Suferinta exista in diferite moduri. Ea intotdeauna este veche. Sa vorbim despre momentele in care irupe la suprafata sub forma unei dureri. Aceasta forma este o referinta importanta. Suferinta se instaleaza din copilarie. In diferite moduri, in diferite forme se creeaza un mod de a convietui cu ea. Acest mod nu este optim pentru ca este o constructie. In momentul in care suferinta nu mai poate sa fie stapanita astfel se ajunge la o durere. Aceasta durere este resimtita iar campul luptei se muta impotriva durerii.
Psihoterapia se sprijina pe durere pentru a trata suferinta. Atat timp cat durerea este mentinuta la un nivel acceptabil se reuseste sa se ajunga la suferinta si astfel rezulta vindecarea. In cateva cuvinte astfel se pot rezuma anii de terapie. Dar exista si un altfel de situatie care merita atentia noastra si care creeaza un paradox.
Care este acest paradox? Atunci cand modul de a se proteja de durere al pacientului este sa nu o simta. Negand din toate fortele durerea, el reuseste sa se comporte ca si cum nu ar exista. Dar pentru a reusi acest lucru se intampla un alt lucru, el nu mai simte nici bucurie, nici iubire, nici ura, nici speranta sau disperare si lista poate continua. Picand in acest univers fara nici o traire se creeaza iluzia absentei suferintei sau durerii.
Prin aceasta absenta pare imposibila psihoterapia. Daca nu exista nici o durere si nici o suferinta atunci ce este de vindecat? Daca metoda de negare ar functiona atunci nu s-ar mai pune problema prezentei durerii sau suferintei. Dar in profunzimea sa, omul va simti dorinta, atractia. Atunci el va incerca sa faca abstractie de ele si de cele mai multe ori va reusi. Dar de aici vor rezulta si comportamente care vor sunt derivate din dorinta, iubire, atractie, revolta, ura, etc. Cum vor fi ele? Si asa ne putem imagina acest om intr-o relatie cum ar fi una sexuala.
Comportamentul sexual rezulta in mod dominant din dorinta si din afect. Daca pacientul nu va simti aceste trairi, nu va putea sa aiba un comportament sexual adecvat. Adica atunci cand reusim sa excludem trairea si emotia, corpul nu va reactiona iar erectia nu se va intampla. Ca urmare, am putea sa vedem in campul sexual o problema majora de relatie. Dar atunci parca am vorbi despre o problema sexuala in sine care nu are nimic de-a face cu trairea si suferinta. Ceea ce a fost o amenajare impotriva suferintei si durerii, va deveni acum, o problema de cuplu si sexuala. El ve deveni pacient din acest motiv iar o contributie majora o va avea partenera care ii va cere sa fie iubita, apreciata si care va dori orgasmul.
Asa se ajunge intr-un paradox care impune o decizie. Ori pacientul va decide sa trateze suferinta ori va accepta sa fie singur si / sau intr-o relatie cu un partener lipsit de traire. Daca va decide sa accepte suferinta, atunci va accepta ca il doare sau ca exista ceva care il poate provoca durere. Daca va alege sa fie singur, atunci fie va fi ca un fel de suicid in care va continua sa stearga tot ceea ce este profund uman ori va incerca sa promova o stare de tensiune. Orice decizie ar lua este proasta pe termen scurt. Dar pe termen lung, suferinta poate sa fie vindecata in timp ce politica de stergere a trairilor va fi permanent supusa esecului. Alegerea este mereu al lui.
Acesti pacienti se decid greu sa inceapa sa faca ceva cu ei. Spre deosebire de cei care simt din plin durerea si care se adreseaza pentru asta, au nevoie de o constructie complicata pentru a se decide sa faca ceva pentru ei. O parte din ei stie permanent ca exista suferinta si durere. Aceasta parte va incerca sa pacaleasca celelalte parti printr-o abordare intelectuala sau prin dorinta de afirmare. Au nevoie de cineva cum e terapeutul dar il vor refuza de multe ori pe diferite pretexte.
Este o situatie aparte prin acest mod de a evita durerea prin a nu mai simti nimic. Oare l-ati intalnit?
Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.
Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.