fbpx

Voi in ce mai credeti?

Sa spui ca societatea si-a pierdut reperele este deja un truism, un cliseu care, in loc sa ne irite, face ce fac cam toate cliseele: ne provoaca un mare cascat. Sa spui ca societatea si-a pierdut credinta – cam in orice, de la capitalism la ortodoxie – este, la fel, un mare cliseu. Totusi, in aceasta epoca in care muschii sunt flasci, gura plescaie a plictiseala si bratele atarna in jos, mai exista oare cauze care sa ne mobilizeze? Lucruri in care sa credem? Sa le luam pe rand.

Religia. Am inceput cu ea pentru ca este de cand lumea un pilon social, unul care a facut vreme de milenii lumea sa se invarta, chiar cand ea ignora asta, sa izbucneasca razboaie si sa infunde regate si imperii. Initial aparuta ca mod de „a explica inexplicabilul” din natura. Ramificata in mii de curente, unele privite in continuare ca erezii si aici as cita, referindu-ma strict, la modelul romanesc, reticenta noastra sau, mai bine zis, repulsia agresiva cand vine vorba de neoprotestanti numiti, cu ton peiorativ de majoritatea, pocaiti. Biserica s-a dezvoltat ca institutie, cu ierarhii care seamana periculos de mult cu cele pamantesti” si unde pozitiile superioare sunt obtinute cam la fel ca posturile in Guvern. Lucrurile poate functioneaza si mai usor caci cine e in masura sa cuantifice si sa recompenseze cum trebuie transcendentalul? Cine poate sa numere sufletele pe care un preot se presupune ca le-a condus spre mantuire?

Citeste si:  Prietenele - o amenintare ce planeaza asupra vietii de cuplu

Invariabil, devenind institutie, pe chip i s-a latit si pata mare, purulenta, a coruptiei. Pedofilie, afaceri veroase, toate acestea incep sa iasa la suprafata din ce in ce mai mult si ma tem ca vechiul dicton „fa ce zice popa, nu ce face” incepe sa fie insuficient in a disculpa grava deriva in care se afla astazi multe orientari religioase. In plus, inchiderea fata de alte culte, refuzul de a se adapta vremurilor si de a incerca sa vina in intampinarea oamenilor cu solutii potrivite acestor timpuri, lipsa de implicare in social – toate acestea ii duc pe potentialii credinciosi in bratele altor „salvatori”. Sa vedem care ar fi acestia.

Presa. Pe vremuri, presa purta un stindard mandru, acela al informatiei. Acum foarte putine institutii de presa mai produc informatie, majoritatea dedicandu-se colportarii ei, reinterpretarii conform credintelor personale ale autorului – cazul fericit – sau conform celui care plateste – cazul trist si frecvent. Daca stau sa ma gandesc insa bine, nici macar informarea maselor nu mai primeaza, nu se mai constituie ca obiectiv principal, ci divertismentul. Chiar si publicatiile mai serioase, includ in paginile lor cancanuri si subiecte derizorii – de genul „cercetatorii australieni au descoperit o legatura de necombatut intre disparitia cucuvelei albastre si cresterea numarului divorturilor in Japonia”. Asadar, presa este si ea maculata de aceleasi tare: superficialitate, coruptie, promovarea subculturii.

Politica. Daca as fi naiva, mi-as imagina ca in acele des invocate „alte parti”, lucrurile stau altfel decat la noi. Numai ca, din pacate, nu sunt: mi-am pierdut inocenta cu ceva timp in urma. Singura diferenta substantiala intre politicianul roman si „modelul occidental” este cel de educatie. Educatie care vine dintr-un sistem de invatamant care chiar functioneaza, dar si din existenta unei traditii a politicii in societatea respectiva. Primarul New-Yorkului va sti sa conjuge un verb corect, va sti si sa implementeze masuri coerente. La nivel moral, peisajul este asemanator in ceea ce priveste compozitia, difera insa consistenta. La ei, functioneaza institutia lobby-ului, iar marii afaceriste sponsorizeaza campaniile electorale insa, spre deosebire de ai nostri, primesc si chitanta atunci cand o fac. La ei, exista dezbateri. La noi, galceava. Avantaj: noi radem mai mult. Dezavantaj: tot noi plangem mai mult.

Citeste si:  Cica suntem prosti. Voi ce ziceti?

Ecologia. Despre ecologie se spune ca e noua religie. Oamenii nu mai sunt interesati sa-si salveze sufletul si se simt mai motivati de „mantuirea” unui copacel, a unui ghetar sau a ursului panda. In ceea ce ma priveste, sunt o practicanta moderata. Incerc sa ma documentez din mai multe surse, sa-i ascult si pe cei care considera ca activitatea umana e responsabila de incalzirea globala si pe cei care sustin ca suntem atat de marunti, cu tot cu gigantii nostri industriali, incat n-am avea cum sa producem schimbari atat de dramatice si ca principalul vinovat e Soarele cu exploziile lui.

Modele religioase. Motivul pentru care am creat acest subcapitol separat si nu l-am insumat primului este simplu: putem vorbi de tendinte, de „trenduri” confesionale. De pilda, la Hollywood in ultimii ani, sunt in trend scientologia si Kaballah. La noi, in Europa, oamenii pleaca in India sau in Tibet sa isi gaseasca „linistea interioara”. Revin, apoi, si scriu un best-seller. Strict in lumea romaneasca, Dan Puric si cocktailul lui de ortodoxie aromata cu orgoliu dacic fac ravagii, chiar in randul tinerilor. Este la moda „habotnicia cool” desi nu credeam ca voi vedea vreodata aceste doua cuvinte alaturate.

Voi in ce mai credeti?

5 Comentarii
  1. Excelent articol ! Ca de obicei, atingi subiecte delicate.

    ca sa-ti raspund la intrebare, o sa-l citesc pe maestrul Octavian Paler :

    \”Azi nu mai cred in nimic. Incerc sa ma agat de niste ultime iluzii, dar simt ca nu mai prind \”trenul\”. Ultimul vagon se indeparteaza si eu nu mai am resurse sa fug dupa el. \”

    Ca sa nu fiu totusi atat de drastica in \”non credinte\”, as putea spune ca eu inca mai cred in sinceritatea si corectitudinea fata de mine insami si in incercarea de a fi in acord cu sinele meu profund. Toate astea, bineinteles, pentru gasirea linistii interioare.

  2. Frumos articolul. Ai perfecta dreptate Eleonora, insa mai am de adaugat. Eu mai cred in D-zeu, poate fac parte din categoria celor inocenti, care inca mai atribuie puterea deplina altcuiva decat siesi. Toate cele bune!

  3. Cred in faptul ca un om poate fi moral si bine intentionat fara amestecarea religiilor, de orice fel. In special cele care functioneaza dupa o \”Biblie\”.
    Important este sa credem in noi insine, sa promovam positivul si sa nu facem rau vreun rau intentionat.
    Parerea mea. 🙂

    p.s. : Elefantul panda ?

Lasă un răspuns la Andreia Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.