Ascultarea poate fi solutia esentiala pentru problemele de cuplu

Sa urmarim un cuplu aflat in psihoterapie. El este pus in situatia sa parcurga o experienta de comunicare si asociere impreuna. Chiar daca nimeni nu poate sa ignore faptul ca exista o suferinta a cuplului care se manifesta intr-un mod vizibil pentru toata lumea – certuri, situatia de a se desparti, relatiile extraconjugale, disfunctii sexuale, motivul pentru care lucrurile stau asa sunt cvasinecunoscute. Partenerii stiu ca se cearta dar nu stiu din ce motiv. Ei considera de cele mai multe ori ca motivele certurilor lor sunt minore, dar ca nu se pot opri sa nu o faca.

Heinrich este nascut in Maramures, provine dintr-o familie in care tatal este neamt, stabilit aici in timpul razboiului. Provine dintr-o familie cu un tata autoritar care considera ca este importanta disciplina si regulile, care insufla micului copil o putere de a fi pus in situatia sa invinga, sa fie castigator, sa aiba o imagine de superioritate fata de colegi, vecini etc. Mama o persoana usor depresiva, este evocata cu caldura si simpatie de Heinrich. El s-a casatorit destul de repede, la 23 de ani, cu o tanara Ana, pe care a cunoscut-o intamplator in timpul facultatii. Data fiind originea sa nemteasca, au incercat dupa facultate sa ajunga in Austria. Beneficiind de o oferta la un loc de munca in Bucuresti, s-au decis dupa circa 10 ani sa se stabileasca in acest din urma oras. Atunci s-au hotarat sa aiba si un copil.

Citeste si:  Eurovita lanseaza Eurovita MultiVital A-Z: energie intreaga zi

Sunt de patru ani in Bucuresti, au o situatie financiara buna, planul sa aiba un copil nu se realizese. In acest moment, Heinrich s-a decis sa inceapa o psihoterapie. Motivul de la care pleca era unul simplu – situatia de acasa devenise insuportabila, desi nu putea sa faca vreo precizare privind ce anume il ducea in situatia asta. Situatia atinsese apogeul cu cateva saptamani inainte de a ne cunoaste cand, in timpul unei nopti de week-end, a dus-o pe Ana la spital pentru o stare de rau pe care medicii au catalogat-o ca atac de panica.

In stilul sau specific, a cerut Anei sa vina cu el intr-o psihoterapie. Realiza ca este o situatie care nu tine numai de el, ci si de partenera, ca ceva se intamplase si ca acel ceva, desi parea nenumit si uneori avea o forma, parea sa fie foarte vag. Ana, nu foarte convinsa de argumentele lui, l-a urmat in aceasta „aventura”, cum avea sa o numeasca doi ani mai tarziu. La inceput retrasa, tacuta, nu avea mare lucru de spus si prefera sa il lase pe el sa se exprime, a inceput dupa cateva luni sa vorbeasca despre cum s-au cunoscut, despre parintii ei. Heinrich asculta aceste lucruri foarte atent, ca si cum le-ar fi auzit pentru prima oara. Intr-un context fac aceasta observatie – „parca ascultati pentru prima oara aceste lucruri”. La inceput mirat, ulterior a constatat ca, intr-adevar, era pentru prima data cand asculta aceste lucruri, desi ele mai fusese spuse de mai multe ori.

Citeste si:  Cum trebuie pastrate medicamentele

Heinrich facuse o importanta demarcatie – cum un anumit gen de legatura care era tranferentiala, construita in copilaria sa de catre relatiile cu parintii, care ii limitase modul de relationare, la o combinatie intre tendinta spre impunere a tatalui si afectivitatea bogata a mamei, intr-un conflict permanent care il impiedicase sa isi asculte, in fapt, sotia. Pe acest fundal, Heinrich a dat un nou sens relatiei terapeutice. A intrat intr-o noua etapa in care ascultarea a devenit posibila, iar a se lasa in voia a ceea ce venea din el acceptabil. Pana in acest moment, Heinrich adoptase ca in intreaga sa viata o pozitie fixa, negand in permanenta afectele, incontrolabilul, suferintele foste si actuale, incercand sa rezolve mai totul intr-un mod logic si marcant. Schimbarea aceasta a fost posibila atunci cand Heinrich si-a permis sa asculte, si-a permis sa nu decida, sa lase lucrurile mai libere in viata sa. Evident, toate aceste lucruri nu s-au intamplat in urma acestui moment, dintr-odata, ci au devenit posibile de atunci incolo.

Citeste si:  Fertilizarea in vitro

A inceput un travaliu lung in care momentele de rezistenta, intoarcere, evitare au continuat. Dar constructia acestui moment a fost o prima parte a terapiei lor analitice. Efectele s-au facut remarcate in timp – pe masura ce el a putut sa accepte mai usor afectele si legaturile spontane care ii veneau, a putut si Ana sa elimine nesiguranta, prudenta si sa se exprime.

Fara ca terapia lor sa isi propuna, aceasta constructie a condus si la aparitia in cuplu a unui baietel care a modificat datele problemei. Terapia lor a continuat dupa nasterea copilului pentru a putea sa revada intreaga situatie, raportul intre cuplul conjugal si cel parental. Dar despre asta, altadata.

Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.

Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.


Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.