fbpx

Increderea in cuplu. O strada cu doua sensuri

Referindu-se la increderea in cuplu, Mihai afirma aici acum cateva zile ca “singura concluzie care m-a multumit a fost ca increderea nu e altceva decat capacitatea cuiva de a se minti singur in privinta altcuiva.” Amar verdict.

Dar sa las deoparte indignarea prilejuita poate si de nefericitele exemple pe care le-a ales, comparand mere cu porci zburatori, si sa merg mai departe, ca-ntr-o cursa de sarituri peste obstacole. Orice debut intr-o relatie seamana, da, cu semnarea unui cec in alb. Pornesti cu un capital de incredere pe care celalalt ti-l acorda – presupunand ca nu e genul de tarat care cauta clauze scrise marunt in orice contact cu alte persoane. Ai felia asta alba de credit pe care celalalt ti-o acorda nu mintindu-se singur, cum spune Mihai, ci sperand. Capitalul asta se poate inmulti sau poate fi irosit, ducand spre falimentul relatiei.

Mai stiti parabola talantilor de aur? Stapanul da unei slugi cinci talanti, alteia doi talanti, iar celui de-al treilea unul. In timp ce primii doi inmultesc ceea ce au primit, al treilea ascunde “capitalul” in pamant si, la intoarcerea stapanului, este aspru mustrat pentru pasivitatea lui. Ei, asa imi imaginez eu ca trebuie sa functioneze lucrurile si intr-o relatie: nu e de ajuns sa pui “talantul” de incredere la pastrare, in loc sigur si la adapost de “daunatori”, ci trebuie sa cauti a-l inmulti. Sa-l pui in circulatie, sa-l arunci in arena realului, sa-l scoti pe piata. Iar cand exista incercarea de a-l inmulti, speranta nu mai e una desarta, iar cecul in alb nu mai e doar autoamagire, iluzie, praf in vant.

Citeste si:  Dependenta de vibrator

Speranta e motorul cu care incepe orice pe lumea asta, impulsul care face o prima caramida sa fie asezata intr-o fundatie. Nu stii daca vei apuca sa termeni edificiul, poate ca ea se va ingrasa pana la menopauza, cum spune Mihai, poate va ramane el somer, poate vor interveni rudele si vor parjoli holdele si otravi fantanile. Nu ai de unde sti, desigur, dar speri ca toate astea nu se vor intampla. Si te ocupi de rolul tau, iti faci treaba ta. E tot ce poti face, cu mainile si inima curate fiind. Speranta nu e reflectorul care lumineaza doar zarile privind actiunile individuale, ale celuilalt, ci viitorul relatiei in sine.

Cand capitalul este inmultit, cand pomul sadit da roade, e mirific. Ai facut un bun plasament. Cand nu, abia atunci, daca tu continui sa investesti in pofida unui bilant dezastruos, actualizat permanent in minus, se poate vorbi de minciuna, de amagire, de iluzionare. Si, in cele din urma, de ceva bolnavicios.

Si mai e ceva. Sa spui “increderea nu e altceva decat capacitatea cuiva de a se minti singur in privinta altcuiva” plaseaza relatia de cuplu in termenii unei triste masturbari in doi. Fiecare e in bula lui si tese un covor fara a-l uni vreodata de celalalt. Penelopa, cand l-a asteptat pe Ulise, s-a mintit singura? Daca el n-ar fi aparut, intr-un final, confirmand sacrificiul ei si incununandu-l prin izbanda, ar fi fost ea perceputa ca o nebuna, prada unei autodistrugatoare iluzii sau si-ar fi mentinut in continuare aura?

Citeste si:  Pauza sau despartire?

Or, intre cei doi, e un drum cu doua sensuri de mers. De la el spre mine, de la mine spre el. Cu o banda de urgenta, e adevarat, pentru lucrurile care nu depind direct de noi (aka dezastre naturale, accidente, calamitati sau, pur si simplu, provocari care trebuie depasite). Dar acestea nu intra sub “jurisdictia” increderii, cum sustine Mihai atunci cand ne insira posibile fobii. Un sistem dinamic, cu relatii de codependenta – asta e relatia de incredere stabilita intre doi oameni. Nu vise solitare, ci realitate construita in doi. “Autostrada” care ne leaga e cea mai importanta si ea are forma unui pod care se construieste de la ambele capete, cu locul ideal de intalnire la mijloc.

Deci, sa nu ne spalam pe maini. Talantii trebuie inmultiti, increderea trebuie castigata si mentinuta. Nu, nu e doar nebunia celuilalt si capacitatea lui de a-si spune povesti frumoase de unul singur, nu e doar karma, nici vreo revelatie care sa se pogoare asupra noastra, e si responsabilitatea noastra. Stiti, pentru refinantare, trebuie sa indepliniti niste conditii.

2 Comentarii
  1. Ai dreptate, foarte frumos spus. Normal ca articolul lui Mihai e plin de cinism si frustrari. Mie-mi pare rau ca exista oameni care gandesc asa. Increderea e capacitatea de a te minti singur?? Atunci ce mai conteaza pe lumea asta? In ce mai credem? Unii oameni au niste conceptii de sta matza in coada. Isi complica existenta prin simpla lor existenta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.