Terrierul tibetan

Terrierul tibetan este un caine de marime medie, destul de bine proportionat, care, in ciuda numelui, arata mai degraba ca un caine ciobanesc: are o blana bogata, ce prezinta doua straturi, cel de la suprafata fiind lung, uneori ondulat, iar cel profund, scurt si matasos are rolul de a proteja cainele de eventualele intemperii. Dar de ce a fost numit terrier? Aceasta este una dintre cele mai des intalnite intrebari cand vine vorba de aceasta rasa. Atunci cand englezii au inceput sa catalogheze rasele, toti caini mici au fost denumiti terrieri, iar aceasta rasa a fost inclusa in categoria cainilor mici. De altfel, in zona lor de origine (Tibet), sunt considerati caini mari in corpul unui catel, fiind numiti „micutii oameni”.

Caracterul acestui caine este unul dintre cele mai atragatoare aspecte pentru cei care se gandesc sa adopte: dragut, sensibil si iubitor, este companionul perfect pentru orice om. Vesel, plin de viata, dar in acelasi timp plin de blandete, este foarte dedicat stapanului si nu ii place sa fie lasat singur o perioada mare de timp (de exemplu toata ziua). Este suspicios cu strainii si ii place foarte tare sa latre, ceea ce il face sa fie un bun caine de paza (atentie: nu de atac). Aceasta rasa se intelege foarte bine cu copiii, preferabil de varsta mai mare (minim 5 ani), dar fata de alti caini poate avea o atitudine dominatoare, introducerea acestora in habitatul sau fiind destul de greu de realizat.

Ingrijirea Terrierului Tibetan este relativ dificila: necesita o perierea a blanii la fiecare 2-3 zile, pentru indepartarea parului mort si prevenirea nodurilor. Evitati perierea pe blana uscata, cel mai bine este sa o umeziti cu balsam si apa, in acest mod usurind destul de mult procesul. Acordati mai multa atentie urmatoarelor zone: in spatele genuchiului, la barba si parul ce ii cade pe fata. Cainelui trebuie sa i se faca baie regulat, aproximativ o data la doua saptamani.

Este recomandabil sa se indeparteze parul in exces din ureche si dintre pernitele picioarelor. Aceasta rasa naparleste destul de putin, dar pe toata durata anului, fara a avea o perioada anume. Parul cainelui poate fi tuns scurt, si acest lucru este chiar recomandat pe timpul verii, in zonele in care caldura este in exces. Puii vor avea o perioda de naparlire mai intensa, cand se va inlocui „blanita de catel”, iar in aceasta faza, care poate dura cateva zile sau saptamani, este necesara marirea timpului si numarului sedintelor de periere. Rasa este bine suportata de persoanele care au alergie, cu conditia ca blana sa fie suficient ingrijita.

In privinta dresajului, nu trebuie sa va faceti prea multe griji: acesti caini, foarte inteligenti, invata repede ce trebuie sa faca sau cum sa evite diverse activitati. Daca va decideti sa ii dresati dumneavoastra personal, trebuie sa tineti cont de faptul ca sunt independenti si au tendinte dominatoare, asa ca este bine sa va inarmati cu multa rabdare si sa fiti pregatit sa-i dominati din punct de vedere psihologic (de exemplu, nu-l lasati sa doarma in pat cu dumneavoastra).

Din fericire, sunt extrem de dornici sa faca pe plac stapanului, cheia in reusita dresajului fiind castigarea atat a iubirii, cat si a respectului din partea animalului. Terrierul tibetan, desi vesel si jucaus, nu este caracterizat de un nivel ridicat de energie, de obicei si, mai ales la maturitate, se adapteaza modului de viata al stapanului. Se va descurca destul de bine la conditiile de apartament daca i se asigura suficient exercitiu: minim doua plimbari pe zi, destul de lungi, in care i se ofera spatiu pentru alergare.