Vreau sa-mi hranesc copiii. Sunt un exemplu negativ?

Mie imi place sa gandesc ipotetic. Aceste scenarii pe care le proiectez, le construiesc si le deconstruiesc, imi dau iluzia unor planuri. Si asa ma trezesc crezand ca stiu exact ce-as face in anumite situatii, situatii extrem de clare, specifice, cu tot felul de detalii menite sa dea consistenta realitatii.

Am urmarit de curand un scurt interviu cu o autoare feminista din Franta. Ea sustinea ca feminismul incepe sa faca pasi inapoi. Ca femeilor li se spune din nou ca doar maternitatea le implineste. Ca nu sunt complete fara un urmas in brate. Mai mult decat atat, noile curente legate de maternitate limiteaza si mai mult libertatea lor de miscare. Dupa generatii de copii crescuti de bone si de bunici, acum intra din nou in actualitate imaginea femeii care isi dedica timpul cresterii si educatiei copiilor. Alaptarea incepe sa fie din nou in trend, sustinuta si de argumente ecologice si medicale. Doar cele ignorante, comode sau preocupate excesiv de aspectul fizic, din diverse motive, mai refuza sa-si puna copiii la san. Le excludem pe cele cu probleme de sanatate, care au motive intemeiate sa refuze alaptarea. In rest, stim toate ca laptele praf nu e decat un substitut de proasta calitate pentru laptele matern. Si cu dureri, infruntand cu darzenie mastite si tot felul de alte complicatii, inarmate cu pompe de san, ne sacrificam pentru sanatatea copiilor nostri, iar unele dintre noi chiar pentru cea a planetei.

Citeste si:  Manuale de religie. Soc si groaza cum tabloidele n-au visat

Ei, in legatura cu toate acestea, Elisabeth Badinter are niste obiectii de facut. Accentul care s-a mutat asupra copilului – crede ea – vaduveste femeia contemporana de o parte dintre cuceririle facute in ultimele doua secole.

Eu nu stiu ce zic acum. Nu sunt nici mama, nici feminista si nu planuiesc sa ma transform in niciuna dintre cele doua in viitorul apropiat. Simpatii ecologiste mai manifest din cand in cand. Dar m-am intrebat – si nu doar o data – ce fel de mama as fi. Si, bineinteles, cum ar interfera conditia materna cu cea de femeie, ca iubita, ca fiinta independenta, ca membru asezat intr-o anumita ierarhie.

Mi-am pus intrebari dintre cele mai practice. Si am ajuns, in urma ramificarilor pe care le-am operat, ca as cadea sub incidenta celor incriminate de doamna Elisabeth Badinter. Mai intai, nu cred ca as reveni in campul muncii dupa nastere. Cred ca as alege sa stau cu copilul cat de mult posibil – daca situatia materiala mi-ar permite-o. Si, desigur, as alapta. Exclud si varianta in care potentialul tata si-ar lua el concediu de crestere a copilului. N-aveti ce-mi face, sunt chiar grea de cap si nu pot accepta faptul ca tatal poate fi o mama mai buna decat mine. Nici nu intentionez sa ma razbun pe toti barbatii care nu-si sustin consoartele prin pedepsirea unicului exemplar din preajma mea. Da, sa ma ajute, primesc. Dar nu sa ma inlocuiasca. In niciun caz, nu vreau o inversare a rolurilor.

Citeste si:  Frumusetea, dincolo de oglinda

Feminismul poate deveni in ceea ce ma priveste o chestiune extrem de agasanta. Nu cred ca mai e cazul sa ne aratam agresive si gata sa starpim dintr-o lovitura orice aminteste de penis sau de camin. Iar uneori am senzatia ca feministele imi cer cu priviri incruntate sa renunt la ceea ce imi doresc, de fapt, de dragul unor principii abstracte. Nu cred ca refuzul meu de a alapta, sa zicem, le ajuta in vreun fel pe femeile din vreun trib in care ele valoreaza mai putin decat o capra. Sigur, nu toate curentele ating aceste dimensiuni extreme, insa nici macar eficiente nu mi se mai par aceste exagerari in lumea noastra.

Sa ne intelegem: nu neg importanta feminismului. Mai ales intr-o tara ca Romania, existenta lui si militantismul isi justifica pe deplin ratiunea. Atata timp cat exista femei abuzate, atata timp cand romancele nu sunt ele insele constiente de faptul ca au anumite drepturi, atata timp cat in mediul familial se fac diferente majore intre fete si baieti, cat posturile de conducere sunt ocupate preponderent de barbati, iar orice femeie ce ajunge intr-o pozitie superioara este privita cu neincredere si cu banuiala ca mijloacele ei nu au fost tocmai ortodoxe, atunci, da, feminismul are inca multe de facut.

Citeste si:  Inteligenta impiedica orgasmul

Da, vreau sanse egale, vreau sa castig la fel de bine ca un barbat pentru munca identica, dar nu ma voi simti vinovata pentru ca-mi place sa gatesc si pentru ca mi-as legana copilul la san. Si daca nu-mi tii usa, e posibil sa ma uit urat la tine. Pentru ca nu mi se pare ca egalitatea asta de sanse sterge diferentele intre sexe, pentru ca nu vreau ca oamenii sa devina prost educati in numele feminismului. Nu ma simt nici insultata, nici handicapata daca te oferi sa ma ajuti sa-mi car bicicleta pe scari. Voi crede pur si simplu ca esti dragut si madame Badinter poate sa-si indrepte degetele acuzatoare catre mine cat vrea.

Desigur, unele dintre ele, dintre feministe, ma vor privi incruntate si vor plescai a dispret. Vor spune ca am creierii albiti de atata spalare si ca societatea machista in care am trait si-a pus amprenta asupra mea si ca am pierdut gustul libertatii. Vor incerca sa ma convinga sa renunt la epilare sau sa urinez din picioare, cum am auzit ca se intampla in unele grupari feministe din Germania. Pentru ca altfel barbatii ma vor confunda cu un obiect sexual si asta nu se face. Nu vor reusi. Prefer sa raman asa, epilata si sclava copiilor mei inca nenascuti.


7 Comentarii
  1. Aleluia!:) Pe undeva, argumentele ei te prind, sau macar te pun pe ganduri..Adica, daca si apuci sa traiesti toate astea pe pielea ta(maternitatea care rastoarna toate ierarhiile din viata ta de fiinta superioara consumatoare de literatura si cafea) intr-o societate profund tabuizata si bigota ca a noastra , macar iti rasuna cateva ore in cap argumentele ei, fie si excesive si feministe.

    Da, am alaptat, da, stau cu copilul, cred cu putere ca figura materna isi are locul ei in copilaria timpurie si dezvoltarea de dupa a copilului. Dar sa ne mintim ca nu apare un conflict? Ca nu il resimtim mai devreme sau mai tarziu? Nu neaparat in cuplu( desi chiar si acolo), mai ales intre noi si noi. Intre noi dinainte de a face cunostinta cu pampersul si noi de dupa.Aici cred ca e toata arta. Sa faci loc in noua viata si vechii vieti, asa fragmentata si imputinata cum e ea.

  2. Doamne, cand s-a intors lumea asta asa de tare cu susu-n jos? Se pare ca am trait pana acum intr-un glob de sticla… pentru ca am 4 copii si i-am crescut pe toti 4. Pentru ca cea mai mica implineste azi-maine 8 ani si tot cu ele acasa sunt. Eu sunt implinita de \”cariera\” de mama si sotie si n-as accepta sa-mi educe altcineva copiii. Cred ca societatea poate merge inainte si fara aportul meu pretios, dar familia mea nu! Haideti, doamnelor, puneti mana pe pietre! Spuneti ca datorita unora ca mine femile sunt abuzate… etc! Am sa va contrazic! Sunt casatorita a doua oara. De ce? Pentru ca am refuzat sa fiu sacul de box al primului sot. Poti fi implinita, draga mea si daca nu te duci sa-ti pui capu-n jug la un patron cu patru clase primare… asta daca sotul isi poate permite sa te tina acasa. Ce feminism? Sunt muuuulte de spus aici dar nu acum!

  3. Sunt feminista. Imi place sa muncesc cot la cot cu barbatul si uneori o fac mai bine ca el. MI-a placut sa-mi alaptez copiii – fiecare cate 9 luni. Am incercat ambele variante – cu unul am stat acasa, cu unul nu, si cea de-a doua varianta mi s-a potrivit cel mai bine. Atata timp cat cobor din masina de la volan, iar sotul meu din dreapta, nu am pretentia sa-mi tina portiera el deschisa. Cu toate ca, atunci cand o face, nu ma isterizez. Samd. Realitatea e undeva la mijloc, nu e chiar atat de transanta. Ma simt bine ca mama, sotie, femeie etc. E adevarat ca trebuie sa depui un efort mare, dar, din punctul meu de vedere, se merita.

  4. o prostie toata ideea de \”miscari feministe\” si sustionatoarele ei. Niste frustrate de propriile lor esecuri, niste lipsite de feminitate, cu niste argumente cel putin dubioase in a sustine miscarea. De acord cu autoarea articolului! Intru totul! Nu inteleg care ar fi conflictul cu mine inainte de pampers si dupa. Daca devin mama, devin si handicapata si incapabila de a mai intreprinde ceva dpv profesional? Asta ca intrebare/raspuns la primul comentariu. Am impresia ca acum a avea un copil inseamna o oarecare obligatie, o nevoie, nu o imensa bucurie de a-ti intemeia o familie, de a experimenta minunea de a fi mama. Toate nebunele se preocupa ca se ingrasa, ca li se lasa sanii, ca isi pierd tonusul, ca nu mai au timp de job. Daca ti se par lucrurile astea mai importante decat a da viata, in sine, inseamna ca ne-am dezumanizat definitiv…

  5. SUPERB …. LA SUPERLATIV. ai punctat f. bine diferenta dintre feminism si a fi femeie, precum si bunele maniere aplicabile ambelor sexe.

    inca o data BRAVO. articolul ar trebui premiat.

    am 3 copii, pe care i-am alaptat cat s-a putut. am si o cariera si mai stau si la cratita fara a-mi fi rusine. normal ca am masina de spalat si rufe, dar si vase, pt. c e normal sa ma debarasez de multe treburi care cer timp. conduc si masina in draci, dar stiu si sa fiu gospodina – adevarul ca urasc cuvantul asta, pt. ca, in mintea noastra, semnifica o femeie servitoare. si totusi …

    oare barbatii ar putea face cate facem noi? fara sa ne substituiasca, doar sa incerce ! …

  6. Dragelor, haideti sa nu exageram si sa ajungem sa nu mai recunoastem valoarea feminismului. Datorita acestor miscari, ne bucuram azi de o multime de drepturi. Pentru ca niste curajoase – considerate nebune atunci – au avut curajul sa schimbe niste norme.

    Ceea ce vreau sa spun este ca maternitatea este alegerea intima a fiecaruia. Daca simti nevoia sa faci copii, sa-i alaptezi etc, te priveste si nu trebuie nimeni sa te acuze ca esti \”inapoiata\”.

    Daca nu vrei, e iarasi ok.

  7. Unul dintre cele mai frumoase articole citite vreodata!

    Felicitari!
    Si da, copii si casatoria sunt alegerea intima a fiecaruia, nu a societatii, nu a parintilor sau vecinilor!
    Si da, pentru ca acum putem sa conducem…
    APROPOS: Faceti o statistica si aduceti-va aminte, prin \’93-\’95 cam cat de des auzeati bancuri pe tema \”femeii la volan\”.
    Multumim feminismului pentru ca acum avem functii, atat cat sunt ele, multumim feminismului ca acum FACEM SCOALA, VOTAM, avem independenta in opinii….

    Insa, e minunat sa fii mama!!!!

    inca o data felicitari pentru articol!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.