Vom aborda astazi problema bulimiei. Ea este o tulburare alimentara, avind cauze cel mai adesea psihologice, caracterizata prin ingestia unor mari cantitati de hrana.
In timpul crizei bulimice, subiectul simte nevoia sa manance foarte mult, de obicei pe ascuns, nu se poate opri sau controla. Alimentele sunt consumate fara a fi pregatite in mod special, direct, neincalzite, nepuse in farfurie. Orice aliment poate fi obiectul unei crize bulimice dar fiecare persoana are anumite preferinte (pateuri, dulciuri, paste, carne etc).
Majoritatea persoanelor care sufera de aceasta tulburare sunt femei tinere.
Criza este precedate deseori de o stare de tensiune, de neliniste, persoana nu-si gaseste locul, nu se poate apuca de nimic, nu se poate concentra. In scurt timp apare ideea de a manca si graba de a procura mancarea dorita. Exista o lupta interioara intre a rezista tentatiei si a ceda. Unele paciente relateaza expresii de genul: „De data asta va fi ultima oara cand fac asta”, „Termin mancarea pe care o am in casa si apoi ma opresc” etc.
Ingerarea hranei este foarte rapida, persoana nu mesteca, nu este preocupata de ordinea in care consuma alimentele ci mananca tot ce gaseste. Pe parcursul ingestiei alimentelor, exista o traire de satisfactie dar isi face loc si rusinea sau vinovatia.
Comsumul este solitar si exclude aparitia oricarei persoane sau stimul. Persoana nu raspunde la usa sau le telefon si nu accepta sa se intrerupa.
Dupa consumarea alimentelor apare o stare de regret, vinovatie, persoana se simte impovarata de gestul sau, nedemna, are remuscari. Din punct de vedere fiziologic apar dureri de stomac, senzatie de greutate in stomac, de prea-plin, dureri de cap, ameteala, oboseala. Pentru a incerca sa scape de ele, incearca sa faca un gest opus si anume sa elimine mancarea, provocindu-si voma sau folosind laxative. Dupa eliminare, ea se simte mai usurata, adesea isi promite sa „nu mai faca”, sa nu mai cedeze tentatiei de a manca. In unele cazuri, dupa voma, pacienta o ia de la capat, incepind din nou sa manance si ciclul se reia.
Persoanele respective cer ajutor atunci cand isi dau seama ca nu mai pot controla situatia… cand afla ca este daunator pentru organism acest comportament si mai ales voma repetata. Adesea simt ca isi pierd puterea de concentrare, ca risipesc foarte mult timp mancind si vomitand, ca nu pot lucra, invata, ca se izoleaza de prieteni si cunoscuti, ca se auto -dispretuiesc, nu au incredere in ele insele, li se pare ca nu vor reusi niciodata sa scape de aceasta boala.
In unele cazuri perioadele de bulimie alterneaza cu cele de anorexie, femeia fiind din ce in ce mai preocupata de greutatea si forma ei fizica, restul intereselor si preocuparilor trecind pe un plan secund. Pot apare esecul scolar sau profesional, certuri in cuplu, disfunctii sexuale, stari depresive accentuate.
Cei din jur sesizeaza schimbarea comportamentului. Adesea pacientul nu recunoaste problema pe care o are si nu cere ajutor decat in ultima instanta. Pare jenat de comportamentul sau, de faptul ca „nu se poate controla”, „nu are suficienta vointa” etc.
De fapt, comportamentul alimentar are o cauza mai profunda, care adesea nu este constientizata de catre subiect. Poate fi o pierdere, un conflict, o stare tensionata in familie sau la serviciu. Dincolo de perturbarea alimentatiei, gasim evenimente traumatice care au marcat pacientul dar carora acesta le neaga importanta.
Solutia psihoterapeutica a acestor probleme este scoaterea la iveala, exprimarea in cuvinte a acelor stari sau evenimente greu de spus, impovaratoare, coplesitoare.
In cazul adolescentelor, un eveniment recent, cum ar fi: despartirea de partener, insuccesele scolare, comunicarea conflictuala cu membrii familiei, divortul parintilor, decesul unei persoane dragi, poate fi cauza unei astfel de tulburari.
Cea mai importanta cale de a reusi in tratamentul bulimiei este aceea de a recunoaste existenta acestei probleme (bulimia) si de a constientiza faptul ca avem nevoie de ajutor specializat din partea unui medic, dar si sprijinul si intelegerea celor dragi. Astfel, putem incepe lupta cu bulimia, incercind in primul rand sa descoperim si sa tratam pe cat posibil cauza principala ascunsa a aparitiei acesteia.
Va doresc sa fiti frumoase si sanatoase si sa aveti in permanenta grija de voi, sa nu exageram niciodata cu cantitati prea mari sau prea mici de mancare, sa nu uitam sa ne ingrijim, sa ne hranim si sa traim sanatos
O vara frumoasa, fetelor!
o boala ingrozitoare… cum sa mananci si sa vomiti si iar sa mananci si iar sa… este incredibil ca unii oameni fac asa ceva propriului corp. ar trebui bagati cu de-a sila in tratament
de obicei lumea din jur nu stie k esti bulimica. odata inceput, nu mai poti renunta usor. crezi k e ceva ocazional si ca va ramane asa, insa de cele mai multe ori scapa de sub control. vina pe care o simti si frica de a dezamagi sunt prea mari k sa poti comunica cu cei din jur. trebuie sa porti o adevarata lupta cu tine insuti pt a te abtine. vorbesc din experienta …:(