fbpx

Un text despre sfaturile in dragoste si sensul vietii

Incapabil sa aleg ce ar fi mai sanatos dintre piftii, salata a la boeuf cu maioneza si niste sarmale facute de mama (care sunt tot mai rabdator si meticulos invelite, semn clar de batranete), am intrat, intr-una dintre ultimele zile ale anului trecut, pe internet.
Internetul pare sa stie ce e sanatos pentru tine. O simpla cautare va da sute de mii de rezultate in romana, milioane in engleza. Nici doctorul Mencinicopschi, in zilele lui bune, nu e atat de prolific.

O alta chestie pe care o mai stie internetul, insa mult mai greu de gasit, e ca, de fapt, nimeni nu poate spune ca un anume lucru e absolut sanatos. Asta am aflat-o, via descopera.ro, de la Tom Standage, un cercetator si jurnalist britanic, autor al cartii „Istoria comestibila a omenirii” (The Edible History of the Humanity).

Iata ce zice, pe scurt, domnul Standage:

„O mai ampla intelegere a faptului ca nu poti demonstra o asertiune negativa ar duce, din punctul meu de vedere, la o modernizare a dezbaterii publice pe teme de stiinta si tehnologie.
Ca jurnalist am pierdut sirul ocaziilor in care oamenii au cerut cu referire la o anumita tehnologie „sa se demonstreze ca nu face rau”. Acest lucru este, desigur, imposibil, asa cum este imposibil sa demonstrezi ca nu exista lebede negre. Poti cauta o lebada neagra (raul) in diferite moduri, dar in cazul in care esuezi sa descoperi una nu inseamna ca nu exista niciuna: absenta dovezilor nu este o dovada a absentei.

Tot ce poti sa faci este sa cauti in continuare raul, dar intr-un mod diferit. Daca in continuare esuezi sa il descoperi dupa ce ai cautat in toate modurile la care te-ai putut gandi, intrebarea continua sa ramana deschisa: „lipsa dovezilor care sa arate ca face rau” inseamna atat „sigur din cate putem sa ne dam seama” cat si „nu putem inca sa fim siguri daca este sigura sau nu”.

Oamenii de stiinta sunt adeseori acuzati de faptul ca recurg la jocuri de logica atunci cand explica acest lucru. Dar ar fi extraordinar de util discursului public daca mai multa lume ar intelege ca poti demonstra ca ceva este in mod cert periculos, dar nu poti arata ca este in mod cert sigur.”; (sursa: aici)

Daca as fi eu insumi vreun cercetator celebru, as boteza aceasta teorie „Paradoxul oxigenului”. Dupa cum stiti, in lipsa oxigenului, omul n-ar imbatrani niciodata, pentru ca oxidarea este cea care cauzeaza erori in modelul reproductiv al tesuturilor noastre. De-aia sunt atat de celebre alimentele sau condimentele cu efect „antioxidant”. Revin si repet: fara oxigen n-am imbatrani si n-am muri. Insa asta nu ne-ar folosi la mare lucru, pentru ca fara oxigen, de buna seama, n-am putea trai.

Citeste si:  Cand banuiesti ca iubitul tau te minte

Practic, ca sa fac un pic de filosofie pe genunchi si sa le dau motive de iritare cititoarelor pretentioase, orice forma de viata vine cu moartea inclusa la pachet. Ceea ce ne face sa traim este ceea ce ne omoara.

***

De fapt, aici voiam sa ajung. Dragostea, se zice, trece prin stomac. La fel si teoria amoroasa: nu difera prea mult de omoloaga sa nutritionista.

Cand m-am apucat sa scriu pe acest site, aveam destul de multa incredere ca pot incerca sa dau sfaturi in ce tine de dragoste. Pe ce ma bazam exact, in afara de aroganta si autosuficienta, nu stiu. Sa zicem ca pe ceva experienta personala, plus ceva experienta imprumutata de la altii, plus un constant succes in a ajuta oameni cu probleme sentimentale sa le depaseasca.

Daca as fi pus toate astea pe hartie inainte de a-mi lua rolul in serios, mi-as fi dat seama ca treaba mea o sa fie mult mai grea decat crezusem. Vedeti, un rand mai sus, am spus: „sa le depaseasca”. Pe ele, pe probleme. Nu „sa le rezolve”. As fi putut de la bun inceput sa observ ca nu-i acelasi lucru.

Citeste si:  Cum suporta barbatii o despartire

Pentru ca de zeci si zeci de ori am scris texte despre astfel de complicatii, ajungand, la sfarsitul lor, sa-mi dau seama ca, in afara de a le constata si de a incerca sa le asez intr-un tipar, nu am habar cum s-ar putea ele rezolva.

Inteleg acum ca nici n-as fi avut cum. Fiindca, la fel ca in biologie, nu poti garanta decat ca un anume lucru dauneaza, dar nu poti indica precis ce ar face bine. Singurele sfaturi bune pe care le poti da sunt cele incepute cu „NU” – nu fiti geloase, nu va temeti, nu va pierdeti timpul, nu fiti orgolioase, nu va pierdeti speranta. Restul sunt fie gresite, fie atat de simplu de intuit incat devin inutile.

E la fel ca in „Meaning of Life”, celebrul film cult din 1983, probabil cea mai consistenta mostra de umor britanic. Filmul are 107 minute. Primele 106 dintre ele trateaza viata pe toate partile, de la nastere la moarte, fara a da semne ca se poate extrage alt sens al ei in afara absurdului. Iar ultimul minut, pentru spectatorii care nu si-au stins televizorul de nervi intre timp, e urmatorul:

Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.