Tuturor ni s-a intamplat sa spunem DA, atunci cand ceea ce ni se cerea era ultimul lucru pe care simteam ca putem sau vrem sa il facem. Tuturor ni s-a intamplat sa purtam discutii interminabile cu partenerii de viata sau cu membri ai familiei, la finele carora toti cei implicati sa nu rezolve nimic si sa se simta in continuare neintelesi.
De cate ori, de teama reactiilor sefului, nu ni s-a intamplat sa tacem si sa acceptam situatii in care ne-am simtit profund defavorizati sau sa ne pierdem pentru ca nu stim ce reactii sa avem ca sa nu fim gresit intelesi. In majoritatea acestor situatii comunicarea asertiva poate fi solutia succesului in toate tipurile de relatii interpersonale.
Comunicarea inseamna apararea dreptului de a fi tratat corect. In esenta, reprezinta exprimarea opiniilor, nevoilor si sentimentelor unei persoane fara a ignora sau leza opiniile, nevoile si sentimentele celorlalti. Exact acest echilibru intre binele personal si binele celor din jur reprezinta baza asertivitatii. Exista o perceptie sociala gresita ca aparea propriilor nevoi si sentimente va duce invariabil la lezarea unei alte persoane. Asertivitatea ne invata exact acest opusul: ca nu este nevoie sa abordam noi o atitudine submisiva pentru nu-i deranja pe altii si nici nu trebui sa devenim agresivi pentru a fi tratati corect.
Majoritatea oamenilor isi doresc sa fie placuti si indragiti si isi doresc ca toti cei din jur sa ii considere „prietenosi” si de aceea isi pastreaza pentru ei opiniile, mai ales daca acestea intra in contradictie cu ale celorlalti. Marea problema a acestei erori de comunicare este ca, de multe ori, aceste persoane se simt folosite sau neintelese. Pe de alta parte, exista si numerosi oameni care, tocmai din frica de a nu fi „folositi sau exploatati”, aluneca pe panta agresivitatii atunci cand vor sa isi apere anumite puncte de vedere.
Sunt persoane care sustin ca asertivitatea se aseamana cu manipularea, insa aceasta perceptie este profund eronata pentru ca, manipularea inseamna determinarea subtila a celorlalti sa satisfaca interesele sau nevoile cuiva, indiferent de parerea originala a celui manipulat, viziune complet contradictorie cu cea a comunicarii asertive care promoveaza luarea reala in considerare a setimentelor si opiniilor tuturor celor implicati.
Un alt mit social eronat este acela ca oamenii care obtin ce vor, fara totusi sa ii „deranjeze” pe ceilalti detin astfel de abilitiati din nastere. Psihoterapeutii si expertii in dezvoltare personala din intreaga lume demonstreaza exact contrariul, invatandu-i pe cei interesati tehnici de asertivitate, pe care acestia le folosesc ulterior pentru a-si eficientiza comunicare interpersoanala cotidiana.
In cadrul acestor programe de dezvoltare personala si de invatare a tehnicilor de asertivitate se lucreaza asupra eficientizarii unor comportamente de genul lansarii, modificarii si inchiderii de conversatii, impartasirii sentimentelor, opiniilor si experientelor personale cu ceilalti. Asertivitatea ne invata cand si cum sa ne cerem drepturile sau sa cerem un favor, cum sa ii refuzam pe cei din jur atunci cand cererile sau rugamintile lor sunt mult prea solicitante.
Un alt aspect important al asertivitatii este acela de a ne arata ca este esential sa analizam si sa punem la indoiala toate traditiile, perceptiile sau miturile sociale pe care nu le intelegem sau care nu ni se par corecte, si sa nu ne supunem lor cu obedienta oarba. Este important sa stim cum sa ne raportam si sa abordam situatiile sau problemele care ne apasa, cum sa ramanem pe pozitii pentru a ni se respecta drepturile, fara a le incalca pe ale celor din jur, cum si cand sa facem si sa primim complimente, cadouri sau favoruri, cum sa ne exprimam emotiile negative si pozitive si nu in ultimul rand cum sa purtam discutii in contradictoriu pentru ca acestea sa fie eficiente si sa aiba o finalitate constructiva.
Articol realizat de: psih.-dipl. Alexandru Manescu