Verde-n fata!

Aproape nu exista om caruia sa nu ii placa sa vorbeasca despre el, fie ca o face istorisind povestioare amuzante ori la modul direct:”eu sunt un o persoana care…”; imi amintesc ca am invatat prin facultate ca intr-o negociere sau intr-un discurs de orice fel trebuie evitate anumite clisee pe care mintea noastra le plaseaza automat in fraza, care clisee inseamna uneori exact opusul a ceea ce voiai sa creada auditoriul, iar cine se pricepe cat de cat sau are putin fler le ghiceste imediat.

Am remarcat si eu un astfel de cliseu in vorbirea comuna, care, de obicei, este exact opusul realitatii. Cunoasteti si voi oameni ce, in primele 20 de minute de cand au fost prezentati cuiva, au grija sa specifice – asa, ca sa nu existe vreo umbra de indoiala – „Eu sunt o persoana care zice in fata cand are ceva de spus” si, ca sa fie la maxim credibilitatea, intaresc si cu un „Eu sunt ardeleanca si stii ca ardelencele…” ori „Eu sunt olteanca si stii ca oltencele… ” sau chiar „Eu am o bunica nemtoaica si stii ca…”. Nu as vrea sa generalizez, dar cel putin toti cei intalniti pana la aceasta varsta frageda care au avut ideea sa inceapa o conversatie cu mine trambitind ca spun totul in fata… sunt aparent cei mai buni prieteni ai mei caci nu mi-au facut niciodata vreun repros, nu mi-au spus niciodata ca sunt prea… blonda ca sa-mi stea bine ori prea vorbareata ca sa nu fiu obositoare ori… in fine, NU MI-AU ATACAT NICIUN DEFECT! Aaaaa, nici de-al meu, nici de-al altcuiva – sau cel putin nu de-al altcuiva care era… de fata.

Citeste si:  Barbatul roman - urat, dar pretentios

In primul rand, pana la urma ce este asa mare scofala sa spui totul in fata?! Auto-laudarosenia cu pricina este gandita prost de la inceput. Sunt atatea situatii in care nu e indicat sa rostesti exact ce iti trece prin minte. Unde am ajunge daca ne-am auzi unii altora gandurile? Suntem oameni, am stabilit un cod de politete care sa armonizeze viata sociala – chiar ma indoiesc ca, in loc sa-i spui „sarut-mana” vecinei de 70 de ani de la etajul trei, ai fi un om adevarat daca ai trece pe langa ea si i-ai arunca „mai babo, de ce nu stai tu pe-acasa in loc sa ma pui pe mine sa-ti car sacosa care te cocarjeaza din piata?”. Ce daca te-a retinut si ai intarziat la serviciu – tot e nepoliticos, nu?

Citeste si:  Rom. Roman. Falsa etimologie a invrajbirii noastre

Daca s-ar gandi si ei un pic, oamenii care se lauda ca spun tot in fata ar trebui sa stie ca altceva este de subliniat: sunt un om care nu spune pe la spate ceea ce nu-ti spune in fata!!! Hehe, dar asta nu puteti spune, nu-i asa? Pentru ca nu ar fi adevarat! Un om dintr-o bucata se vede destul de repede, nu trebuie sa specifice ca asa este; daca specifica, eu il trec pe lista de suspecti – adica e in pending, dar cu aplecare mai mult spre „de ocolit” decat spre „accepted”.

Este plina lumea de oameni care se recomanda „eu sunt cel care spune totul in fata”. Rezultatul: te trezesti ca se zice in fata – in fata blocului mai exact – cat de rau aratai alaltaieri – probabil pentru ca tocmai facusesi un avort – de ce? – cum de ce? – nu era al sotului tau, DE ACEEA!; sau ca tot in fata – adica in fata sefului – se povesteste cum de o saptamana nu mai iesi din carciuma in care te lasi agatata de 3-4 ori pe seara – nesatulo!!! – si nici macar nu ai bunul simt sa ii selectezi – te culci chiar si cu concurenta careia ii vinzi secrete de servici in schimbul unor favoruri sexuale foarte … kinky.

Citeste si:  Copiii nostri si monstrii din sistemul invizibil

Poate fi amuzant cand li se intampla altora, dar, dupa cum spunea imparatul in povestea lui Creanga, „Fereste-te de Omul Ros si de Omul Span!”, asa va spun si eu ca o concluzie: Feriti-va de oamenii astia care se lauda singuri ca spun ce au de spus verde in fata! Mie nu mi-a spus niciunul nimic. Bine, poate pentru ca sunt eu perfecta, mai stii?!


4 Comentarii
  1. oamenii astia sunt cei mai periculosi; lasi garda jos ca te asigura ca nu te vor vorbi pe la spate si ei au grija sa te toace maryunt marunt; sunt de dispretuit si mai ales de ocolit

  2. ba nu sunt deloc inofensivi; astia fac cel mai mult rau, ipocritii astia cu aere de oameni de bine, care te pupa pe obraz si in acelasi timp sunt rosi de invidie, indiferent daca ua mai mult sau mai putin ca tine. apoi te intrebi de ce nu ti s-a aprobat marirea de salariu ceruta sau de ce iubitul tau te intreaba insistent la ce ora ai plecat exact de la munca

  3. Cata dreptate ai, Ruxandra!De fapt toate care ati spus ca oamenii astia sunt foarte periculosi, si…ii gasesti unde te astepti mai putin. Chiar si in familie. Greu de crezut nu?Dar se poate…Eu am patit- o, din partea surorii mele…nu-mi vine sa cred, dar se poate. Cred ca invidia nu are limite.Nu stiu…alta cauza nu vad. Hai sa va zic ce si cum. Eu cu ea,sora mea, vormbeam orice,pana la cele mai intime probleme…si era vb sa ramana intre noi si in cazul in care considera ca ceva ce fac..sau nu stiu..nu e bn…sa imi zica in fata ce si cum…Aveam atata incredere in ea…era persoana care a gresit in viata dar careia ii pare rau pt ce a facut si care ma ajuta mereu sa fac cum e mai bn….si mai ales sa nu repet greselile facute de ea.Era confidenta si sfatuitoarea mea.Sau credeam ca e…si la un moment dat, a profitat de absenta mea…si a vorbit cu mama..i-a povestit tot…tot..pana in cel mai mik detaliu,atat cat stia de la mine…E si va dati voi seama cum s-a simtit mama? Dar eu cand m-a sunat si mi-a zis tot…si a inceput sa imi zpuna cum am dezamagit-o…cum incep,zice ea sa repet greselile surorii mele….Dar nu e asa,adik mamei ii e frik ca daca fac anumire chestii in viata..intima sa ii zic, o sa ma las de facultate si alte chestii.Acum vine momentul sa va zic de ce am mentionat mai sus ca invidia nu are limite.Pai e asa…sora mea,dupa cum spuneam a gresit mult si i-a dezamagit pe ai mei in sensul ca are vreo 23 de ani..e maritata..are un copil..liceul l-a terminat cu chiu cu vai…si nici facultate nu a mai facut.Eu in schimb, fara niciun fel de falsa modestie, am terminat liceul cu o medie foarte mare…am luat bacul cu nota foarte mare…sunt studenta la doua facultati la zi, dintre care un la buget si ai mei erau foarte mandrii de mine…mai ales ca pe langa astea eu eram aia mai putin rebela…si tot asa. Acum va dati seama cum si-au schimbat ai mei parerea despre mn…si cum le e teama ca voi renunta la facultate din aceleasi motive ca si sora mea. Cam asta e…si voiam sa zic ca ipocriti sunt peste tot..kiar in familie.Si nimik nu se simte mai rau decat un frate sau o sora care zic asa\”te injunghie miseleste\”.Daca sora mea ar fi vb cu mine…in fatza nu ar fi iesit asa….nu?Deci…invidia e principala cauza a ipocriziei…parerea mea…voi ce credeti?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.