Dorinta romanilor de a-si inchide balconul s-a manifestat cam de pe cand s-a inventat blocul de locuinte. In comunism, fenomenul n-a putut fi stavilit nici macar de zvonul cum ca, daca iti faci balconul inchis, risti sa ajungi si tu ca el. Si atunci, cine ne-ar impiedica in plina democratie sa facem din balcon o incinta, un fel de incapere in plus a apartamentului nostru?
Inca dainuie o moda lansata cu mai bine de zece ani in urma: sa castigi circa un metru pe una dintre laturile livingului daramand zidul dintre camera cu pricina si balcon si etanseizand spatiul prin montarea geamurilor termopan. Sa distrugi zidul unui bloc nu-i insa o idee fericita. Daca toti proprietarii de apartamente de pe o coloana ar face asta, si cel mai nou si modern bloc din tara ar trebui insemnat cu bulina rosie! Exista tari, nicidecum comuniste, in care umblarea la structura de rezistenta a unei cladiri se pedepseste drastic. Cu toate ca Romania nu se numara, se pare, printre ele, noi vom respecta regulile de civism si urbanism. Vom inchide balconul lasandu-l sa fie balcon.
O masuta si scaune unde sa luam cafeaua sau sa citim un ziar si, in rest, ghivece de flori. Eventual, spatii de depozitare camuflate estetetic pentru obiecte pe care le folosim rar. Si ghivece de flori cat cuprinde. Sincer vorbind, cam atat poate incapea intr-un balcon de dimensiuni obisnuite. Mai e ceva ce nu trebuie cu niciun chip sa-si gaseasca locul aici: rufele intinse pe sarma.
In caz ca nu suntem chiar mesterul stie-tot si drege-tot, vom apela pentru inchiderea balconului la o firma specializata. Piata nu duce deloc lipsa de asa ceva. Mai multe ferestre mici sunt de preferat fata de ferestrele putine si mari. Speli si stergi una – o inchizi si treci la urmatoarea. Daca o singura ditamai fereastra trebuie s-o tinem deschisa pentru opera de curatare, treaba nu e doar incomoda, ci si periculoasa. Nici macar de la parter nu-i deloc placut sa cazi de pe balcon…
Am inchis balconul. Am scapat astfel, intr-o masura importanta, de praful de care nicio asezare dotata cu blocuri de locuinte nu duce lipsa. Am scapat de ploaie, ca si de soarele naucitor. Cel mai important lucru, de acum, este sa nu facem din balcon dependinta aceea vitregita fata de restul locuintei, in care exilam de-a valma lucruri care nu se stie daca ne-or mai folosi vreodata, pe care o lasam fara vreo remuscare prada ruginei si altor forme ale decrepitudinii. In ce priveste pastrarea curateniei, balconul trebuie tratat ca orice alta incapere. Un covoras lunguiet sau pres va sta de minune asezat pe gresia balconului nostru. Portiunea de zid de pana la geamuri n-o vom lasa nezugravita, iar deasupra ei vor veni perdelute, care ne vor feri de orice ochi curios din exterior si va aduce un aer de intimitate incaperii.
Scaunele albe de lemn se potrivesc intr-un decor completat cu nuante de roz sau bleu, decor recomandabil, evident, vara, in caz ca ne permitem sa schimbam mobilierul de doua ori pe an. Stilul natural, la moda oricand si oriunde, impune, dupa cum i-o spune numele, culorile si materialele din natura: nuante de verde si de maro, respectiv lemn nelacuit (pentru mobilier) si lut (pentru ghivece si vaze). Stilul oriental, cu tendinta lui de miniaturizare, e numai bun pentru un spatiu ingust. Masuta cu picioare joase si sculptate e deservita de taburete sau perne mai inaltute. Predomina o culoare inchisa, cu ornamente in culori puternice.
Cand nu e nici zapuseala, nici frig, nici ploaie sau vant si vrem sa avem si un altfel de aer, acela mai mult sau mai putin proaspat al orasului, ne ramane doar sa deschidem din ferestre, frontale sau laterale. Spatiul de aerisit fiind restrans, ne vom simti ca si cum balconul n-ar fi inchis.