Traim timpuri in care exista nenumarate „ajutoare” pentru a atinge diverse obiective in ceea ce priveste frumusetea fizica – de la produse cosmetice, exercitii si diete „minune” pana la operatii estetice, proceduri de epilare si machiaj de durata… Revistele, cartile de specialitate, site-urile abunda in sfaturi de toate felurile ce ne pot ajuta sa atingem culmi ale valorificarii noastre fizice. Cu toate acestea, daca privim cu atentie in jur, vom constata ca numarul femeilor cu potential nevalorificat nu scade, ba dimpotriva!
Stachetele ridicate de modelele si fotomodelele mediatizate, gusturile diverse in materie de frumusete si chiar judecatile adeseori prea aspre sau rautacioase referitoare la aspectul fizic „neconform” au creat parca o isterie a idealului imposibil de atins pentru femeia normala. Prea multe femei nemultumite de aspectul lor, deprimate de kilogramele in plus sau in minus, nesigure pe ele, uratite de grija frumusetii celorlalte… Lor ma adresez cu aceasta ocazie si le invit sa lase la o parte complexele, sa se descopere si sa se bucure de ceea ce sunt si pot deveni!
Este adevarat ca aparentele sunt de multe ori inselatoare si ca frumusetea adevarata vine din interior, dar la fel de adevarat este ca un aspect placut si ingrijit, o mina vesela, un chip senin sunt aparente care ne pot fi de mare folos intr-o societate in care aparentele conteaza! Cunoasterea si acceptarea de sine sunt elemente esntiale pentru gasirea acelui echilibru care sa dea chipului vostru acel „vino-ncoa” atat de ravnit pana si de cele mai frumoase femei.
De cate ori vi s-a intamplat sa auziti sau chiar sa rostiti cuvinte ca: „nu este frumoasa, dar are ceva ce te face sa o indragesti”? Sau „este frumoasa, nimic de zis, dar are ceva ce o face nesuferita” ? Nu ne-am nascut perfecte – si daca ar fi fost asa, tot am fi gasit noi ceva de care sa fim nemultumite! Fiecare are defectele ei si, bineinteles, si calitatile ei ! Atitudinea pentru care militez se refera in primul rand la incetarea augmentarii defectelor si la valorificarea calitatilor (atat fizice cat si intelectuale). Recunosc, nu sunt adepta reiterarii formulelor de genul „sunt cea mai frumoasa” in fata oglinzii, desi inteleg scopul ce se doreste a fi atins prin astfel de procedee. „Iata-ma! Asta sunt eu azi!” este abordarea pe care o prefer atunci cand imi dau intalnire cu mine insami urmata de „imi place” sau „nu-mi place”, cu argumentele de rigoare si imbunatatirile ce se cer! Va asigur ca functioneaza!
Pe scurt, adoptati atitudinea care sade bine oricarei femei – care include respect de sine, acceptare, continua schimbare si adaptare la cursul vietii, cat mai mult zambet si voie buna, demnitate – cand se mai termina rezervele de zambet si voie buna. Lasati deoparte ranchiuna si invidia (inaspresc trasaturile si uratesc chipul), invatati sa inaintati frumos in varsta bucurindu-va din plin de fiecare etapa, astfel incat sa regretati cat mai putin timpul scurs, iubiti si hraniti-va cu dragostea pe care o oferiti, acceptati-i pe ceilalti asa cum sunt si evitati influentele negative in ceea ce priveste moralul dumneavoastra! Ingrijiti-va chiar si (sau mai ales) atunci cand nu va vede nimeni, rasfatati-va de cate ori aveti ocazia si nu renuntati la lucruri care va sunt dragi si care va relaxeaza! Mult succes!
felicitari ptr articol! ma bucur ca in sfarsit cineva a abordast mai pe larg tema asta si chiar crede in ea, si eu sunt deacord, asa e atitutdinea conteaza cel ma mult!
da, dar atitudinea nu trebuie vazuta simplist, ca o masca; atitudinea inseamna ceea ce simti si se reflecta in exterior; veselia, indrazneala, impacarea cu sine… sunt lucruri care formeaza atitudinea