Transforma masa bunicii intr-o mica opera de arta

Multe dintre voi au pe undeva o masa veche, care, desi arata ca naiba, nu vrea deloc sa se farame sau sa scartaie, asa e? Asta se intampla pentru ca mobila facuta acum 40 – 50 de ani era tratata cu mult mai multa responsabilitate de catre cei care care o construiau decat ceea ce poate fi gasit astazi pe piata fara sa coste cat o masina la mana a doua. Materialele folosite erau de calitate superioara, lemnul era de esenta tare, bine uscat si tratat, pe cand astazi este preferat palul sau lemnul de brad, o esenta moale si ieftina, cu rezistenta pe masura.

Ei bine, daca va plac provocarile si aveti un weekend in care nu plecati de acasa (treaba propriu-zisa nu dureaza decat cateva ore, dar e nevoie de timp intre diferitele etape de vopsire), puteti sa transformati o masa sau un birou batranesc intr-o masa plina de culoare, iar prietenelor voastre n-o sa le vina sa creada ca nu ati cheltuit o avere pe ea.

Si – atentie! – puteti aplica procedeul pe care urmeaza sa vi-l descriu si in cazul in care ati cumparat o masa noua, de la Ikea, de exemplu, dar va deranjeaza gandul ca ati putea gasi cate una la fel in alte cinci case ale prietenelor voastre.

In primul rand, ca sa nu munciti de pomana, verificati daca structura mesei este in continuare sanatoasa. In principiu, pentru genul de mobilier la care ma refer eu, ar trebui ca singurele defecte sa fie optice: lemnul innegrit, care da un aspect murdar si respingator obiectului de mobilier. Dar daca se tine bine pe picioare, iar tablia nu este curbata (cel putin nu grav), masa poate fi reconditionata usor. Daca exista o anume doza de instabilitate, atunci trebuie sa chemati inainte un barbat priceput, cu o surubelnita electrica si cateva holsuruburi, ca sa o ranforseze. Sau, cine stie?, poate va descurcati singure si la treaba asta.

Citeste si:  Protectia copilului in mobilier si decoratiuni

Ce va trebuie pentru a va apuca de treaba?

1. O cutie de vopsea pentru lemn. Negrul e cel mai putin pretentios, albul e mereu la moda, dar va puteti alege orice alta nuanta. Nu va asteptati sa o gasiti gata facuta. Recomandarea mea e ca, daca vreti o culoare la moda, precum roz sau lila, sa luati o cutie de vopsea alba si niste pigmenti, pe care sa ii adaudati, putin cate putin, pana obtineti nuanta satisfacatoare. In general, o baza de vopsea alba asigura o mai mare luminozitate decat pre-mixurile. Ah, si sa nu uitati sa cumparati solventul necesar, asa cum va indica producatorul vopselei.

2. O cutie de lac transparent pentru lemn. Cautati ceva cu un iaht desenat pe el, e semnul ca e lacul e de calitate buna. Majoritatea lacurilor de acum au intaritorul inclus. O sa va mai trebuiasca, si aici, niste solvent. S-ar putea sa fie compatibil cel cumparat pentru vopsea.

3. Un set de pensule sau de role pentru vopsite. Eu va recomand rolele, daca sunt de mai multe dimensiuni.

4. Niste smirghel de granulatie medie (80, de exemplu – o sa stie vanzatorul despre ce e vorba…)

5. O cutie de aracet.

6. 30 – 40 de coli de hartie velina de scris (adica, preferabil, mai subtire decat cea de xerox).

7. O imprimanta color, pe care probabil o aveti deja.

Masa pe care o vom face va avea tablia constand intr-un colaj de poze colorate – pot sa fie reclame vechi, poze cu noi insine, postere de cinema etc – pe care le vom lipi si le vom ascunde sub un strat gros de lac, asa incat sa para ca au fost vopsite la mana pe tablia mesei. E plin internetul de asemenea poze dragute. Alegeti-va cateva zeci (o sa fiti surprinse sa aflati ca, pentru o masa cu dimensiuni de 60x100cm, pot fi necesare 30 de asemenea planse colorate, imprimate pe hartie A4) si scoateti-le la imprimanta. Apoi taiati marginile albe.
Asta a fost munca de birou.

Citeste si:  Sufleu de urzici, placinta de stevie, salata de peste, pleurotus cu vin

Acum trebuie sa va puneti hainele de lucru si sa treceti la partea proletara: masa trebuie frecata cu smirghel destul de bine – nu trebuie sa exagerati sau sa incercati sa indepartati 100% vechiul strat de lac. Doar atat cat sa fiti sigure ca tot lemnul a devenit abraziv si nu mai are coji de vopsea care s-ar putea desprinde. Apoi stergeti praful produs cu o carpa umeda.

In timp ce masa se usuca (nu era nevoie s-o udati prea tare, de altfel), preparati vopsea, conform cu instructiunile de pe cutie. Nu va zgarciti cu solventul – chiar daca puterea de acoperire vi se va parea mai mica, finisajul va fi mult mai curat. Si apucati-va de vopsit: picioarele, traversele si marginile laterale ale tabliei. Partea de sus, masa propriu-zisa, nu e neaparat nevoie s-o vopsiti, pentru ca de ea ne vom ocupa separat.

O sa fie nevoie sa dati de cel putin doua ori cu vopsea. Dar nu ar trebui sa va ia prea mult. Fiti migaloase, aplicati straturi subtiri si intindeti bine.

Dupa ce partile de structura s-au uscat suficient incat sa nu ramana amprente in vopsea, putem trece la etapa urmatoare: luati aracetul, diluati-l cu un pic de apa, si imprastiati bine pe tablia mesei. Ideea e ca amestecul de aracet si apa sa fie suficient de umed incat printurile pe care le vom aseza sa se inmoaie si sa se lipeasca bine, mai ales la colturi – de-asta v-am recomandat sa nu folositi hartie de xerox. Totodata, trebuie sa aveti grija, pentru ca daca amestecul este prea umed, culorile de pe printuri se vor dizolva pur si simplu. Oricum, nu trebuie sa va ingrijorati: efectul final va fi unul dragut. Va recomand sa asezati plansele in cat mai mare dezordine, asa incat sa dea senzatia de ravaseala colorata. Nu va zgarciti cu aracetul, puneti oriunde vedeti ca plansele nu stau bine lipite de masa. Si, din cand in cand, folosind una din rolele pentru vopsit, usor umezita cu apa si un strop de aracet, presati plansele pe tablia mesei, pentru a scoate eventualele bule de aer de sub ele.

Citeste si:  Cum sa faci o camera mica sa para mare si sa fie cat mai incapatoare

Daca partea asta v-a iesit bine, ati facut 90 la suta din treaba. Daca nu, dupa ce plansele s-au uscat bine, luati o forfecuta si taiati orice colt de hartie care nu e bine lipit – eventual folositi inca o data smirghelul in zonele unde hartia pare ca vrea sa se desprinda. Cand va plimbati cu palma peste suprafete mesei trebuie sa nu simtiti absolut nicio asperitate – altfel, stratul de lac nu va rezista.

Dupa ce aracetul s-a uscat bine de tot (n-ar fi rau sa va duceti la o plimbare mai lunga sau sa asteptati pana a doua zi dimineata), puteti trece la lacuit. Nu va zgarciti cu lacul: trebuie sa ajungem la un strat suficient de gros incat colajul nostru de hartie sa nu fie niciodata atins de factorii exteriori. Sfatul meu ar fi sa dati de cel putin 4 – 5 ori cu lac, respectand timpii intermediari de uscare indicati de producator. Puteti sa dati o data sau de doua ori (la final) si pe zonele vopsite simplu (picioare, traverse etc), pentru a obtine un luciu uniform.


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.