Atunci cand vorbim despre computer vorbim nu atat despre existenta unui obiect tehnic dezvoltat, expresia unei evolutii a omenirii care se compune dintr-un hard si un soft, nu vorbim despre programe, ci avem in minte un obiect in sensul psihologic al termenului. Pe strada se pot auzi deseori discutii sau termeni cum ar fi „vorbim pe mess”, „iti trimit un mail” formule utilizate mai ales de cei tineri si care sunt in loc de „la revedere”.
Situri, virusi de computer, socializarea pe internet este un alt domeniu care pare sa produca un mare interes. Dar mereu nu vorbim doar despre ceva tehnic, ci despre o componenta care poate sa produca o relatie, o satisfacere a cererii sau sa fie expresia narcisismului.
Lucrurile nu se opresc insa aici. Dincolo de aceasta se afla stiri care marcheaza pericole, incalcari ale unor obiceiuri. La stiri poti afla despre postarea unui film pe internet, despre dependenta de computer si faptul ca tanara generatie nu mai iese pentru ca petrece mult timp in fata computerului si alte pericole pe care parintii, cuplul sau familia le arata. In aceasta parte, computerul este resimtit diferit, ca un pericol sau ca un inamic.
Dar ceea ce atrage cel mai mult atentia si ne face sa ne punem intrebari este preocuparea, este ingandurarea si uneori incercarea de abstinenta de calculator. De data asta vorbim despre cererile pe care pacienti, parinti le fac catre psihoterapeut.
Se vorbeste tot mai mult si despre calculator in relatie cu dependenta. Vedem parinti ingrijorati care sunt preocupati de faptul ca urmasul lor este toata ziua in fata computerului, ca se joaca in permanenta si ca uita sa manance, sa doarma, sa iasa din casa astfel incat pare ca jocul a prins toata viata lui. Ne putem intreba atunci cum s-a ajuns in aceasta situatie: ce face ca pentru un copil jocul respectiv sa devina atat de pasionant incat viata de dincoace de monitor sa devina aproape inexistenta?
In alt context intalnim persoane singure care isi cauta relatii pe calculator, care isi satisfac partial anumite fantezii. Pentru ei calculatorul pare sa devina un partener sau un substitut al acestuia. Vorbim despre o lume a fanteziei pure in care dorintele par sa se manifeste liber, necenzurate si sub imperiul anonimatului. Este calculatorul sau internetul locul tuturor dorintelor?
Este calculatorul o binefacere, cheia problemei omenirii sau o cutie a Pandorei? O intrebare pusa in relatie cu orice apare nou, putem vorbi si despre radio, masina de spalat sau televizorul. Dar este necesar sa elaboram aceasta situatie a calculatorului. A elabora inseamna a-i gasi acel loc in campul psihic in care functionarea psihologica sa fie economica.
Fiecare persoana se poate intreba „de ce ma preocupa calculatorul?”, utilizarea lui pare fireasca si inevitabila. Se vorbeste despre introducerea calculatorului in scoli cu scopul de a asigura accesul tinerei generatii la avantajele presupuse de informatica. Aceasta inseamna ca preocuparea pentru calculator nu este doar individuala, ci si una sociala, a grupului, a unei situatii date.
Va propun sa va puneti aceste probleme si sa vedem impreuna despre ce este vorba. Avem de facut acest lucru pentru tot ceea ce ajunge sa fie important pentru noi. Exista tineri pentru care computerul a fost un insotitor inca din copilarie, dar exista si oameni pentru care calculatorul este o aparitie bizara, ivita tarziu in viata. Din aceasta perspectiva ne putem intreba cum relationeaza cele doua generatii. Poate vorbim despre tendinta de a considera computerul ca un specific al tinerei generatii care diferentieaza intre doua varste.
Va recomandam si partea II a articolului:
Calculatorul ca manifestare a unei disperarii interioare
Articol realizat de: psiholog-psihoterapeut Claudiu Ganciu.
Adresati autorului comentariile dumneavoastra, dand click aici.