris prima carte despre asta in 1991 – si trebuie sa precizam ca studiul lor se refera strict la SUA. Cum, necum, teoria lor ar fi putut sa ajunga sa fie adaptata si studiata la facultatile noastre de sociologie – google nu da indicii in acest sens, iar eu, cand eram student, ma saturasem de Vilfredo Pareto, Max Weber si alti intelepti de secol XIX. In fine, mie mi s-a parut o viziune interesanta, mai ales ca-ti lasa destule teme de gandire privind sincronizarea cu plaiurile si istoria romanilor.
Sa va spun, pe scurt, ce zice Teoria Strauss Howe – pentru America, repet. Sunt patru feluri de generatii, fiecare are o directie (turning, in original) – insa trebuie sa fiti atenti la un detaliu: directia unei generatii nu coincide cu cea a celor nascuti in acel interval de timp. E logic: copiii se nasc in timp ce parintii lor stabilesc mersul lucrurilor. Haideti sa o luam in ordine:

1. Prima directie este de „Ascensiune” – „High” Pentru ca numaratoarea generatiilor incepe dupa o criza, in cazul cel mai recent – un razboi mondial. In America, aceasta generatie ii include pe cei nascuti intre 1946 si 1963, cand e impuscat Kennedy. In Romania, as spune ca e generatia dintre razboi si venirea lui Ceausescu (1945 – 1965). Cei nascuti in aceasta perioada cresc intr-o perioada in care institutiile sunt extrem de puternice, iar individualismul extrem de slab. Parintii lor (cei nascuti in perioada interbelica) sunt oameni care isi intemeiaza familii devreme si aleg viata in suburbii (americanii cu suburbiile, romanii cu cartierele marginase). Tipologia celor nascuti in aceasta perioada a lor este cea a „profetului” – ei sunt idealisti, tentati sa respecte principiile morale cu rigoare uneori exagerata, sa promoveze ideologiile si sacrificiul colectiv si, la batranete, ajung ca prin aceasta rigoare sa determine aparitia unei noi crize. Se numesc profeti pentru ca sunt tentati sa produca idei si cuvinte mari mai mult decat sa treaca la actiune. Cei nascuti in timpul acestei perioade se numesc Generatia Baby Boomers datorita sporului demografic fara precedent pe care il cunoaste omenirea dupa razboi. Facand o paralela cu cele patru anotimpuri: e primavara.

Citeste si:  Sindromul Madame Bovary

2. A doua directie este de „Trezire” – „Awakening”. Institutiile incep sa fie atacate in numele unor valori, oamenii (cei nascuti si crescuti in autoritarismul generatiei precedente) se satura de atata disciplina. Insa cei nascuti in timpul acestei perioade (1961-1981, Generation X, la americani), cresc in umbra acestui libertinaj. Ei se vor simti ignorati de parintii lor si vor ajunge sa fie mult mai pragmatici si mai putin idealisti. Parintii lor au fost arhetipul profetului, ei vor fi arhetipul nomadului. Pentru ei, morala va fi mai putin importanta decat libertatea, supravietuirea si cinstea. Firea lor va fi una
reactionara
. In anotimpurile secolului, e vara.

3. A treia directie este de „Clarificare” – „Unraveling”. Vorbim de perioada 1981 – 2009: pe cei nascuti acum americanii i-au botezat Generation Y sau Millenials. Dar sa nu uitam ca in plina putere sunt cei nascuti in perioada precedenta, nomazii, in timp ce profetii, ajunsi la maturitate deplina, isi comunica eficient propriul sistem de valori. Avem de-a face cu o vreme oarecum opusa celei de ascensiune, cu institutii slabite si un individualism ajuns la cote extreme. Cei nascuti acum insa sunt nevoiti sa redescopere increderea in cei din jur, sa isi regaseasca spiritul civic. Tipologia lor este aceea de „eroi”. Valorile lor cele mai importante vor fi dezvoltarea comunitara, prosperitatea, bunastarea, dar si progresul tehnologic. Caracteristica lor principala e simtul civic. Comparatia cu anotimpurile: toamna.

4. In fine, a patra directie este „Criza”. Copiii pe care-i vedeti acum in carucioare sau in gradinite vor fi cei care vor incheia acest ciclu, asa cum au facut-o cei nascuti in perioada interbelica, „Generatia tacuta”. Prin analogie cu acestia, ei ar trebui sa fie o perioada in care institutiile sunt demolate si reconstruite, ca un raspuns al problemelor ridicate de-a lungul generatiile anterioare. Cei nascuti acum vor corespunde arhetipului „artistului”, crescuti cu exces de grija de parintii lor eroi, intr-o lume a crizelor sau inca marcata de crize, iar principala lor calitate va fi preocuparea fata de drepturile omului, dorinta de a trai intr-o lume a egalitatii de sanse. Atributul lor esential va fi adaptabilitatea. Dupa cum lesne va puteti da seama, analogia cu anotimpurile, nu ne-a mai lasat la dispozitie decat iarna.

Citeste si:  Povesti cu final nefericit

O viata lunga de om (de aproximativ 80 de ani, oricum mai mult decat speranta de viata a romanilor) reuseste sa treaca prin toate cele patru etape. Replierea fiecarei generatii fata de precedenta face ca doua generatii succesive sa fie foarte diferite si ca fiecare generatie sa gaseasca mai multe puncte comune cu generatia „bunicilor”.

***
Am incercat sa va fac un rezumat al teoriei Strauss-Howe, cat am inteles si eu din ea, in adaptare si interpretare proprie. O sa va rog sa-l tineti minte, intrucat ma fascineaza si, cu siguranta, voi reveni asupra acestei tipologii, pentru a incerca sa vad in ce fel se potriveste romanilor si, desigur, in ce fel ar putea fi ea utila.

***

Momentan, o prima legatura, pe care mi-e imposibil sa n-o fac, este cea cu periodicitatea revoltelor. Mi se pare foarte limpede mie – dar am o banuiala ca au spus-o deja si altii – ca fiecare generatie are revolta ei. Chiar daca, potrivit tipologiei, nu sunt toate generatiile la fel de „revoltate”. In cazul de fata, daca exista o similitudine intre romani si americani, e vorba de protestul Generatiei Y. Grija fata de natura, combinata cu apetitul pentru progres tehnologic (stiti deja cliseul cu tinerii cu i-Phone) care ii caracterizeaza pe protestatarii anti-exploatarea de la Rosia Montana, dar si pe cei din Istabul – Gezi Park. Multe elemente – nu e cazul sau momentul sa intru acum in detalii – ii unesc si cu miscarea Occupy Wall Street. Daca suntem de acord ca analogia este justificata, atunci putem sa le citim viitorul celor care umplu acum strazile Bucurestiului in ceea ce s-a intamplat cu ultima generatie de „eroi” – cei nascuti intre 1900 – 1924. O tema de vizionarism pe care, obosit fiind, v-o las voua.

2 Comentarii
  1. Foarte interesanta perspectiva. Totusi cat de aplicabile sunt modelele intr-o lume aflata intr-o criza (adevarat, nu acuta) continua? Lumea nu se schimba mult prea repede pentru un ciclu de 80 ani? Mi se pare ca momentan polarizarea sociala este atat de mare, incat nu se pot prevedea consecinte viitoare bazate pe realitatile de acum 60-80 ani. As micsora intervalul de 22-23 de ani pentru a adapta modelul la ritmul actual.

  2. Eu, la prima strigare, l-aş lungi, pe măsură ce creşte vârsta medie la care oamenii devin părinţi… Dar o să mă gândesc mai bine la ce zici:)

Lasă un răspuns la Raluca Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.