Miscarea numita Slow Food a luat fiinta in 1986, promotorul sau numindu-se Carlo Petrini. Cu originile sale italiene, ar fi putut folosi termeni de care limba cu pricina nu duce lipsa. Filozofia Slow Food porneste de la un principiu, festina lente, si ajunge la un rezultat: mens sana in corpore sano. Dar si-a luat nume american ca sa apara evident ca isi propune sa combata o inventie de asemenea americana: Fast Food-ul.
Slow Food nu e o dieta ca toate dietele, cu ore fixe ale mesei si gramaje ale meniului. Conceptul faceparte dintr-un mod de viata fundamentat pe lucrul facut temeinic, si nu in pripa. Nu slabesti neaparat aderand la Slow Food, dar traiesti mai sanatos. Chiar daca esti gras, vei fi un grasan care plesneste de sanatate!
Sa pregatim masa si sa o luam pe indelete, savurand si mancarea, si pregatirea ei. Mancarurile si bauturile care necesita timp indelungat de producere sunt de calitate incontestabila – carnea afumata, branza de burduf, whisky-ul… In general, lucrul facut in graba aduce stres. Prima conditie sa trecem la Slow Food e sa alocam suficient timp gatitului astfel incat activitatea asta sa nu fie o cazna necesara, ci o bucurie. Sa folosim alimente proaspete, pe cat posibil ecologice, sau macar sa le eliminam pe cele prelucrate chimic.
La o ciorba sau supa vom pune morcovi, pastarnac, ceapa si ce mai punem in forma naturala, si nu in forma de vegete sau alte plicuri ori cuburi. Vom cauta retete traditionale, vom convoca membrii familiei la brainstorming sa le gasim. Dupa cum se va vedea, intre principiile Slow Food-ului exista perpetuarea gastronomiei regionale. Asadar, moldovenii vor pregati parjoale, oltenii vor pune pe masa mancare de praz si zaibar, dobrogenii pirosti, ardelenii bulz. Inclusiv produsele de patiserie, precum pateurile ori saleurile, le putem foarte bine prepara acasa. Conceptia generala e ca oricum ele ingrasa, ce mai conteaza ca le cumparam de-a gata… Ba chiar si painea o putem face la domiciliu, iese mult mai sanatoasa. O punem, simplu, in cuptorul aragazului, am exagera daca am propune s-o coacem in test.
Masa o luam ca pe una festiva. O masa ii apropie pe cei care iau loc la ea, trebuie sa fie aproape un ritual. Nu vom inghiti nemestecat, de parca s-ar bate calicii la gura noastra, ci savuram bucatele. In niciun caz nu vom manca punand farfuria pe un colt al fotoliului in vreme ce urmarim Acces direct sau pe un colt al biroului, langa computer. Nu mancam in picioare, pe peronul de la metrou sau pe culoarele scolii.
Slow Food este o organizatie non profit, fondata la Paris prin lansarea unui manifest al mancarurilor gustoase. Un alt fel de manifest pentru sanatatea Pamantului decat cel propus de Adrian Paunescu (dezarmarea planetara), tot in anii ’80. Membrii miscarii cauta sa deschida lumii ochii spre respectarea urmatoarelor legi:
– accesul la hrana al tuturor pamantenilor;
– asigurarea unei piete echilibrate si oneste;
– sustinerea biodiversitatii in agricultura, mentinerea soiurilor de plante cat mai aproape de forma lor naturala;
– incurajarea traditiilor gastronomice ale fiecarei regiuni;
– grija fata de mediu.
Slow Food are aderenti oficiali in peste 150 de tari, intre care bucatari celebri, probabil dintre cei care fac parte din juriul emisiunilor gen MasterChef. Daca inca n-ati auzit de organizatia si miscarea asta, nu va grabiti s-o desconsiderati: este, fara doar si poate, pentru ca nu si-a propus o reclama zgomotoasa si agresiva, ci sa devina cunoscuta in timp, lent…