Nu trebuie sa fii adolescent ca sa-ti umpli peretii de postere, fotografii si decoratiuni in aceeasi gama. In caz ca nu imprimi intregii case un anumit stil decorativ, macar camera ta din apartament – daca e o garsoniera, cu atat mai bine – merita sa se supuna decorarii neconventionale. Parca-n ziua de azi nu mai impresionezi pe nimeni cu o zugraveala cu motive diverse si copii dupa care cu boi de Grigorescu sau flori de Luchian.
Posterele au aparut, culmea, in comunism. Doar ca atunci lipeai pe perete orice iti cadea in mana, nu prea aveai de unde sa alegi. Reclama la o bautura terminata in Cola facea din camera ta un teritoriu capitalist. Mai era moda pachetelor de tigari straine prinse pe ziduri sau pe usa. Acum pare absurda, dar la vremea pomenita nu le gaseai pe tarabe…
Vorbim despre decorarea peretilor fara sa-i zugravim cu rola si sa-i impodobim cu tablouri banale inramate banal. Cei patru pereti ai incaperii (sau cati or fi ei) nu-i deloc obligatoriu sa fie vopsiti in aceeasi culoare, e mult mai sic sa nu fie, doar la asortare sa fim atenti. Punctul de plecare: intram pe usa si stabilim asupra carei portiuni din zidurile interioare ni se fixeaza mai intai privirea. Acela va fi punctul de rezistenta al peretilor nostri. Vom hotari initial ce punem acolo. Sa vedem variantele.
O colectie de discuri vechi, mai ales ca discuri noi nu exista, puse in rama. Daca optam pentru rame albe sau intr-o culoare deschisa, ii vom harazi peretelui cu pricina o culoare puternica, pentru efectul contrastelor. Cu discurile vor face casa buna afise de spectacole, poze cu interpreti. Ramele insa – la discuri, la fotografii de familie, la afise – pot sa nu existe fizic, ci sa fie pictate direct pe zid.
Facem un perete al vechiturilor. Pe policioare de lemn prinse in zid putem aseza ceasornice, obiecte de ceramica, sfesnice, lampi, scrumiere, cutii si casete pentru obiecte de care avem nevoie, cum ar fi cheile, sau doar cu rol decorativ. Fotografiile altor generatii isi au si ele locul aici. Daca le vrem mai mari, le ducem la un atelier de profil si le marim, in sepia, apoi le inramam.
Un desen de doi metri pe un metru si jumatate da un efect surpinzator, nemaipomenit. N-ai decat sa cauti pe internet, prin carti sau in imaginatie ce anume ai dori pictat direct pe perete. Pe urma, sa cauti pe cineva priceput s-o faca. Recunoaste, e altceva decat peisajul cascadei din tapet…
Cercuri pictate direct pe perete. Sunt mai odihnitoare pentru ochi decat figurile rectangulare, mai jucause. Vor fi multicolore si de diametre foarte variate.
Poze cu noi, cu familia, cu apropiatii putem pune oriunde, avand doar grija sa le gasim un loc potrivit. Daca fotografiile sunt color, vor sta pe un perete mai colorat. Fotografii cu personalitati pe care le iubim iarasi merg de minune. Scriitori, compozitori, actori, conducatori de imperii si presedinti de state, orice, putem sa-i amestecam, chiar daca unul e mort de doua mii de ani, iar altul – aflat in viata, iar ocupatiile lor n-au nimic in comun. Putem inscriptiona o maxima sau o parafrazare a ei, o vorba de duh, ceva profund sau amuzant.
Posterele ditamai, trantite nude in perete, nu dau o cine stie ce nota de distinctie incintei. De preferat sunt afisele mai mici si mai multe, cu rama adevarata sau simulata. Folositi reclame pentru produse fie de epoca de la noi, fie straine care n-au ajuns pe plaiurile nostre. Trebuie sa fie imagini artistice sau sa aiba un schepsis. Nici picati cu ceara nu faceti reclama unui produs aflat pe piata noastra, cat de mult v-ar placea! Nu numai ca nu va plateste nimeni pentru asta, dar pare ca l-ati luat fiindca v-a cazut gratis in mana la vreo promotie. Ceea ce, de altfel, s-a si intamplat.