Zilele noastre, un spectacol cu si despre manipulare

Noam Chomsky este un sociolog si un lingvist american destul de celebru, cu idei de stanga, invocat adesea cand vine vorba de hibele capitalismului. De vreun an, poate doi, circula pe internet un Decalog, o sinteza a celor mai importante 10 strategii de manipulare prin mass media folosite in ziua de azi. Selectia e atribuita lui Chomsky insusi si imi place sa cred ca asa e, chiar daca mi-a fost imposibil sa verific asta dintr-o sursa incontestabila. Oricum, data fiind claritatea ideilor si faptul ca ele se regasesc si in alte lucrari de-ale autorului sus-numit, Decalogul lui Chomsky ramane la fel de util, chiar daca o fi fost opera altcuiva. Desi, recunosc, ar fi ironic ca un text despre manipulare sa fie el insusi pornit de la o manipulare…

In fine, ca sa nu ma invartesc in jurul cozii: eu unul m-am tot gandit la acest decalog in ultima vreme si-o sa va explic de ce, atunci cand va fi cazul. Traducerea si adaptarea imi apartin, ca sa stiti pe cine sa dati vina pentru eventuale inexactitati.
1. Distragere atentiei.

Deturnarea atentiei publicului de la chestiunile importante si de la schimbarile produse de elitele economice si politice, prin abundenta unor informatii insignifiante. E totodata esentiala pentru ca publicul sa-si piarda interesul in stiinta, economie, psihologie, biologie, cibernetica. Oamenii trebuie tinuti atat de ocupati incat sa nu aiba timp sa gandeasca.

M-am gandit la asta in ultima vreme, nu pentru ca ar fi vreo surpriza, ci pentru ca nu mai inteleg in ce parte ar trebui sa intorc capul. Adica, scandalul cu creditul fiicei presedintelui si miile de hectare ale familiei trebuia sa-mi distraga atentia de la modificarile Codului Penal? Sau scandalul din Parlament trebuia sa ma faca sa nu mai fiu atent la ce se intampla in ograda Palatului Cotroceni? Sau sunt ambele teme de scandal pretexte de distragere a atentiei de la cu totul altceva, si nu pot sa-mi dau seama despre ce e vorba?

2. Creeaza probleme, apoi ofera solutii.
Metoda presupune crearea unei probleme, asa incat publicul sa simta necesara interventia statului sau sa accepte de buna voie masuri care presupun restrangerea libertatilor si a drepturilor cetatenesti. Ceea ce, de fapt, isi doresc conducatorii de la bun inceput.

Aici ar putea fi aduse multe exemple, unele deja dovedite, altele doar presupuse. Fiecare psihoza publica imbogateste pe cineva, fie ca e gripa aviara sau teama de cutremur. Insa nu vreau sa intru in teoria conspiratiei, prefer sa va spun un banc extrem de aplicat, zic eu, pe speta aceasta.

Un tanar pescar sarac statea cu undita in mana, pe malul unui lac. Langa el se asaza un tip imbracat in costum si-i spune:
– De ce nu vrei sa te angajezi? Ai castiga mult mai bine decat pescuind.
– Si ce as face cu banii?, intreaba pescarul.
– Pai, dupa ce ai munci 10-20 de ani, ai putea strange suficienti bani incat sa-i poti investi. Ti-ai face propria ta firma si ai putea chiar tu sa ai multi angajati.
– Si la ce mi-ar folosi?
– Pai, ar munci ei in locul tau si tu n-ar mai trebui sa faci nimic.
– Si cu ce mi-as ocupa timpul?
– Pai, ai putea sa te duci pe malul unui lac si sa pescuiesti!

Citeste si:  Dreptul la blasfemie si teama care ne mutileaza

3. Strategia pasilor marunti
Pentru ca lumea sa accepte ceva inacceptabil, politicienii trebuie sa isi urmareasca scopul cu rabdare, prin pasi marunti, intinsi de-a lungul a cativa ani.

Aici nu e mare lucru de discutat. Daca mi-ar fi spus cineva acum acum 5-6 ani, cand un pachet de tigari costa 5 lei si un litru de benzina 3 lei, iar eu aveam leafa cam cat o am si acum, ca o sa vina ziua cand tigarile vor fi 14 lei si benzina 6, i-as fi spus ca in ziua aia o sa ma las de fumat si o sa merg pe jos. Sigur ca n-o fac.

Dar altceva mi se pare si mai interesant legat de subiectul acesta. Ma gandeam cum ar fi fost ca undeva in anii ’60-’70, in plin razboi rece, seful unui serviciu de spionaj, sa zicem CIA, s-ar fi dus la presedintele Americii si i-ar fi spus ca ar vrea ca statul sa inventeze un dispozitiv prin care sa-si spioneze toti cetatenii. Un fel de Big Brother. Un dispozitiv care sa aiba un microfon, asa incat sa poti fi ascultat. In acelasi timp, sa poata comunica cu satelitii, asa incat sa poti fi localizat. Si, daca s-ar putea, sa aiba si o camera video, asa incat sa se poata vedea ce e in jurul cetateanului urmarit.

Probabil ca presedintele i-ar fi raspuns cam asa: „Sa zicem ca oamenii de stiinta ar putea inventa un obiect suficient de mic incat sa poata contine si un microfon, si un receiver de satelit, si o camera video. Insa niciun stat de pe lumea asta nu-si va permite sa cumpere zeci de milioane de astfel de aparate, asa incat sa putem implanta fiecarui cetatean cate unul.”

Si atunci, seful CIA ar fi replicat: „Dar nu trebuie sa le cumpere statul. Putem face in asa fel incat oamenii sa si le cumpere singuri, ba chiar sa plateasca bani grei pentru ele.”

Si, dupa 50 de ani, fiecare cetatean ar fi avut un smart-phone.

Citeste si:  Rom. Roman. Falsa etimologie a invrajbirii noastre

4. Strategia durerii amanate
Pentru ca o decizie nepopulara sa fie acceptata, ea trebuie prezentata ca un rau necesar si plasata in viitor. Astfel, lumea, sperand ca „maine va fi mai bine”, va crede ca va suporta mai usor neplacerile, va avea timp pentru a le accepta si pentru a se resemna.

5. Infantilizarea politicii
Discursurile politicienilor apeleaza adesea la un ton copilaresc, ca si cum spectatorii ar fi copii sau persoane cu deficiente mentale. Motivul este ca o atitudine infantila produce o reactie infantila, deci o critica mult mai blanda.

6. Foloseste latura emotionala, nu pe cea rationala
O tehnica veche, care foloseste excesul de emotii pentru a scurtcircuita analiza rationala si, in final, pentru a amorti spiritul critic al individului. Si, desigur, pentru ca o comunicare in registru emotional deschide mai usor usile catre subconstient, catre crearea de dorinte, idei preconcepute, spaime, comportamente induse…

Despre cele trei puncte de mai sus nu vreau sa scriu nimic, fiindca intamplator suntem in Luna Cadourilor si ne simtim cu totii un pic mai copii. O sa scriu, poate, la anul, cand ne va fi tuturor mult mai bine.

7. Mentinerea unui public ignorant si mediocru
Un public incapabil sa inteleaga tehnologiile si metodele folosite pentru controlul maselor este un public de sclavi. Nivelul de educatie primita de clasele inferioare ale societatii trebuie sa fie scazut, asa incat separatia intre cei bogati si cei saraci sa fie imposibil de surmontat.

Aici, vedeti, e un paradox. Toata lumea stie ca asa e, dar cum-necum, reactioneaza ca si cum n-ar sti. Am mai scris eu de cateva ori despre promotiile de ne-absolventi de BAC si despre felul in care toata mass-media arunca vina pe indivizi, pe tinerii picati, eventual filmati langa BMW-ul primit de la tata la majorat, ca sa se inteleaga.

Mie mi s-a parut absolut infricosatoare demiterea ministrului Culturii dupa celebra declaratie legata de bolnavii de SIDA. (Nu vreau sa amestec aici subiectul cu Rosia Montana, daca ar fi fost demis pentru avizarea lucrarilor RMGC, nu aveam nimic impotriva.) Si, de fapt, nu demiterea ma uimeste, pentru ca inteleg ca, aidoma vremurilor medievale, Antonescu si Ponta au aruncat nefericitul eretic in mijlocul gloatei agitate. Ma inspaimanta linsajul mediatic neconditionat.

Vreti sa va spun ceva? Eu sunt de acord cu ce a spus Barbu si imi displace ideea ca un om politic plateste atunci cand spune ce gandeste, dar nu pateste nimic atunci cand minte. Ii acuzam (noi, mass media) pe politicieni ca ne mint, dar atunci cand spun adevarul, cand spun ce cred ei cu adevarat, ii punem la colt si-i batjocorim. Daca un ministru al culturii vrea mai multi bani pentru cultura si ar fi capabil sa-i ia de la gura bolnavilor de HIV, nu mi se pare un lucru atat de rau. Pentru ca, pe logica lucrurilor „mai importante” decat cultura, orice aspirina e mai importanta decat o carte si orice salam e mai bine-venit decat un film.

Citeste si:  Compatriotilor mei rasisti

Bine, era vorba despre educatie, dar acolo nici nu mai avem despre ce vorbi. Stiati ca ultimele investitii in infrastructura educationala s-au facut in 1980? Si ca, de atunci, se platesc numai salarii si reparatii?

8. Incurajarea publicului spre a se complace in mediocritate
Mai precis, promovarea ideii ca este la moda sa fii prost, vulgar si needucat.

Si despre asta am scris recent, cand spuneam ca cea mai mare tampenie a sistemului de educatie e ca profesorii sunt atat de prost platiti incat au inceput ei insisi sa creada ca lipsa de educatie e profitabila si sa promoveze, direct sau indirect, mediocritatea si sub-mediocritatea. Fraza aia cu „Si eu ce-am castigat dac-am fost la scoala?” este mai ucigatoare pentru generatiile viitoare decat cianurile de la Rosia Montana.

9. Inducerea sentimentului de vina
Presupune ca indivizii sa inceapa sa isi asume responsabilitatea esecului, considerand ca este cauzat de lipsa lor de efort, inteligenta sau abilitate. Asa incat in loc sa se revolte impotriva sistemului economic, sa isi asume personal vina, sa devina deprimati si pasivi.

Aici, recunosc ca am mari probleme inclusiv cu mine insumi. Mi-e greu sa-mi dau seama daca apatia mea fata de perioada asta de iesiri in strada e urmare a unei spalari pe creier care ma va tine captiv in pasivitate tot restul vietii sau realmente nu sunt sedus de cauzele revoltelor, dar as putea sa reactionez la alti stimuli. Imi place totusi sa cred ca e vorba de varianta a doua.

10. Sa cunosti indivizii mai bine decat se cunosc ei insisi
Dezvoltarea stiintei in ultimii 50 de ani a adancit prapastia intre cunostintele accesibile publicului si cele accesibile elitelor. Biologia, neurobiologia si psihologia aplicata permit „sistemului” sa inteleaga mai bine un individ decat individul insusi se poate cunoaste, astfel incat individul devine controlabil, manipulabil.

Poate vi se pare cam tras de par. Auzi tu, „neurobiologie”, de parca m-ar opera cineva pe creier ca sa ma manipuleze.
Dar, daca lucrati in advertising, sigur ati fost instruiti despre ce reactii starnesc unele culori, unele sunete, unele forme. Asta e neurobiologie. Chiar si cei care lucreaza in vanzari apeleaza la „tehnici” prin care sa-i ia mintile clientului, nu lasa lucrurile la voia intamplarii. Asta e psihologie aplicata. Nimic altceva decat manipulare. Pentru accesul la aceste tehnici, insa, trebuie platit un pret, trebuie sa ai timp si bani.


4 Comentarii
  1. un articol foarte interesant, dupa mult timp. Felicitari. Foarte interesante metodele de manip***re, cred ca deja multi dintre noi sunt constienti de unele dintre ele. Nu sunt minciuni, nu sunt specualtii, sunt reale. De aia si incearca statul cu disperare sa ne tina amortiti, prosti si nu dau 2 lei pe scoala, pentru ca daca ar mai beneficia romanul de inca putina informatie si ar avea ochi sa vada, ar iesi macel.

  2. voiam sa atrag atentia si asupra numelui sociologului care a scris decalogul. Seamana izbitor de tare cu Naum Ciomu. Alte asemanari par inexistente, totusi 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.