fbpx

Va stresati copiii !

Haideti sa vorbim despre parintii inconstienti. Sa nu credeti ca ma refer la cei care isi abuzeaza copiii fizic sau la cei care ii pedepsesc sa stea in camera o saptamana pentru ca au spart o cana. Nu, nu, nu, aceia sunt parinti nebuni! Poate facem si pentru ei loc o data pe-aici, dar acum ne limitam la acei parinti care doresc sa scoata din copilul lor un Superman cu orice pret. Bine, pana aici, imi veti spune ca orice parinte doreste asta pentru copilul lui. Sunt de acord, dar oare ambitiile noastre nu inseamna uneori un pret prea mare de platit pentru copil?

Ma uit in jurul meu si vad copii de gradinita sau in clasele primare care, in loc sa se joace in noroi sau sa se plimbe cu bicicleta prin parc, spun cu multa seriozitate ca merg la meditatie la matematica sau la engleza. Pe langa asta mai frecventeaza si niste cursuri de „calculator” (sau le fac in cadrul gradinitei) si eventual iau si lectii de dans si desen. Mi se pare foarte frumos si educativ sa incerci sa descoperi talentul copilului tau de la o varsta frageda, dar acest lucru inseamna una sau doua activitati extrascolare, in niciun caz sa-l faci si poliglot si informatician si dansator si matematician si violonist si pictor si…nu mai stiu ce de la 5 ani. Voi cei carora vi se pare ca o faceti spre binele lui, credeti ca sunteti cu mult deasupra celor care isi abuzeza copiii fizic?

Citeste si:  Cursuletele-minune!

Este incredibil cum intr-o perioada in care psihologia a luat amploare, se efectueza mii de sondaje, se fac o gramada de cercetari oamenii nu cunosc un lucru esential: dezvoltarea copilului tau este stadiala si orice ai face nu poti grabi decat intr-o masura foarte mica modul in care isi reprezinta siesi lumea. Chiar daca esti incantata ca la 1 an si jumatate iti numara pana la 10, copilul nu are inca oricum capacitatea de abstractizare, asa ca asta nu va insemna pentru el decat niste cuvinte noi carora nu le pricepe sensul. Categoric micutul trebuie incurajat si dezvoltarea sa psihologica este direct proportionala cu atentia pe care i-o oferi, dar nu uitati ca lucrurile pe care le va retine cu placere sunt cele invatate prin joc si nu cele pe care il fortati sa le invete.

Citeste si:  Femeile laureate ale Premiului Nobel

Un copil trebuie sa se joace nu sa i se explice ca trebuie sa exerseze daca vrea sa fie ca nenea care canta la televizor si stiu ca voi avea comentarii aici de tipul: Fetita mea invata o gramada de lucruri, dar profesorul le preda la nivelul varstei lor, deci se joaca. Recunosc ca asa este, dar trebuie sa-l lasati sa-si faca propriile alegeri. Poate ca dansul nu este talentul care-l va duce departe, asa ca de ce sa-l chinuiti ? Nu traiesc oamanii si fara sa fie buni dansatori ?

De foarte multe ori parintii incearca sa-si traiasca propriile vise prin intermediul copiilor, dar daca dumneavoastra ati fost privat din anumite motive de placerea de a va exercita pasiunea, de ce nu puteti intelege ca si copilul dumneavoastra are visele lui ? Mi se pare corect sa-l indrumati in multe directii iar dupa ce observati ce ii place si ce nu sa ii oferiti posibilitatea de a alege, chiar daca are 4-5 ani.

Sunt impotriva parintilor care isi streseaza copilul in mod inutil, care uita ca, la randul lor, pana cand au terminat liceul aveau o foarte vaga imagine a ceea ce doresc sa faca in viata si care nu realizeaza ca, daca forteaza capacitatea unui copil de a capta informatii, s-ar putea ca acesta sa clacheze din cauza oboselii atunci cand chiar va conta. Imi place sa vad copii jucindu-se fara sa le pese daca vor avea sau nu salariul minim pe economie atunci cand vor fi mari si nu ma va incanta cu nimic momentul in care fetita mea de 6 anisori imi va spune ca ar dori sa se mai joace putin cu papusile, dar se opreste pentru ca stie ca trebuie sa mearga la ora de „calculator”. Nu uitati ca responsablilizarea trebuie facuta cu atentie caci s-ar putea ca ceea ce doriti dumneavoastra sa le deschida un drum frumos in viata sa arunce de fapt asupra umerilor lor sarcini pe care nu sunt pregatiti sa le preia.

Citeste si:  Cum explic la noul job concedierea de la fostul

Stiu ca v-am obisnuit cu discutii mai amuzante, dar se pare ca nu am gasit absolut nimic amuzant in faptul ca ne-am hotarat sa ne innebunim copiii doar pentru ca dorim ca al nostru sa fie mai bun decat al vecinului. Pe data viitoare !

16 Comentarii
  1. Intr-adevar nu exista nimic amuzant in toata povestea asta. Insa lumea este construita in jurul principiului \”Supravietuirea celui mai bun/tare\”. Asa ca sincer, mi se pare ca parintii vor doar sa se asigure ca progenitura lor va avea o sansa rezonabila sa isi indeplineasca dorintele si nevoie ca adult, si pentru asta ei simt ca trebui sa-l obisnuiasca cu o doza de presiune, pentru ca altfel nu va face fata.

  2. cum sa nu! eu zic sa facem ca spartanii (ca tot am vazut filmul 300 – unul dintre cele mai proaste din ultima vreme ca tot veni vorba); sa-i biciuim, sa-i inchidem in beci, sa-i lasam sa-i muste cainii – adica sa-i invatam, domnule, cu greutatile vietii. tu auzi ce spui Ioana? NU VA FACE fATA! copilul e la varsta la care tu – si eu – sapam gropi in spatele blocului si ingropam comori. parinti INCONSTIENTI spun si eu.

  3. Lectiile de supravietire incep mai tarziu…sau cel putin asa ar fi normal. Dar Ruxandra spune in articol despre incercarea unora de a-si face copii eroi in diverse domenii cultural educative. Si asta se intampla si cu sistemul nostru educativ. Si e foarte grav. Eu am un copil cu i inteligenta peste medie…dar incerc sa-l ajut sa-si dezvolte normal cunoastintele…fara prea multe lectii. Mai degraba incerc sa-i pot raspunde clar atunci cand pune intrebari…decat sa-l fortez sa invetze.

  4. nu sistemul nostru educativ ci valorile nou-nascutei societati capitaliste – adik doar una – adik BANUL – ne determina sa o luam razna si sa ne innebunim copii ca sa iasa cei mai destepti. nu vreau sa prind maturitatea acelor generatii goale si cu gandul doar la bani

  5. deja ai prinsa aceasta generatie, andruska! vine din urma cu tupeu si fara educatie intru valori profund umane. daca stai in curtea unei scoli acum si asculti conversatiile copiilor de 12-13 ani te vei ingrozi!!

  6. exagerati deja cu astfel de comentarii, sincer! parca numai femeile de peste 50 de ani se plang de cum au ajuns tinerii in ziua de azi?!

  7. Totdeauna vor exista diferente de opinii intre generatii…si nu trebuie sa ai 50 de ani ca sa te ingrozesti uneori de teribilismul unor copii sau adolescenti ai anului 2007. Cat despre puterea banului – e este si va fi mereu un subiect controversat, dar nu cred ca acesta a fost domeniul la care s-a referit autoarea articolului.

  8. intr-adevar, adela, subiectul aici era parintele. poate ca motivele care il orbesc au legatura cu goana dupa bani si cu dorinta lor ca cel mic sa nu fie nevoit sa faca acelasi lucru sau poate ca sunt influentati de un sistem educativ deficient – si enumerarea poate continua – poate ca sunt prea orgolosi si vor sa obtina celebritatea care i-a ocolit prin intermediul copilului, etc. Dar existenta motivelor nu te absolva de vina. Datoria ta ca parinte este sa doresti binele copilului tau chiar daca acest \”bine\” nu se muleaza pe ambitiile si asteptarile tale.

  9. nu vad totusi nimic rau in a-i dezvolta copilului orizontul de cunoastere cat mai mult de la varste fragede. el oricum este avid de informatie si mi se pare chiar foarte bine sa alegi tu ca mama ce tip informatie sa-i furnizezi

  10. cand ma gandesc la copilaria mea nu-mi vine in minte altceva decat joaca aceea nebuna, traznaile pe care le faceam cu ceilalti copii, libertatea. bine, stiu ca timpurile s-au schimbat si cu totii suntem prinsi de tehnologia aceasta mereu in progres, dar cred ca nimic nu se compara cu gustul copilariei, cand te joci in tarana si nu la jocurile acelea stupide de pe calculator care nu promoveaza altceva decat violenta. or sa fie destul de sufocati in viata de era tehnologiei, pe moment lasati-i sa se bucure de simplitatea lucrurilor!!!!!!!!1

  11. @paula draga mea, a filtra informatia care ajunge la copil nu este rau, dar a o alege tu si a i-o indesa cu lingura in minte este o mare prostie

  12. nu ai cum sa eviti filtrarea informatiei, ca mama! vei raspunde cu grija la orice intrebare curioasa a copilului , tocmai pentru a pastra o anumita simplitate a lucrurilor in capsorul lui/ei .

  13. dar nu se pune problema sa raspundem altfel decat foarte simplu si printr-o poveste atunci cand copilul este mic.
    daca te intreaba cu ochisorii mari privind la cer \”Mami, unde se duc norii??\” cum ar fi oare sa-i explici copilului de 4-5 ani lectia de geografie cu fenomene meteorologice, complicat si sec; NU, ii vei spune o poveste, o poveste frumoasa cu si despre nori, care sunt mereu in cautare, si care privesc pe pamant cu aceeasi curiozitatea copilareasca. va trebui sa-l captezi si sa-i mentii curiozitatea asupra lumii, mie asta mi se pare o adevarata provocare …

  14. excelent raspunsul dat de Andreea… copii au nevoie de informatii la nivelul lor de cunoastere si perceptie; au nevoie sa invete in joaca si treptat. Mi-e chiar mi-a placut mult mesajul articolului si discutiile pe marginea lui. Sper sa-l citesca suficiente mamici… sa putem creste o generatie de copii destepti si independenti.

  15. Erau frumoase clipele copilariei noastre si le-am trait din plin, poate acum regret ca nu am facut tot ce se putea face la acea varsta dar in legatura cu copilaria fiului meu de multe ori am dubii si nu stiu ce ar fi bine pentru el. Oare este mai bine sa il fac sa inteleaga ce importante sunt jocurile copilariei cu toate nebuniile si traznaile pe care le poti face sau sa il las cu generatia cu care creste acum, generatia calculatoarelorsi a individualismului, generatia banului. Si copii sunt diferiti de cum eram noi parca sunt niste adulti in miniatura, au alte dorinte si vise.
    OARE CUM ESTE MAI BINE ???

  16. E greu de definit ce este mai bine…in multe privinte, nu doar referitor la cresterea copiilor. Si trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca fiecare generatie are particularitatile ei. De aceea mi-a placut subiectul ales pentru acest articol…si discutiile pe marginea lui. Eu una incerc sa nu-mi stresez copilul, dar nici sa nu-l las la voia intamplarii…sa devina dependent de calculator sau de bani.

Lasă un răspuns la ioana Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.