Terariul este, in sensul sau initial, un spatiu inchis cu sticla in care traiesc, sub observatia omului, serpi, soparle, in general reptile mici. Asa cum acvariul e legat de apa, terariul e legat de pamant. Dar daca un acvariu fara pesti vezi mai rar, terariul fara animale e destul de raspandit, moda lansand-o Anglia celei de-a doua jumatati a secolului XIX. In lipsa de vietati, terariul va gazdui plante. Nimeni nu ne impiedica insa sa gasim si cateva animalute potrivite pentru mediul respectiv: soparle, serpisori, hamsteri. Un asemenea spatiu infatiseaza in miniatura flora pe care ne-o alegem noi: poate fi simularea unei paduri ecuatoriale, a unei paduri alpine, a unei portiuni de desert.
Pentru copii, un terariu ar fi o jucarie interesanta si utila, aratandu-le cum functioneaza un ecosistem, reproducand la scara mica procese din natura precum fotosinteza sau ciclul apei. Apa din terariu ajunge sub forma de condens pe peretii de sticla, apoi revine precum ploaia si plantele o absorb prin radacini.
Ce ne trebuie pentru un terariu? Nu mare lucru. Intai de toate, un vas. Sa aiba peretii de sticla, precum acvariul, si un orificiu largut, pe care sa-l putem inchide cu un capac. Un borcan de muraturi asezat culcat, de exemplu, daca nu avem pretentii mai estetice. Un acvariu il putem transforma lesne in terariu. In caz ca vrem mai mult, mergem la un magazin specializat.
Urmatorul pas e sa amplasam solul. Mai intai vine drenajul, dupa modelul terenurilor de fotbal, ca sa impiedicam apa sa balteasca la suprafata solului. Ne trebuie pietris fin si nisip mai grosolan si niste granule de carbune. Nisipul si pietrisul formeaza primul strat, gros de cel mult 5 centimetri, in functie si de marimea recipientului. Deasupra lui punem un strat mai subtire de carbune, iar deasupra carbunelui – o folie de nailon, avand grija ca intre marginile ei si peretii de sticla sa ramana loc. Pe acolo se va scurge apa din sol. Solul ocupa locul de deasupra foliei de nailon si il alegem in functie de plantele pe care le vom cultiva. Daca punem catusi, de exemplu, solul e nisipos. Daca vrem jungla amazoniana, pamantul trebuie sa contina si turba si muschi. Nu ne vor lipsi, din anumite peisaje, pietrele (stanci la scara redusa) sau scoarta de copaci. Pentru infrumusetarea decorului, merg de minune pietricelele colorate.
Intre plantele din terariu va exista suficient loc incat sa nu se sufoce. Dupa ce am incheiat operatiunea de plantare a lor, udam solul uniform.
Deschizand si inchizand din timp in timp vasul cu capacul, putem regla umiditatea din terariu. Acolo unde sunt plante iubitoare de umiditate, terariul va sta mai mult inchis. In acest caz, udarea solului e o treaba pe care o vom face extrem de rar. Trebuie doar sa avem grija de plantele din terariu precum de cele din ghiveci, indepartand partile uscate sau vestede. Solul il fertilizam lunar din primavara pana la inceputul toamnei, ferindu-ne de ingrasaminte chimice. Pentru cat pamant avem in terariu, cumparam de la florarie un kilogram sau doua de compost. Nu vom tine terariul in soare, efectul de sera ar arde frunzele.
Cactusii, ferigile, muschii, in general plantele mici si care cresc lent sunt bune pentru terarii. Nu se vor adapta insa daca le culegem din mediul lor natural, trebuie procurate de la florarii. Mai exista o categorie extrem de spectaculoasa, plantele insectivore. Roua cerului, Capcana lui Venus, Cobra… Fata de banda cu lipici agatat de lustra drept capcana pentru muste, trebuie sa recunoastem ca o planta insectivora e mai estetica. Iar dupa ce musca a avut neinspiratia sa se aseze pe planta, din ea nu mai ramane nimic.