Cea mai mare parte a populatiei de la oras locuieste in blocuri ridicate in anii ’70-’80, care nu ofera spre domiciliat spatii prea generoase, ca doar nu era sa se lafaie tot poporul in odai cat ale Casei Poporului. Ca atare, mobilarea si decorarea unei incaperi mici inseamna preocupari frecvente la romani. Rezolvarea e cu atat mai grea cu cat densitatea populatiei in apartament e mai ridicata… Vom incerca sa amenajam o camera mica fara sa bagam mana foarte adanc in buzunar. Ca daca am baga-o si am avea ce sa gasim, poate ne-am muta in niste camere mai mari…
De cele mai multe ori, cand vine vorba de aranjarea unei incinte de mici dimensiuni, intra in discutie trucurile care s-o faca sa para mai mare. Sigur, nu e o idee de lepadat, doar ca nu e intotdeauna necesar de aplicat. O camera care pierde la capitolul intindere poate sa castige in ceea ce priveste intimitatea. Personalitatea unei incaperi nu tine de dimensiunile ei. Ingustimea are avantajele ei: putem concentra piese de mobilier si decoratiuni remarcabile, fara bataia de cap pe care ti-o da umplerea unor goluri.
E drept, intr-un spatiu restrans nu ai goluri de umplut, problema se prezinta invers: e prea umplut. Cum scapam de surplus? Primul pas e sa golim camera aproape in intregime: in afara mobilelor, ducem tot din ea pe hol, pe balcon, in bucatarie, unde putem. Luam apoi respectivele obiecte la mana, in ordinea prioritatilor in ce priveste utilitatea lor, si le gasim locul in camera mica. Cand ajungem la concluzia ca e suficient ceea ce am rearanjat, ne oprim si gasim un loc de depozitare pentru catrafusele ramase.
Mobilierul care sa joace dublu rol e cel mai pretabil intr-o camera deloc mare. Putem sa-l cumparam de-a gata. Spre exemplu, nu vom opta pentru o masuta destinata strict sederii televizorului, ci vom lua un dulapior cu sertare, care va si sustine aparatul, va si oferi spatiu pentru obiectele care-si gasesc locul in sertare (si care, cand nu le folosim, ar face bine sa sada acolo, in sertar, si nu imprastiate pe pat, pe masa, pe televizor).
Apropo de pat: cel mai recomandabil e acela obtinut dintr-un fotoliu sau o canapea. Putem cumpara de-a gata mobilierul, cum spuneam si dupa cum am exemplificat, putem sa si improvizam. O lada sau un cufar cu iz de antichitate poate sa adaposteasca perne si asternuturi si in acelasi timp sa serveasca drept loc de pus niscaiva carti, ziare si reviste, chiar si de luat cafeaua, in lipsa unei mese de sine statatoare. Scaunele pliante sunt o solutie pentru momentele cand avem oaspeti.
O parere raspandita e ca pentru camerele micute trebuie sa cautam piese de mobilier pe masura. Nu, nu facem camere ale papusilor! Dimpotriva, mobilele e bine sa fie mari si putine, si nu mici si ingramadite. Astfel, camera noastra va fi mai aerisita. Nici peretii nu trebuie incarcati. Orice am pune pe ei, poze, tablori, afise sau obiecte de arta abstracta, deci nedefinibile, vom pune putin si de mari dimensiuni. Bibelourile nu dau bine in spatiul nostru.
Un efect special, care face camera sa para mai lunga, e sa vopsesti doar unul dintre pereti intr-o culoare mai inchisa decat a celorlalti. Culorile calde, cum ar fi rosul si galbenul, sunt cele potrivite pentru senzatia de confort si intimitate, iar cele reci, reprezentate cu cinste de verde si albastru, indeparteaza ochiul de ele. Si ca sa incheiem cu trucurile de care am vorbit initial: oglinzile ajuta o incinta sa para mai spatioasa. E necesar sa le montam pe pereti opusi, si vor reflecta orice lumina ajunge macar la una dintre ele. Dar cu siguranta ca femeile n-au asteptat indemnul nostru ca sa monteze oglinzi la ele-n case, fie ele minuscule ori imense.