fbpx

Autosabotarea, forma de evitare a suferintei trecutului

Atunci cand trecutul ne urmareste, suntem in situatia sa rezolvam diferite situatii. Sunt momente in care trairi, amintiri, suferinte din trecut invadeaza mintea si dau senzatia de imposibil. Ele apar intr-un context anumit – sunt actualizate de ceva anume, de o asociere cu un fragment care conduce acolo. Dar sunt si momente in care apar intr-un context aparte – cand unei persoane ii este bine.

Ioana este intr-o perioada foarte buna – a reusit sa promoveze la serviciu, a primit o marire de salariu si acum a constatat ca, in momentele de singuratate, este foarte preocupata de amintiri din adolescenta si copilarie; acestea ii vin cu putere si ii produc multa suferinta. Faptul ca in plan profesional lucrurile merg bine este generat si de altceva – de faptul ca ea a parcurs ultimii ani fiind foarte preocupata de serviciu, de realizarile profesionale de aici.

Atunci cand o persoana este foarte ocupata cu rezolvarea problemelor curente, cu investirea in plan profesional sau e pe cale de a se casatori, mintea si sufletul par conectate la acest scop. Sistemul psihic este pus in slujba acestor planuri si este captat de ele. Cand ele dispar din prim plan, psihicul este pus in situatia sa aiba o cantitate de energie convenabila pe care o poate investi in altceva. Aceasta cantitate disponibila este pusa in slujba „repararii” a ceea ce este fundamental afectat in functionarea sa.

Citeste si:  Regimul alimentar in obezitate III

Din aceasta perspectiva, consider ca un moment de plus social, in care lucrurile curente sunt in general rezolvate, este momentul propice al vindecarii, printr-o psihanaliza sau printr-o psihoterapie analitica. Lucrurile stau asa pentru ca acum accesul la suferinta, la ceea ce este afectat, este liber. Este evident ca avem de-a face cu o suferinta pur psihologica. Aceste momente din viata Ioanei au trecut demult si ele nu mai pot sa fie rezolvate in planul realitatii prezente. Pentru a promova, Ioana a avut multe lucruri de facut, atat ca sarcini de serviciu, cat si ca intalniri cu directorii, colegii, clientii. Dar, in fata acestor amintiri care o fac sa sufere, ea nu poate sa reactioneze decat prin „a suferi”.

Cei mai multi oameni in aceasta situatie reusesc sa intre intr-o incurcatura. Astfel, ei au grija sa isi creeze probleme la serviciu sau in relatie, sa isi strice relatia cu cineva sau sa aiba o mare problema financiara in care au intrat singuri. Aceasta reactie este una inconstienta si are un scop bine definit – sa evite intalnirea cu suferinta. O situatie financiara poate sa fie cu usurinta gestionata, printr-o serie de actiuni care necesita energie. Intalnirea cu suferinta trecuta nu poate sa se incadreze in aceeasi arie – ea este „naucitoare” si realizeaza un lucru – face ca Self-ul sa se simta neputincios.

Citeste si:  In cadrul unui seminar de nutritie echilibrata, Oana Cuzino te invata sa slabesti sanatos!

In afara re-trairii starii de atunci, omul devine neputincios pentru ca nu poate sa faca nimic altceva. Cand are o problema financiara, se simte maret atunci cand o invinge, ceea ce va conduce la o stare de satisfactie. Dar, pentru a avea satisfactia rezolvarii, este necesar ca mai intai sa intre intr-o incurcatura si de aici apare o autosabotare, in care sentimentul de reusita va reiesi, dar starea de bine nu se va realiza. Autosabotarea este un scop perfect, cu o mare putere si atractie pentru ca asigura mereu senzatia de victorie. Absenta problemei si a incurcaturii dimpotriva, va pune in dificultate – sentimentul de „semetie” este afectat, iar neputinta se va impune.

Citeste si:  Alegerea profesiei

Omul in acest context este pus intr-o situatie bizara – sa aleaga o stare de bine care il face neputincios sau o situatie de incurcatura financiara, relationare, profesionala care ii va da un sentiment de reusita? O dilema in care va alterna de la o varianta la alta – isi va promite in perioada incurcaturilor ca nu va mai intra in ele si va fi derutat in momentele de bine.

Pacientii exprima in moduri diverse aceste situatii. Ele se rezolva in sine atunci cand sunt analizate si atunci cand apar in relatia terapeutica. Este important acest lucru ceea ce constituie o modalitate frecventa de lucru. A invata sa iti fie bine este o invatare in sensul lui Bleger – sa reusesti sa ai un comportament bazat pe o organizare psihica inconstienta, in care schimbarea sa fie posibila, atunci cand e necesara.

Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.

Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.

Nici un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.