fbpx

Cate adultere, atatea (im)posibilitati

– Ce-ai face daca te-ar insela?
– L-as parasi in secunda doi, ce intrebare e asta?!

Asa ne spunem, scaparand fulgere din priviri, fara sa avem habar ce gust are adulterul, de fapt. Sa-ti imaginezi scenarii in cazul adulterului aflat si descoperit e la felde fantezist cu a spune ce-ai face cu un milion de euro cand tu nu ai nici macar o suta in buzunar. Oricat de bine am crede ca ne-am cunoaste, oricat de bine am crede ca-l cunoastem pe celalalt, adulterul este un fel de mancare imprevizibil.

Ne gandim la adulter ca la un cancer in metastaza, ca o secure infipta in inima relatiei. Si, bineinteles, credem ca nu ni se poate intampla chiar noua. In practica, se intampla sa ne schimbam parerea. Fie ca suntem de partea inselatorului, fie ca suntem de cea a inselatului. Totul depinde de context, de sentimentele noastre, de trecutul nostru impreuna.

Exista acele relatii pe care le-am idealizat invelindu-le in straturi groase de visuri pana cand au inceput sa sara ca niste coconi-mingi grasane si sa piarda orice contact cu realitatea. Vestea ca am fost inselate sfasie coconul, iar efectul yoyo ne poarta din norii-caleasca la care inhamasem o armata de fluturi in adancurile pamantului. Sigur ca nu mai concepem o urmare. Filmul a fost taiat brusc, pelicula este sfasiata, nu mai avem cum croseta basme in continuare. Asta, da, creste probabilitatea de usi trantite, aruncat de haine in strada si fotografiile din vacantele in doi arse in chiuveta.

Dar nu toti traim in coconi. Unii dintre noi traim pe aici, pe pamant. Avem rate la banci si copii de crescut. Avem greutati legate de cele patru picioare, comune, cu care ne-am deplasat pana acum. Si pentru ca stim ca despartirea inseamna amputare (de data asta 2 cu 2 nu mai fac 4), amanam momentul. Ne spunem ca e o ratacire, un vis, o eroare de programare. Un bug. Ca « se va rezolva ». Ca el va reveni pe calea cea buna si noi vom fi alesele. Asa cum am mai fost, nu? El spune ca e confuz, ca e criza varstei, ca n-a crezut ca « asta e tot » si a cautat sa vada ce e mai mult. Ea spune ca s-a simtit neglijata si a vrut sa simta iar dulceata seductiei si puterea pe care ti-o da un barbat care tremura de dorinta inceputului.

Citeste si:  Cum afli daca te minte

Sau, din contra, concluzionam ca adulterul este unica realitate. Si e una pe care o refuzam in pofida indemnului la resuscitari mai mult sau mai putin oportune de relatii (caci uneori chiar nu e cazul sa intoarcem mortul de la groapa). Aici apare repulsia. Gandul ca omul care a atins-o pe alta ne-ar putea atinge pe noi ne infioara mai ceva ca o familie de sobolani aciuata in camara. Si plecam, cu valize in carca si copii deasupra. Nici nu stiam ca puteam duce asa multe.

Mai e posibil un scenariu. Ala in care victima devine tortionar, ca sa ma exprim dramatic. Dai cu adulterul in mine, dai in fabrici si uzine! Ochi pentru ochi si adulter pentru adulter. Suntem aia care n-o ascultam niciodata pe mana cand ne spunea sa nu platim cu aceeasi moneda. Noi o facem pana la ultima diviziune monetara. M-a inselat cu secretara? Ah, gradinarule, al meu vei fi! Sau baiat de la it, in fine, ce avem si noi la indemana, dupa posibilitati. Si, pe urma , ce sa vezi, razbunarea s-o consuma ea rece (desi, in cazul de fata, din motive tehnice) e cam greu, dar ce e cert e ca nu racoreste mai deloc. Atmosfera e tot cu presiune incarcata, ba parca a prins si un fel de zgura de vinovatie.

Citeste si:  Cum sa uiti o aventura

Si, in final, e situatia aceea trista, cand simti ca tu ai ajuns proza, iar alta-i e poezie. Si orice ai face, procesul nu e reversibil. Pleci si atunci, dar nu-n secunda doi cea fanfaroana, ci dupa mai multe secunde grele ca un secol.

Vedeti? Cate adultere, atatea obiceie.

8 Comentarii
  1. Dumnezeu m-a binecuvantat cu un sot minunat.Niciodata nu au exista probleme intre noi,iar de infidelitate niciodata nu s-a pus problema.Avem o relatie bazata pe incredere si RESPECT.Pentru ca atunci cand un om te inseala,dincolo de faptul ca nu mai exista nicio legatura sentiimentala intre voi,nu mai exista nici respect.In caz de ceva as divorta imediat,fara sa mai stau pe ganduri.

  2. Eu am o teorie aparte despre inselat. Cine-o aude casca ochii mari si ma combate imediat, pe nerasuflate.

    Si anume ca daca ajunge sa ma insele un barbat, vina-mi apartine in mare parte mie si mi-as asuma-o fara tagada.

    Indiferent ca e ceva serios sau nu, o relatie paralela de luni de zile sau doar o aventura de 5-6 ore, m-as considera autoare morala.

    Ar insemna, in viziunea mea ca n-am stiut sa-l pastrez, n-am stiut sa-i ofer ce avea nevoie, n-am stiut sa devin unica lui femeie.

    Astfel, pentru cel putin doua relatii din viata asta,cele mai lungi si mai frumoase, as baga mana-n foc ca nu m-au inselat nici macar cu gandul.

    Atunci cand oferi ce trebuie, primesti pe masura. N-ar avea ce sa caute in brate straine, daca are tot ce-i trebuie acasa.

  3. :))) Drunkinlove

    Cred ca ai citit prea mult din Cella Serghi.

    Am avut un iubit caruia ii placea sexul anal si un altul caruia ii placea sa urineze pe femei.

    Evident, n-am putut sa le satisfac nevoile si sa devin Acea Femeie pentru ei, Unica. Cu alte cuvinte am refuzat din start, si relatiile si-au urmat cursul, fara alte probleme.

    Inevitabil, m-au inselat. Evident acele femei le-au oferit ce-si doreau, anal, cishu-pishu, whatever.

    Acum…nu stiu…sunt autoarea morala fiindca n-am stiut sa-i fac sa nu-si mai doreasca anal si pisho-cisho, si sa fie absolut impliniti sexual cu ce le dadeam eu (yeah, barbatii sunt catei, pot fi dresati…NOOOOOT!!!!!), sau fiindca nu le-am oferit ce-i excita cel mai tare????

    Sugerezi ca femeile ar trebui sa faca lucruri neplacute, dureroase sau umilitoare pentru ele in pat, ca sa-i tina departe de ispite , sau sugerezi ca femeile,prin hocus pocus preparatus, au capacitatea voo-doo de a le altera barbatilor preferintele sexuale si fetisurile?

    \’\’Atunci cand oferi ce trebuie, primesti pe masura. N-ar avea ce sa caute in brate straine, daca are tot ce-i trebuie acasa.\’

    Eeeeeeeeeee, vezi tu, mai Drunkandblind, e un lucru de care barbatul are nevoie si pe care femeia de langa el nu-l poate oferi oricat ar incerca.

    Te intreb, din ipostaza de femeie inselata, ce ar fi trebuit sa fac in cele doua situatii?

    Sigur, poate reusesti sa trezesti monogamia din el si s-o tii in viata pentru 10, 20 de ani.

    Dar ce te faci cand o sa fii baba cu pieile flasce, si el o sa se uite cu jind la trupurile fara cusur, plesnind a sanatate, prospetime, si emanand feromoni tari si dulci, ale fetelor de liceu sau facultate?

    Si daca te inseala cu una din ele, tot asa o sa-ti spui: \’\’eu sunt autoarea morala\’\’?

    Concluzie:

    Ceea ce ma fascineaza la femei este aceasta capacitate extraordinara de a se minti singure.

    Eu n-am aceasta capacitate si jinduiesc dupa ea. Sincer, va invidiez, fetelor. Vreau si eu sa fiu ca voi. Vreau si eu acel inefabil feminin alcatuit din multa auto-mintire.

    Acum, nu sunt idioata total, inteleg ratiunea din spatele acestui \’\’e vina mea\’\’.

    E mai usor pentru stima de sine a unei femei sa-si spuna \’\’E vina mea, nu i-am oferit ce si-a dorit\’\’ decat sa infrunte adevarul: \’\’oricat de frumoasa as fi, oricat de desteapta, de fermecatoare, de irezistibila, intotdeauna se va gasi alta mai buuuuna pentru el decat mine\’\’.

    Inteleg, iti da un simt al controlului sa te minti ca e in puterea ta si numai a ta sa previi un adulter. Dar realitatea e cruda, draga mea,]. Nu e in puterea ta. Si stii de ce?

    Ea are ceva ce tu nu ai si nu vei mai avea niciodata sa-i oferi lui, oricate operatii ti-as face, oricate peruci ti-ai pune in cap: farmecul irezistibil al Noului.

    Ea e noua, necunoscuta X, cuceribila dar necucerita, ea e antilopa vie, tu esti vanatul in putrefactie de la botul lui.

    Asa ca minte-te singura: vanatul rece si putrezit nu va mai fi niciodata viu si necucerit.

    Asa ca ne mintim frumos si ne spunem: \’\’M-a inselat fiindca nu i-am oferit ce trebuie\’\’.

    Luand vina asupra voastra, fetelor, faceti experienta adulterului suportabila.

    Dar nu e in puterea voastra sa-l determinati sa nu va mai insele.

    \’\’Atunci cand oferi ce trebuie, primesti pe masura. N-ar avea ce sa caute in brate straine, daca are tot ce-i trebuie acasa.\’\’

    Si ce se intampla cand tot ce are el nevoie, din cand in cand, e \’\’strainul\’\’, noul acelor brate?

    P.S.

    Vreau si eu sa fiu…femeie…ca voi !

  4. Norina, ai muscat momeala :))). Se putea sa ramai tu impasibila?
    Pai, ma nene, daca vrea durere, bondage, pipi, scato si alte grozavii, NU DEVINE IUBITUL MEU. Simplu.
    Am capacitatea sa imi dau seama ce-i poate capul pe toate planurile. Capul de sus, capul de jos, plan vertical, plan orizontal.
    Eu chiar am putut sa-l tin langa mine, trup, minte, suflet. Si nu e amagire, e certitudine 300%. Pana acum mi-a iesit. Sa vedem si de-acum incolo!
    Dar, hei, viata e o vesnica provocare! Cu piei lasate sau nu. 🙂 Jura tu pe rosu ca numai
    femeilor li se lasa una-alta!
    E ultima chestie care ma preocupa-n viata. Ca mi se va lasa ceva, pe undeva. Daca ma iubeste
    asa cum sunt si pentru ce sunt, e tot ce conteaza!

  5. \’\’Am capacitatea sa imi dau seama ce-i poate capul pe toate planurile. Capul de sus, capul de jos, plan vertical, plan orizontal.\’\’

    E un motiv pentru care Oscar e nume de barbat. 😉

    Si cand te lasa sa descoperi ca el are fetisuri si fantezii mai kinky, e prea tarziu: esti deja head over heels in loooove si ai face orice sa-l tii langa tine.

    \’\’Jura tu pe rosu ca numai
    femeilor li se lasa una-alta! \’\’

    Femeile nu pun pret pe prospetimea si tinereatea barbatilor, orice ai zice tu, brate puternice da, conturi grase, da, atentie si cadouri, da, un penis lung si gros, daaaaaaaaaa!!!, dar nu neaparat pe patratele si supletea pielii, si 2. barbatii pot procrea si la 50, si la 60 de ani si cu Viagra, pot avea erectii puternice si la 90 de ani. Pentru femei nu s-a inventat insa un medicament care sa le faca proaspete din nou, chiar si pt cateva ore.

    \’\’Daca ma iubeste
    asa cum sunt si pentru ce sunt, e tot ce conteaza!\’\’

    Iubirea n-are lagatura cu sexul. Cunosc o gramada de barbati care-si iubesc nevestele, dar care le insala. Fostul meu sef isi iubea la nebunie sotia, o lua peste tot cu el, era foarte atent cu ea, si se vedea pe fata ei ca e o femeie fericita si implinita. Si cu toate astea, mi-o tragea mie pe birou, la sfarsitul programului….

    \’\’E doar sex, stii asta, nu?\’\’

    \’\’\’Tin la tine, nu fi tiganca! Dar imi iubesc sotia si n-as parasi-o niciodata\’\’.

    Si sotia lui, la o discutie intre fete, eu, ea si alte sotii de oameni cu bani, mi-a marturisit, guess what, ca ea baga mana in foc ca sotul ei nu a inselat-o niciodata. Acu\’, nu stiu daca a facut-o ca sa-mi testeze reactia (si cred ca am avut cea mai flegmatica fata de care sunt capabila), sau daca ea chiar asta crede.

    Ideea e ca sunt o gramada de femei care ar baga mana in foc ca n-au fost inselate, cu o gramada de barbati care le-au inselat la greu.

    I\’m just sayin\’, better safe than sorry!

    Si cred ca e mai safe pt psihicul tau sa gandesti realist, decat sa te invalui in minciunele roz ca bulele de sapun.

  6. Nu spun ca al tau te insala, ca n-am de unde sa stiu eu asta. Spun doar ca sunt construiti sa insele, genetic si social. Social, nici macar religiile abrahamice nu le impun sexul cu o singura femeie, pentru toata viata.

    Islamul le permite 4 neveste, pe care le pot repudia cu un efort minim, prin rostirea a doua cuvinte, pentru a-si lua altele noi.

    Nici Crestinismul sau Iudaismul nu impune o singura nevasta, in special Vechiul Testament pare sa fie ok cu familia multigyn. Iar cei cu o singura sotie au dreptul sa faca sex cu sclavele. Pam-pam,numai femeilor li se impune monogamia, in absolut toate religiile abrahamice. Ele n-au voie sa faca sex cu sclavii aia musculosi si frustrati sexual.

    Barbatii nu sunt ostracizati, stigmatizati, pusi la zidul infamiei, nu li se lipeste vreo litera stacojie de piep cand se afla ca au fost neastamparati in afara patului conjugal. Din contra.

    Ergo, religios, moral, social barbatilor li se permite. Ba mai mult, barbatii casatoriti par a fi considerati niste martiri ( \’\’Cum de te-a imbrobodit aia sa o iei, ma, pana la urma?\’\’) merita asezati pe un piedestal cat Burj Al Kalifa pentru aceeasi, fix aceeasi decizie pentru care femeile par a fi dispretuite (\’\’in sfarsit, a reusit si ea sa puna mana pe unu\’, ca ramanea fata batrana\’\’).

    Genetic…nu intru aici, dar cu siguranta nu facem parte din categoria speciilor monogame.

    Din pacate traim intr-o societate in care nu e rusinos pentru un barbat sa spuna ca a inselat, e rusinos sa spuna ca nu a inselat.

  7. Am credinta (sa ma contrazica barbatii, daca e vreunul prin zona) ca in clipa in care ar accepta ideea ca toata viata lui, pe vecie, o sa haleasca aceeasi gogoasa, la nesfarsit, ar lua-o razna! Am credinta ca nu exista sotz care SA NU, mai devreme sau mai tarziu. In acest context exista 2 extreme, cea a discretiei maxime si acceptarii tacite (nici el sa nu te lase sa simti, nici tu sa nu-i controbai permanent prin viata) si cea a deschiderii maxime :fie acceptarea consensuala a posibilitatii si/sau a situatiei in sine, fie adoptarea unor practici comune, de cuplu.
    ….Iar intre aceste doua extreme se petrec marile dezastre sentimentale ale oamenilor \”obisnuiti\”.

Lasă un răspuns la Norina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.