Please select a featured image for your post
In 1982, Bruch arata ca mediul familial cu interactiunile sale patologice, poate intr-adevar sa creeze un deficit de identitate. Din prisma acestei afirmatii, simptomele de anorexie sunt folosite ca un sistem de aparare impotriva sentimentelor de neputiinta, si actul de a refuza mancarea devine un simbol al luptei pentru autonomie asupra propriului eu cat si asupra celorlalti.
Esuarea in definitivarea propriei identitati descrisa de Burch in studiul sau, a fost mai tarziu decontextualizata din cadrul sau domestic pentru a explica lupta individului pentru autonomie impotriva presiunilor sociale, fiind deci aplicata intr-un context mult mai larg.
Daca la inceputul secolului XX bolile de alimentatie erau destul obscure si putin cunoscute nu doar publicului larg, ci si medicinei, in ultimii ani situatia se schimba, acestea devenind de-a dreptul o moda in randul adolescentilor. Pentru a intelege cum acest lucru a fost posibil, vom discuta in acest subcapitol despre site-urile care le sustin si le promoveaza.
Adolescentii vulnerabili sunt tot mai atrasi de site-urile care promoveaza anorexia si bulimia, oferindu-le „sustinere” si „indrumare”, incurajandu-i sa-si puna viata in pericol.
Aceste site-uri, cunoscute ca „pro-ana” (pentru anorexie) si „pro-mia” (pentru bulimie) au aparut intr-un numar ingrijorator in ultimii ani, sub nume gen: „te iubesc pana la oase”, „foame pentru perfectiune”, „arta de a slabi si a trai cu oxigen”. Se folosesc incurajarile, fiind astfel manipulata teama de a fi respins, pe care o traiesc cei care acceseaza site-urile. Unul dintre aceste website-uri sugereaza inlocuirea alimentatiei sanatoase, bazata pe carne, lactate, cereale, fructe si legume cu ceea ce numesc „piramida alimentelor pentru anorexici” – cafea, laxative si diuretice, cocktail-uri pentru slabit. Cel mai puternic mesaj transmis este acela ca atunci cand nu mananci esti „in control”.
Cel mai cunoscut site de acest gen infometarea la rang de glorie – „Infometarea te implineste! Cea mai mare satisfactie in ceea ce priveste mancarea este atunci cand stii ca nici o bucatica din ea nu iti atinge buzele”. Printre alte sfaturi, le gasim pe urmatoarele: nu le spune celorlalti ca esti anorexica; cumpara mancare si apoi arunc-o la gunoi; fa-l pe doctor sa creada ca ai luat in greutate ascunzandu-ti role de monede in lenjerie; foloseste intotdeauna medicamente purgative si fa intotdeauna un dus atunci cand ti-e foame, pentru ca nu doresti sa-ti murdaresti corpul cu mancare. Deasemenea, este intens promovata alienarea de parinti.
Bryant-Waugh, profesor in cadrul Institutului de Cercetari Sociale de la Oxford: „Am cunoscut foarte multi tineri ca viziteaza aceste site-uri si au de gand sa le urmeze sfaturile, precum si altii care au incetat sa le mai acceseze. Imi spun ca site-urile le ingreuneaza foarte mult indepartarea de tulburarile alimentare. Nu am cunoscut nici macar un adolescent care sa beneficieze de pe urma acestora. In urma publicitatii negative pe care le-am facut-o, motoarele de cautare Yahoo si Angelfire au inchis toate site-urile „pro-ana” si „pro-mia” insa dupa doar cateva zile acestea au fost reconstruite”.
Anorexia nu se refera numai la mancare ci devine un mecanism de coping pentru probleme emotionale grave – „Ranile mele nu se vor vindeca niciodata. Nu am fost capabila sa ma vindec. Anorexia omoara, dar pe cat este de controversata, simt ca ma tine in viata. Anorexia ma invata ca pot sa obtin tot ceea ce doresc” – acesta este marturia unei tinere de doar 16 ani, care are propriul site „pro-ana”.
Ce este mai grav – fiecare site are un „jurnal – alimentar”, in care webmaster-ul noteaza atent tot ceea ce mananca in fiecare zi, oferindu-le celor care il acceseaza meniurile „ideale” pentru anorexici – „o cana de struguri si 5 pastile laxative”. Chiar daca sunt folosite cuvinte gen „ana” si „mia”, trebuie sa intelegem ca nu este vorba de niste prieteni cu nume dragute, ci de boli cauzatoare de moarte.
