fbpx

Anxietatea de separare a copilului: cum ii fac fata parintii

Anxietatea de separare este o problema de sanatate mentala care apare atunci cand reactiile comportamentale ale copilului, asociate cu o situatie de separare, sunt neadecvate in raport cu varsta si nivelul sau de dezvoltare, manifestandu-se prin teama copilului de a ramane, chiar si acasa, cu persoane necunoscute, refuzul de a fi condus la gradinita ori la scoala de o alta persoana decat cineva apropiat si chiar refuzul de a dormi singur.

Dezbatuta in cadrul Simpozionului Asociatiei Medicilor de Familie – Bucuresti, cu tema “Sanatatea elevului – o abordarea holistica”, problema anxietatii de separare cu care se confrunta frecvent copii si adolescentii a fost clarificata prin contributia psihologului Domnica Petrovai care a tratat, sub aspectul diagnosticului si interventiilor specializate, tulburarile de anxietate ale copilului si adolescentului.

Venind in sprijinul parintilor care se confrunta cu aceasta tulburare a micutilor lor, psihologul a formulat o serie de recomandari care sa garanteze parintilor ca pot reactiona corespunzator pentru a gestiona comportamentul copiilor si a-i indruma in situatiile in care isi manifesta anxietatea de separare.

Citeste si:  Legea privind cresele

Astfel, este foarte important ca parintii sa incurajeze comportamentele de autonomie personala, indemnand copilul sa se imbrace singur, sa se hraneasca singur ori sa doarma singur in camera lui. Copiii trebuie sa beneficieze, de asemenea, de numeroase oportunitati de a desfasura activitati in afara contextului familial si a putea stabili relatii de prietenie cu cei de varsta lor. Comportamentul social al copiilor este modelat de cel al parintilor: atunci cand iesiti la plimbare cu copilul salutati persoanele cunoscute sau initiati discutii cu ceilalti parinti pe care ii intalniti in parc. Rezistati tentatiei de a raspunde in locul copilului dumneavoastra, chiar si atunci cand se arata intimidat de cei care ii pun intrebari; mai degraba incurajati-l sa raspunda, chiar si in situatii mai formale, cum ar fi comanda la restaurant. Astfel, veti stimula copilul sa intre in situatii sociale pe care de obicei le evita, descurajand totodata comportamentele de evitare.

Modelati acceptarea emotiilor de teama, ca firesti, nu ca rusinoase sau amenintatoare, impartasind, la randul dumneavoastra propriile emotii pe care anumite situatii sociale vi le provoaca. Indemnati copilul sa va descrie starea de rau care insoteste de obicei episoadele de anxietate: vorbind despre senzatiile pe care le experimenteaza ii este mai usor sa simta ca detine controlul. Nu pedepsiti copilul pentru refuzuri sau evitari si, la fel de important, nu il ironizati si nu ii aduceti injurii in public sau in particular. Toate acestea nu vor face decat sa-i adanceasca senzatia de abandon. Dimpotriva, orice efort al copilului de a face schimbari in comportamentul sau trebuie remarcat si recompensat.

Citeste si:  Sfaturi pentru tinerele mamici

Comportamentul de asigurare insoteste adesea tulburarile de anxietate, manifestandu-se, spre exemplu, prin obiceiul copilul de a-si suna parintele pentru a vedea daca totul este in regula si nu i s-a intamplat ceva rau. Pentru reducerea acestui tip de comportament, puteti stabili impreuna cu copilul anumite perioade in care manifestarea este permisa pe care apoi sa le urmati cu strictete. Initial, puteti impune un interval de 90 de minute la care sa luati legatura cu copilul sau copilul sa va poata contacta pe dumneavoastra, pentru ca apoi sa scadeti gradual frecventa telefoanelor, pana la eliminarea completa a obiceiului din comportament.

Articol realizat de: biolog Rodica Popescu

Sursa: Tulburarile de anxietate la copii si adolescenti – material destinat parintilor care au copii ce sufera de ADHD (autori: Iuliana Dobrescu, Domnica Petrovai, Diana Tudose, Sorina Constandache)

Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.